Soarele se învârte în jurul Pământului conform 42 % dintre români. 42 % dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, 35 % sunt convinși că dacă beau apă după un bolnav de HIV, se pot îmbolnăvi în timp ce 66 % consideră că antibioticele sunt bune împotriva virușilor, dar și pentru bacterii… Continuarea AICI!
Tokes: Constituția nu e Sfânta Scriptură. Această declarație vine după ce majoritatea clasei politice a reacționat destul de puternic la afirmațiile europarlamentarului conform cărora secuimea ar trebui să ia exemplul catalan sau kosovar pentru a își obține autonomia… Continuarea AICI!
Documentar: Triunghiul Bermudelor. Un documentar ce vă va surprinde, vă va speria puțin și vă va împinge cu siguranță măcar câteva momente către reflecție… Documentarul AICI!
Liniştea din politica românească a fost, senzaţional, ruptă de un nou scandal de amploare. Campania de promovare turistică a României, o problemă anuală în ţărişoara noastră. Elena Udrea, ministra Turismului a hotărât ca anul acesta să lanseze la (pui) Shanghai în vale, noul slogan, logo şi videoclip de ţară. Sub o frunză transpirată şi sloganul “Explore the Carpathian garden” se află numele ROMânia. Ceea ce înseamnă că, asemenea preşedintelui, ne reprezintă.
Problema, pe anul acesta, este că asemenea anilor trecuţi, România nu oferă NIMIC turistului. Nici muzee (sunt în umbra teraselor), nici mânăstiri (câte biserici să tot vizitezi?), nici mare (peşti şi cocalari morţi pe plajă) şi nici munte (murdăria este bună?). Din depărtare ROMânia este frumoasă, verde, albastră, maro (munte) şi puţin gri. Din momentul în care treci graniţa sejurul devine doar amuzant. E un teren sterp, în relief (suntem o aberaţie a naturii, ştiu), neîngrijit şi neiubit.
Anul acesta ne promovăm cu aceleaşi personalităţi. O să spuneţi că nu avem altele. Da, dar eu sincer m-am plictisit de Hagi, Nadia şi Năstase. E penibil să promovezi ţara prin sportivi când la noi se exersează saltul în pişcină pe saltele şi nu avem o arenă europeană de fotbal. De ce m-am plictisit de Hagi? Pentru că nu avem un fotbal de calitate ca să ne promovăm cu un mare fotbalist. De ce m-am plictisit de Nadia? Este o “patrioată” prea scumpă. Şi ce am cu Năstase? Tenisul nu e un sport foarte popular, cel puţin nu precum fotbalul, deci nu ştiu mulţi cine şi ce a făcut. Continui să cred că ne putem promova ţara cu lucruri actuale şi cât mai des întâlnite: Dracula, Baba Dochia, Piţipoance, Cocalari, Beţivi, Politicieni, Nesimţiţi, Comunişti, Extremişti, Preoţi, Boschetari, Pedofili, Cămătari, Nunţi stradale, Ridicători de maşini, etc. E mai ieftin.
Ca să terminăm odată şi povestea cu sigla furată, poftim, doamna Udrea, cado de la mine, o siglă unică şi originală:
P.S. – am găsit şi cel mai reprezentativ videoclip pentru ţară:
Gina Pistol se prăjeşte la mare de 15.000 de lei pe weekend. În ciuda faptului că Gina Pistol a demonstrat că nu e fată de casă, şi cratiţa nu e pasiunea ei, omul de afaceri libanez Nicola îi face toate poftele… Continuarea AICI!
Emag.ro vinde la prețuri nemaivăzute. În urma unei erori tehnice, site-ul afișa produse care costă câteva miii de lei la prețuri de doar câteva sute de lei… Continuarea AICI!
Documentar. Viaţa lui Hitler. Un documentar realizat de Discovery Channel ce pune accent pe copilăria lui Hitler și modul cum aceasta i-a influențat credința ulterioară, cum l-a făcut pe aceasta să fie un antisemit fanatic… Documentarul AICI!
Astăzi, drept mostră de cultură, vă ofer spre lecturare o poezie găsită într-o carte descoperită în “privata” unei familii dintr-o comună din judeţul Giurgiu.
Cu întârzierea de rigoare, vă anunţ că am fost şi eu prezent la Mamaia pentru concertul Mika de sâmbătă seara.
Înainte de toate, vă aduc la conştiinţă că EU nu voi mai călca niciodată, de bună voie, în staţiunea Mamaia, ori altă luxuriantă staţiune de pe litoralul românesc. Dacă vreţi să mai păşesc în tărâmul acela plin de ignoranţi, melteni, fafaştoace şi frecători de dosuri în grup pe petecul de nisip lăsat liber de firmele cu şezloange, va trebui să moară şi ultimul vamaiot.
Revenim. Doamnelor şi domnilor, melomani cu preferinţe dubioase, comerciale şi, de ce nu, skabroase, vreau să vă anunţ că Mika e mai bun live decât orice piesă românească făcută într-o baie-studio. Adică eu, care nu sunt nici fan, nici indiferent la muzica lui, am rămas plăcut impresionat de voce, talent şi spectacolul pe care îl face pe scenă. Mika a demonstrat (hapciupaliticilor din industria muzicală) că poţi face şi live şi şou. Alooo!? Andreea Bănică?! Lasă dragă atâta “Love in Brasil” şi nu mai face muzică pe banii soţului că eşti mai bună la goblenuri. Dacă tot nu poţi să te laşi de microfon, pune-o pe Cosmina Păsărin să te înveţe ce să faci cu el.
Revenim. Mika a cântat aproximativ o oră, eu simţind undeva la 2 ore, dar probabil din cauza spectacolului. Publicul a cântat împreună cu el, şi senzaţional, Mika a avut parte de ovaţii şi “mâini ridicate” fără să strige ca prostul: “Şi acum, toată lumea mâinile SUS! DA! DA! HAI MAMAIA!”, cum se mai practică la români. Gata încetez cu aceste comparaţii penibile.
Plusurile concertului au fost multe, printre care vocea-talentul artistului, spectacolul de lumini, sonorizarea şi entuziasmul publicului. Spre deosebire de alte concerte, la acesta nu am remarcat nici o vedetă din România, ceea ce înseamnă că nici o Delia Matache, Giulia, Alex Velea, ş.a.m.d. nu au fost prezenţi la această lecţie de muzică.
Punctele în minus, pentru că au existat, au fost la 2 metri sub Mika. Adică o parte din spectatori. Euforici de oportunitatea de a merge la un concert gratis, românul nescos din casă de la Crăciun a avut oportunitatea să îşi demonstreze aprecierea prin remarci homofobe, glume de autobază şi urlete isterice. Mai nou la concerte nu se aplaudă, ci se urlă precum la viol… nu te pui cu trendul. Probabil de aici se trage şi următorul minus al concertului: gratuitatea. Să cânţi în faţa unor manelişti (2, 3 sau 1.000) doar aşa de amorul artei mi se pare najpa. Vreţi muzică bună? Banul tată! Cum altfel să îşi facă şi Mika vilă cu turnuleţe?!
Am fost plăcut surprins de 3 puştoaice isterice, dornice să îi sugă ciorapii lui Mika, altfel nu ştiu de ce se împingeau să ajungă lângă scenă, şi de burtosul din spatele meu care a confundat o piesă ska (în timpul warm-up-ului) cu o lăutărească.
Apropo, ultima piesă din playlistul warm-up-ului era din repetoriul lui Mişel Jacson. Am fost revoltat că Mika nu a intrat în scenă pe Mădălina Manole – Fată dragă.
Felicitări Oringi, Mika şi celor care ştiu să se poarte în public. Mika, nu uita, în România eşti iubit de toţi, mai ales de meltenii homofobi tatuaţi cu hena.
P.S. – În Mamaia, plozi graşi şi veseli călăresc ponei slabi şi trişti.
Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.
6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.
9:15 – trenul merge ca împins de Naş.
10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.
11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.
11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?
12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.
Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.
O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.
Pentru că în acest concediu am consumat toţi banii pe caviar, caracatiţa Paul la proţap şi vin din anul când Burebista a ars brânza, mânzul şi viezurile, am hotărât să particip la concursul de postere de film (100 de lei premiu). Adică să te prosteşti cu nişte postere. Candidatele mele la titlul de “Prosterul Anului” sunt:
- voi intraţi pe blogul meu, şi dacă vă plac posterele mele, trimiteţi un mail cu link-ul blogului la: filomeade_viata@yahoo.com (titlul mail-ului să fie “Premiul Publicului”);
Oameni buni cu suflet bun, săptămâna aceasta evadez. Ne vedem în Vama Veche unde vom freca Buha împreună (cine nu ştie ce e aia “a freca Buha”, să caute pe facebook grupul).
Aceasta este ultima pauză de blog, deoarece capul îmi este plin de idei. Ca un teasing, vă anunţ că sunt pe vine aproximativ 3 noi episoade de Cuvântul Meu TiVi (printre care şi primul serial pentru adulţi), multe texte, analize ale Cercetătorului Britanic, FărăScoape muzicale, Audio-Buci culturale, ecetera ecetera.
Îmi cer scuze pentru pauza destul de lungă dintre postări, dar din cauza unor probleme financiare şi de altă natură nu am timp şi inspiraţie pentru postări. Revin cât de repede pot să vă amuz.
Ultimele comentarii: