Recent am dat la şaormerie de Kiwi Legendaru` şi se tot ruga de mine să mai postez şi eu “măcar doi” episoade cu el. Cum am promis, şi nici nu sunt în campanie, să vă fie urechea gâdilată de două episoade Kiwi, aici, şi pe www.NebuniiDeLaRadio.ro. Cado con Kiwi naturali:

Îmi făcusem planuri mari pentru Apocalipsa din 2012, dar se pare că nu se mai ţine. Cred că din motive economice. Aşa de rea e criza asta economică de nici Sfârşitul nu ni-l permitem. Nu face nimic, oricum Finalul “pe bune” are altă dată: 4006! Bine şi atunci, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. Dar ce o să se aleagă de oameni, România şi de mine până atunci?

De mine e clar că o să se aleagă “praful şi pulberea”, asta deoarece sunt sigur că o să trăiesc 1.500 de ani… dar 2.000 e prea mult. Blogul meu? Probabil în 4006 o să ajung şi eu într-un final pe primul loc în Zelist, asta după ce am făcut link-exchange cu toată Europa de Est, iar blogroll-ul meu va ajunge cât cartea de telefoane.

Cuvântul Meu Tivi va ajunge la un incredibil număr de 17  episoade (în ritmul actual de muncă), ceea ce este o performanţă la fel de notabilă precum ceea a realizatorilor “Tânăr şi Neliniştit”. Apropo de serialul ăsta, producţia americană se va termina cu o lună înainte de Apocalipsă (episodul 1 milion şi ceva) din motive de “dacă nu am fost vizionaţi până acum, ce mai contează o lună?”.

Ce altceva o să mai fie în 4006? Kiwi Legendaru`! El o să mai fie. Poate chiar preşedinte. Al României. De ce? El reprezintă românul de rând, ăia 75% care votează cu salamul… pardon… în 4006 se vor da fructe exotice pentru voturi.

Până în 4006 Steaua, Dinamo şi Rapid nu se vor mai afla în Liga I “a lu` stră-stră-stră-nepotul-lui-Mitică”, campioana naţională fiind Avântu` Flacăra Bragadiru. În cruntul an al Apocalipsei, neamul lui Gigi ar venera poza Războinicului, singurul capabil să îi scoată din stână… şi să îi bage la loc. Borcea? A sfârşit tragic într-o explozie de butelie, iar Copos… lumea crede că încă mai conduce echipa Rapid, împreună cu Elvis şi Ceauşescu.

Băsescu nu o să mai avem. Dar stră-stră-stră-nepoata lui Cocobacilica o să candideze pentru postul de “secretară de partid” în cadrul PSED, Partidul Social de Extremă Dreaptă. Cocobacilica poartă numele primului copil al cuplului Eba-Sida.

Şi tot în 4006, adepţii revoluţionari ai religiei badeaism (mulţi rău! mulţi şi deştepţi) vor demara un război civil între ei şi poliţişti, ţigani, cocalari, moguli. Zeul religiei va fi un motan cu aură roşie-cărămizie-comunistă.

Vă doresc un 4006 fericit.

P.S. – Sfârşitul vine prin potop. Deci problema transpiraţiei şi mirosului din autobuze va fi rezolvată.

Să vezi fază!

Eram în tren, Personalul spre Bucureşti Nord, şi cine crezi că se aşează pe scaunul din faţa mea?

Adrian Mutu. Eram super emoţionat. Urma să o văd pe Consuelo în Gara de Nord.

Ca să mă pun bine cu Briliantul am intrat de pe telefonul fix pe facebook ca să văd ce îi place… şi ca să vezi: amândoi suntem fani prenandez, romparkin, supozitor cu vodkă, sibutramină şi tussine.

Scot un borcan de lipici, maro-maro, trag pe nară şi îmi face cu ochiul.

Îi dau şi lui.

Râdem.

Jucăm şah pe podea.

Râdem.

Ajungem la Gara de Nord. Îl aşteaptă două dame. De companie.

Îi ofer cadou borcanul cu lipici maro-maro. Acum suntem prieteni pe facebook!

La această oră au loc două mari treburi:

- Libertatea scoate limba la Can Can deoarece au publicat mai repede pozele cu Iulia “Bomba Sexy” Tăbăcaru în chiloţi;

- Mai mulţi bărbaţi văd cum îşi rupe oasele fotbalistul Tănase. Sub fumea lui;

După cum bine o să vedeţi şi voi în tabloide, chiar dacă designerii o consideră “inadecvată”, Petarda Sexy continuă să defileze din tot sufletul şi sufleul ei. Acum a mers pe podium în lenjerie intimă şi a spart (nu podiumul băi!) tiparele modelingului mondial (90-60-90). De azi înainte vom vedea la Milano, Paris, Londra şi Târgu-Măgurele numai fete din videoclipul Mika – Big girl în lenjerie foarte intimă cu tatuajul revoluţionarei Che Iulia pe antebraţ.

La aceeaşi prezentare Iulia a avut pe spate un Denis din cristale (nu ştiu dacă swarovski, sau pietre de râu). Nu înţeleg de ce acest…hmm… obiect. El nu reprezintă obiectul muncii pentru Iulia. Ar fi fost mai potrivit un portofel, fotbalist, Mall sau cărucior de cumpărături.

Cu această ocazie prezint o analiză pe poză a Iuliei, poză privită din mai multe unghiuri împreună cu o serie de experţi dotaţi cu răbdare, creier, glande salivare şi bun gust:

(îmi cer scuze pentru decuparea defectuoasă a doamnei din dreapta, dar îmi tremura mâna de emoţie)

Şi întrebarea de uichend, pe care o premiez cu una bucată “Ghid de Cultură Generală”:

Câte autoturisme Dacia Duster încap în derierul Iuliei “Bomba Frecţy” Tăbăcaru?

O reclamă cum numai la OTV poţi vedea. Acum înţeleg de unde rating-ul mare: originalitatea. Ieftin, dar bun. Ca rahatul turcesc.

Am descoperit că abonamentul meu TV de 23 de lei (cel mai ieftin din câte am înţeles) are mai multe programe decât Realitatea şi Antena 3. De exemplu am Euforia. Voi ştiţi ce e Euforia? E pentru doamne, sau pentru domnii care fac multe cadouri şi are emisiuni gen “Inelul cu diamant” (o curvăsăreală cum ar spune Gigi), “Nu-i uşor să fi mireasă” (a fi mire e un dezmăţ) şi mult, dar mult rău, “shopping” (tele sau simplu).

Fascinat de titlul “Shoppingul pasiunea mea” am hotărât să văd care sunt trendurile în domeniu. Emisiunea nu e pentru domni, adică nu vezi masculi în budigăi, dar parcă nici nu vroiam asta. Sunt numai dudui. Tinere. Fresh meat cum ar spune unii. E bine să ştiu cum trebuie să se îmbrace prietena, deoarece dacă poartă verde o să îi spun în mijlocul Mall-ului: “draga mea eşti aşa un-fashion! Verdele e old! Jeez!”.

Emisiunea e concurs, adică 5 tinere se perindă prin faţa unui juriu, îmbrăcate pe o temă (culoare, stil, sezon) iar în final rămâne o singură persoană, care ghici! Câştigă o sesiune de şomping prin străinătate. Am aflat că şi celelelate 4 concurente au un avantaj (pe lângă faptul că sunt făcute de râs deoarece se îmbracă prost): rămân cu hainele. Deci te îmbraci odios, dar păstrezi ţinuta.

Ca mascul care adoptă metoda vestimentară “ce-i pe jos şi nu miroase” sau “uite un şifonier, ce bine cade pe mine”, sunt distrat de emisiune, mai ales când văd pasiunea pe care o pun fetele şi juriul în discuţia despre haine. Cu toate astea am şi eu 2 întrebări:

1. Cum cred duduile “fâşion victim” că ajung la originalitate când se îmbracă doar după trend/modă/tendinţe?

2. Ce părere are juriul despre o asemenea vestimentaţie?:

Recent am luat hotărârea să îmi golesc buzunarul de un telefon. Deţin două, dar de când cu Osmote, nu mai am nevoie de nimic. Am minute şi pe tron… la propriu. Asta e bună şi de reclamă:

“De când cu Abonamentul Osmote-O-Cârcă-De-Minute, nu las telefonul din mână nici când sunt în regat!”

Revin. Renunţ la numărul de Bulafone, vechi de ani buni, şi rămân ca săracul cu un singur telefon. Pe lângă faptul că am nişte telefoane mobile total neproductive (nema cameră bună, nema sandvich-maker, nema clătite-maker), acum o să fiu de râsul hi5-ului.

Vă imaginaţi cumva că am spus “gata!” şi am terminat cu abonamentul? Nuuuu. La Bulafone distracţia este la Maxim! Am spus!

*222… Salut. Sunt Andreea, un robot stresant, imun la înjurăturile şi frustrările tale. Între două trimiteri la origini te rog să tastezi 1 pentru înjurături în limba noastră strămoşească. Felicitări. Acum eşti şi mai nervos pentru că a trebuit să îţi amintesc naţionalitatea din care faci parte. Eu voi continua să îţi spun nişte vorbe fără sens, 15 minute în care tu trebuie să te enervezi aşa tare încât să contramandezi renunţarea la abonament… cu 1-2 ani…. Bla bla bla.

Nu mă las aşa uşor şi aflu de un număr de telefon unde pot să vorbesc direct cu un om:

**555… Bună ziua. Acest serviciu este contracost. De ce? Pentru că dacă vrei să părăseşti reţeaua vrem să mai scoatem 2-3 euro de la tine. Continuarea apelului reprezintă alegerea dumneavoastră.

- Alo. Sărut mâna. Vreau să renunţ la abonament.

- Vă redirecţionez imediat la un coleg…

10 minute mai târziu…

- Alo. Bună ziua. Doresc să renunţ la acest abonament.

- Pe bune?

- Da.

- De ce?

- Pur şi simplu vreau. Am prea multe telefoane.

- Hm… dar avem atâtea extraopţiuni!

- Nu cred că vreţi să îmi faceţi ce îmi doresc eu să îmi faceţi acum. (de fapt asta am spus în gândul meu, dar cum e blogul meu, pot să mă dau viteaz puţin)

- Vă rog CNP-ul titularului şi adresa la care soseşte factura.

1 minut mai târziu…

- Datele sunt corecte, dar dumneavoastră nu aveţi vocea unui bărbat de 50 de ani. La revedere.

După 20 de secunde de râs isteric am fost sunat de cei de la Bulafone. Zic eu, “să vezi scuze ce îşi vor cere”:

Bună ziua. Sunt un alt robot Bulafone. Vă spun pentru a vă întreba câteva lucruri despre eficacitatea Robotului Andreea!

ANDREEA E DE TURKISH DELIGHT! MAXIM!

Toată lumea vrea să vadă filmele bune, filmele de Oscar, astfel încât săracii regizori fără bani şi cu actori fără talent rămân pe dinafară. Aşa nu se mai poate. Chiar dacă ultimul film incredibil de prost pe care l-am recomandat a fost The Happening (anul trecut), a sosit momentul să prezint o altă mini-producţie care merită un click de pe torrent… pardon, cumpărată din magazin la cel mai scump preţ: Quantum Apocalypse!

Povestea e foarte simplă, oarecum plină de clişee. Dar ce mai contează 2-3 clişee când avem Avatar, acest şablon al filmelor de acţiune.

Povestea începe atunci când un meteorit distruge planeta Marte (şi aveam de gând să mă mut acolo). Ai crede ca spre Pământ vin mii de bucăţi din Marte? Nu. Spre Terra vine o Super Mega Gaură Neagră! Ochiul Negru cum spun specialiştii de la Institutul de Fizică Furtunoasă, Rahova.

Şi imediat ce apare această gaură neagră, Terra intră într-o cursă contra-cronometru de autodistrugere. Timpul devine mai lung, se pierde gravitaţia, ecetera ecetera. V-am spus, povestea este aberant de antrenantă!

Actorii sunt… amuzanţi în lipsa lor de expresivitate şi talent. Mai ales Preşedintele SUA, un alb lipsit de mimică şi compasiune. Şi dotat cu replici proaste. Pe lângă toate acestea, avem un tânăr îndrăgostit până la prostie, o tută rătăcită, un tată secretos, o mamă care merge ca o manechinuită, şi un unchi paranormal şi schizofrenic, care ghici ce: e cheia filmului!

Vizionare plăcută, şi nu uita: unde e un film de 3 lei, sunt şi floricele ieftine!

De la an la an participanţii şi organizatorii devin mai penibili când vine vorba de Eurovision. Anul acesta au atins un nou nivel, record, al glumelor, spectacolului şi pieselor care au luptat în finală.

Dacă în anii trecuţi mai era măcar o piesă care să îţi merite votul, anul acesta nu a rămas decât să se voteze “artiştii” între ei, cu neamurile lor. Dar să parcurgem împreună momentele importante ale circului:

- 21:10 – a început finala Eurovision România. Circ. Arlechini, mimi şi altele.

- 21:15 – Horia Brenciu îşi dă în petec. Se plânge că el nu cântă în seara asta, în ciuda vocii minunate. Glumele de genul acesta vor continua pentru alte 3 ore, momente în care îşi va plânge de milă că un artist de talia lui nu participă. Brenciu o prezintă şi pe Valentina Pelinei, manechinuită internaţională, vai de Boureanu ei în postura de prezentator. A zâmbit ca un panou şi a vorbit ca un copil “lent”.

- 21:18 – Geanina Corondan zice nişte vorbe. Mda… Brenciu mai face nişte glume la care râd spectatorii plătiţi.

- 21:25 – Este prezentat juriul. O doamnă din Cluj care nu ştie o boabă engleză, un notar public de prin Timişoara, Aurelian Temişan (veşnicul!), Daniel Iordăchioaiei (cică regizor), ş.a.

- 21:30 – Începe dezmăţul. Prima piesă, “JackPut“. În stilul meu caracteristic este caracterizată ca fiind “de ultimul loc”.

- 21:35 – Luminiţa Anghel, Tony Thomas şi Adrian Piper cântă “Save zeir laifs” (în engleza juriului). Am înţeles că piesa era favorită! Cum să te duci la un concurs VESEL cu o piesă de PARASTAS!? Ultimul loc şi pentru ei.

- 21:40 – Cântă Paula Seling cu Ovi. În ciuda faptului că nu înţeleg ce spun şi piesa pare o leşinătură, cei doi câştigă concursul. Până la urmă din atâtea trupe de ultimul loc, una trebuia să fie penultima, nu?

- 21:50 – geanina Corondan mai zice nişte vorbe…. Horia Brenciu mai face nişte glume. Spectatorii mai primesc nişte bani să râdă.

- bla bla bla, ceva timp mai încolo – Alexandra Ungureanu cântă răguşită. A dat degeaba bani de taxiu până la concurs.

- 21:şi ceva – trupa de rockeri Pasager îmi amintesc de trupele penibile de rock din filmele americane. Apropo, solistul chiar nu are voce.

- după ce leşin de plictiseală – trupa Zero. Zero.

- 22:40 – o cetăţeancă boceşte pentru Mişel Jacson. “Ne vedem în rai, Mişel”. Ce faci dacă e în iad? Şi cum adică, “ne vedem”? Să vezi că avea de gând să se sinucidă la Oslo!

- 22:45 – Paula Seling cântă iar, dar cu Kamara, Jay-Z de Dâmboviţa.

- 22:50 – Geanina Corondan face în continuare “atmosferă” în camera concurenţior. “Artiştii” sunt supăraţi că nu se pot vota singuri.

- 23:şi un pic – “Sulendăr” (în engleza aceluiaşi juriu profesionist), piesă interpretată magistral de fals de Conect şi Anda Adam. Sunt convins de azi înainte că Anda Adam nu are voce. Punct.

- bla bla bla – alte trupe, alte ultime locuri, aceeaşi Geanina Corondan, acelaşi Horia Brenciu şi glumele lui… Opa! A mai spus ceva doamna Boureanu. Nu… mă scuzaţi. Doar zâmbea.

- 00:24 – Câştigă Paula Seling cu Ovi. Ura! Oslo, FEREA CĂ VENIM CA SĂ AVEM DE UNDE PLECA!

A meritat să platesc taxa radio-tv luna asta. Am văzut circ.