2007 October @ Numa' de bine.eu

My pink “lady”.

October 31, 2007 Horhe 4 Comments

E ea. Imbracata numai in roz din cap pana in picioare. Obsedata de roz si viseaza totul in roz. Arata ca o bomboana dintr-un brad daramat de kitch. Imaginea bombastica o face sa sara si in ochi orbilor. Si nu se opreste aici.
Are mersul gratios, precum o gaina beata pe cioburi sparte. Calca suav, printre mortii parfumului ei din Europa. Angro-ul. In urma ei, dara de parfum roz, imi produce eczeme si caderi masive de par. Merge in rasini.
Se apropie de mine si se uita adanc in ochii mei. Eu ma uit adanc in golul din creierul ei, tapetat cu roz, si ma gandesc ca sunt prea tanar sa mor in chinuri vizuale. Imi sopteste la ureche, intr-o engleza stricata, ceva ce cu greu am inteles, neintelegand daca e “love you” sau “f*ck you”. Ii apreciez delicatetea verbala, si o imping cu o scarba plina de recunostinta, sperand sa cada pe scari. Bineinteles roz.
Isi scoate telefonul (roz daca mai are rost), si porneste pickup-ul doldora de manele. Ii spun ca nu apreciez genul, si o rog sa isi bage castile…in ureche. Se uita scarbita la mine, imi rade in nas, si da mai tare. Incepe sa miste suncile, cu o gratie groteasca, pe ritmul manelelor. Danseaza senzual pe o melodie dedicata unei “mame” moarte. Ii apreciez inca odata gusturile, si o felicit pentru recitalul de zile mari (deja ziua se scurgea efemer pe langa mine).
O rog sa imi spuna ceva despre ea. Imi povesteste despre obiceiurile ei scabroase si cum aprecieaza oamenii mai inteligenti ca ea. Am realizat ca iubeste pe toata lumea. Isi prezinta trecutul, si o ascult cu acelasi interes. Zero.
Imi spune ca e virgina si ca atunci cand va fi mare vrea sa fie tot virgina. Imi spun ca e ceva ce se castiga in timp. Vrea pace mondiala, dar e de o vanitate si ura de neinteles. Uraste tot ce nu e al ei. Si iubeste, bineinteles, rozul.
O rog sa isi coboare tricoul mai jos. Ii vad burta aplecata peste slit. Si ea vede ce am mancat in dimineata aceea. Ma ia de mana, ma iau de Soarta. Ma strange de mana, ma strang de gat.
Vorbeste ca o birjareasa. Nu ma atrage deloc, dar imi da de gandit ca undeva in lume sunt peste 1 miliard de femei mai atragatoare. Ea e doar un exemplu prost. Ma uit tandru in ochii ei si ii spun ca imi provoaca dureri pe retina si creierul mi se netezeste daca o mai ascult mult. Polueaza totul, deci polutie peste tot in jurul ei. Ii multumesc in genunchi ca pleaca. Sau eram daramat de acelasi miros.
Ea e “doamna” mea in roz. Femeia care prin gabarit, imi umple ziua, si prin prostie, o face mai usoara.
Morala?

Popularity: 1%

Dobrin, plugaru si andresan.

October 30, 2007 Horhe 1 Comment

De ce am pus aceste nume impreuna? Aparent (si chiar corect) nu au nimic in comun. Dar criza de senzational (fara Dan Diaconescu) a asociat aceste 3 persoane mai mult sau mai deloc importante.
E marti si azi a fost inmormantat, cu onoruri militare, regretatul Nicolae Dobrin. A ocupat primele pagini, primele minute ale buletinelor de stiri s.a.m.d. Ce ma socat azi, a fost faptul ca pe prima pagina a ziarelor Libertatea si Click, in loc sa arate un ultim omagiu, unui erou al sportului romanesc, ne este prezentat cu nonsalanta, cum face si cu cine face sex, laurica respectiv alinuta. Observ cum sanul uneia dintre ele este cat poza lui Dobrin. Daca nu e jignitor eu sincer nu stiu cum sa mai consider asa ceva.
Daca era vorba de Mutu (cate tatuaje are, daca poarta chilotii pe ambele parti sau daca a visat urat), Chivu (o fosta prietena, isi mai rupe ceva, se mai face de ras fapt pentru care e gratulat in presa noastra), sau orice alt subiect intelegeam. Pana la urma sunt 363 de zile pe an in care numai asa ceva ne este oferit in presa scrisa. Restul de 2-3 zile pe an sunt oferite sarbatorilor religioase (Craciun, Pasti cand tot romanul devine de o evlavie prosteasca) si uneori ziua nationala (scrisa cu litere mici pentru ca oricum prea putini ii mai acorda importanta).
E lipsa de respect, sa asociezi kitch-ul media, cu lucrurile serioase. La inmormantarea lui Dobrin au fost ~5000 de oameni, iar alte mii de persoane s-au gandit la el in aceste zile, mai putin la nurii vedetelor (apropo, cine le confera statutul de “vedeta”?).
Am ajuns sa facem “bascalie” de moartea cuiva important. Atunci o sa ma obisnuiesc cu “bairamul” de Pasti, cu manele in fata bisericii, cu “caterinca” la adresa valorilor nationale si magariile din jurul nostru.
Poate ca meritam sa nu fim acceptati asa usor (ori deloc) peste hotare. Am avut ocazia sa vizitez Italia, si un vanzator politicos ma intrebat de unde sunt. Cand auzit “Romania”, a stat 10 minute dupa mine de frica sa nu fur ceva din magazin. La urmatorul vanzator am raspuns promt “England”. Si am fost tratat ca un englez.
Ajung sa selectez ziare, ca sa pot afla ceva interesant. Fac bube pe ochi cititnd despre VIP-uri (Very not-Interesting Person), Elodii, nuri, kitch-uri. E senzational ca se vinde in asa prostie “senzationalul”.
E trist. In strainatate e alocata o pagina stirilor mondene. la noi exista un ziar intreg pentru asa ceva.
Totul se realizeaza in bataie de joc si bataia de joc este tot. Si stiti cum ma razbun? Nu cumpar aceste ziare. Nu stiu cat conteaza, dar eu am o satisfactie mare.

P.S.- CONDOLEANTE LUI DOBRIN.

Popularity: 1%

Dragoste cu de-a silueta nu se poate.

October 29, 2007 Horhe 1 Comment

Oricat de plin de patos se prezinta titlul, nu puteti nega ca nu e adevarat. Priviti in jurul vostru. Peste tot se simte mirosul de iarna, cadouri, iubire, inimioare si alte dulcegarii. Devine emotionant pana imi apare un zambet ironic in coltul gurii.
Azi ma prezentam la scoala, tolanit pe banca, intr-o pozitie proasta, dar necesara pentru un somn la fel de pagubos, prezentand dezinteres pentru ce e in jurul meu. Nimic nu imi deranja indolenta si indiferenta. Dar incep sa aud. Fete stranse in cerc, discutand mai aprig ca niciodata despre silueta, calorii, lupta cu carnea (imi si imaginam cum Troia este invadata de o armata de fleici si carnaciori de bere). Ridic privirea si privesc insistent cum toate isi impart sfaturi care mai de care mai elaborate, sau mai crude pentru apetitul meu.
“Fata nu deschide frigiderul seara! Nu o face! Mananca un strugure (sau un bob de strugure), un mar (sau cotorul), bea multa apa (chioara), si citeste ceva sa adormi. Asa slabeste foarte repede si bine.” Deja ma durea capul. Ce e cu ele? Pana acum vorbeam despre mancaruri grase, cu sosuri, prajeli, fast-food si acum…acum…vorbim despre shot-uri de apa, pana faci broaste in burta, si fructe pana ajungi sa mananci (iar) marul din Eden.
Si toate astea pentru ce? Pentru baieti. V-am spus. Se deschide sezonul in care fetele vor sa fie bagate in seama, apreciate, laudate. Si pentru asta fac sacrificii. Mari si dureroase din punctul meu de vedere.
Si noi ce facem? Noi alegem sa stagnam in starea de “mitocan si porc” si sa mai bem o bere apoi sa ne masuram cu palma cat a mai crescut burta de care ne mandrim zgomotos. Si ragaim la fel de zgomotos. Si nu ne pasa. Nu ne pasa de par (dak sta drept, in coada, cu breton la spate sau alte freze “jmechere”) , cum se asortaza hainele si alte chestii. Neah .
Si ele saracele se chinuie pentru ce? As putea sa mint sa spun ca “le acceptam asa cum sunt”? Nea:P Dar si stresul asta din jurul nostru deranjeaza. Si ma gandesc cu groaza ca ma duc la prietena mea si ii spun ca imi este foame si sa o vad ca imi aseaza pe masa un mar, 2 boabe de struguri, paine cu graham, unt cu -1 grasimi si alte minuni. As incepe sa plang, si m-as imprumuta de bani ca sa mananc “sanatos” cu grasimi, E-uri si cancer. Asta pentru ca noi ne ingrasam mai greu, si de ce sa nu “abuzam” de aceasta calitate.
Cel mai mult ma amuza sa vorbesc de mancare in fata unei “regimiste”. E ca un circ dur , cu junghiuri in inima si dureri in stomac.
P.S.- nu sunt sexist si nici narcisist. Doar realist.

Popularity: 1%

Visele devin realitate.

October 28, 2007 Horhe No comments

Astept fara suflare sa iasa placinta din cuptor. Sa iasa abur din ea. Sa simt ca e iarna, sau macar toamna tarzie.
Daca am reusit sa indur atatea zile fara placinta, azi sunt cel mai fericit. Ma simt in stare de orice. Imi sclipeste fericirea in ochi, ca unui copil ce isi primeste jucaria mult visata. Sunt deasupra lumii. Doar eu si placinta mea .
Toate astea pentru ca visele devin realitate. Doar de la o placinta….Sau Mastercard .

Popularity: 1%

Si prostia-i o virtute.

October 25, 2007 Horhe 1 Comment

Ma satur. Ma satur si imi e scarba. Ajung sa imi trag de parul din nas (atat de disperat sunt uneori), de nervi, cand unii deschid gura.
Imi joaca pe creier discriminarea (de orice fel), misoniginismul, misandria, si mai presus de tot: PROSTIA SPECIFIC ROMANEASCA! De ce sa nu iti vezi de viata ta si sa te intereseze de “barna din ochiul tau”, cand poti merge pe ideea “Sa moara vecinul, ca sa ii fur capra”. Toate cred ca au legatura cu invidia. Si din nou PROSTIA!
Pastram in noi, aceeasi barfa, pe care o contestam, si o numim “de moda veche”. Ne dam filfizoni, in fatacui consideram ca merita, dar nu suntem in stare sa ne exprimam o parere despre cineva fara sa incepem cu “stii ce a facut aia?”.
Cand sunteti contestati, va mentineti debitatile, cu o inversunare demna de Jiji Porcaru`. Va tiganiti (expresie), imbracati la 4 ace, iar apoi va aranjati gulerul, mandrii ca inca odata gura voastra a fost mai mare ca a celor cu bun simt.
Va lamentati in declaratii “cum sa facem o lume mai buna” si alte baliverne de fatada, cand nu stiti cum sa sapati mai adanc santul pentru ceilalti. Fac un apel general. Daca esti de o prostie grosolana, si te regasesti in cele de mai sus, inchideti slitul de la gura si aseazate pe scaun, pentru ca in picioare nu ai nici un statut.
Asa a decurs ziua mea. Am fost martor cand mai multi cantau frenetic in fata altarului prostiei. Semana cu una din miile de secte nascute in lume.

Popularity: 1%

O placinta cu dovleac.

October 24, 2007 Horhe No comments

Treceam azi prin zona Garii de Nord, si atentia mi-a fost atrasa de o cantina (sau bodega, cum vreti sa ii spuneti). Mirosea INCREDIBIL! a placinta cu dovleac. Miros ce imi aduce aminte de bunici (putin cat am putut sa ma bucur de ei), de iernile cu zapada multa, caldura din casa, omatul adunat in ghete dupa joaca de afara. Am salivat puternic si ma gandeam daca sa intru, sa imi cumpar o felie, sau sa plec mai departe gandindu-ma ca poate am noroc si gasesc acasa (probabil in mandria mea, nu admiteam sa mananc acolo…dar pofta era prea mare). Si am mers mai departe. Cred ca a fost un blestem al placintei, deoarece acel miros ma urmarit tot restul zilei (chair si acum salivez). Am incercat de toate, dar nimic nu imi stavileste pofta acea de placinta. Pofta de copilarie. Nu e asa ca ajungi la un moment dat, sa traiesti amintirile, ca si cum ar fi trecut 50 de ani?
Stau acum in fata calculatorului, si refuz cu indarjire orice altceva, in afara de placinta. Ma port ca un copil mic si razgaiat. Si nu ma intereseaza. Declar oficial greva foamei (exceptand fast-food ), pana nu primesc placinta. Placinta MEA cu dovleac!

Popularity: 1%

Moda prin loboda.

October 23, 2007 Horhe No comments

Catalin Botezatu, a avut o prezentare de moda , in timpul unui zbor cu avionul, pe ruta Bucuresti-Paris. Prezentarea a fost un succes. Dar celor carora nu le-a placut ce au facut? Au coborat din avion, sperand sa il prinda pe cel din urma care difuza in acelasi moment un film prost?

Popularity: 1%

Bacovia la Disneyland.

October 23, 2007 Horhe No comments

Da. Ma alatur voua care nu ati luat din prima examenul auto. Nu doresc sa bat un record de examene picate, dar ma mentin in codul genetic al familiei. Niciodata din prima. E chiar trist. O sa ma trezesc din nou cu noaptea in cap, voi parcurge acelasi drum anevoios, si il voi asculta pe acelasi politist cu simt didactic. Dar sa incep cu ziua de azi.
In primul rand, mi-am facut-o cu mana mea. M-a pus sa imi trag subiectul cu mana mea, ca apoi sa imi doresc sa fi fost ciung. Nu imi plang de mila, pentru ca am invatat si logic stiam, dar atatea propozitii incurcate, motivatia si emotia, mi-au pus capac. La corectare am fost bruscat verbal: “RESPINS!”. Ma gandeam ca poate domnu` politist nu are copii, de a trantit-o asa dur. Dar am trecut peste. Am ascultat cum 2 domnisoare se laudau, mandrie mare, ca au picat a 6a oara, si zambeam amar. Eu vreau sa ma opresc la revansa.
Obserc ca sunt singurul cu resentimente. Si mai observ ca sunt 3 tipuri de oameni:
1.celor care nu le pasa ca dai examenul
2.cei care l-au dat de atatea ori incat e ceva obisnuit sa il pice (cred ca una din tipele care il tot pica, are ochi dulci pentru politist)
3.ironic, cei care te intreaba “cand ma plimbi cu masina?” in cel mai prost moment. Cand nu ai carnet.
Am trecut si peste acest aspect. Si ma indrept spre Un-Birou, Nu-Stiu-Unde, de unde urmeaza sa imi depun reinscrierea. Doar atat pot spune. Tara in UE cu birocratie din mUE. Dau nas in nas cu Porcusorul Isteric. Imi explica niste “chestii, socoteli” si ma trimite inapoi la scoala de soferi. Acolo, Zizi Lambrino (era roscata, dinti mari, deci semana) imi mai spune “niste faze, niste scheme”, si ma trimite inapoi de unde venisem. Jucam telefonu fara fir, dar pe o distanta de 10 statii. Era hilar. Ma intorc la Porcusor si “fur” din rand (kilometric deja), pentru a adresa o intrebare. Acesta incepe deja sa fie nervos, si sa imi reproseze ca ma plimb aiurea (recunosc e vina mea, dar imi place la nebunie sa merg cu RATB-ul, mai ales cand e plin ). Imi spune sa ma duc inapoi si sa il las in pace. Asta am si facut. L-am lasat in pace, si ca sa nu o mai insterizez si pe don`soara, am ales frumusel, drumul spre casa.
Ma gandesc ca daca tot dau in “depresia bacoviana”, sa imi cumpar un scuter deoarece as fi mai aproape de sentimentul de moarte. Nu e corect?

Popularity: 1%

Mica Venetie, prin ochii Micului Paris.

October 22, 2007 Horhe 1 Comment

Ploua, ploua, ploua. De mai mult de 24 de ore toarna cu galeata. Din nou autoritatile sunt luate pe nepregatite de toamna-iarna. Nu se asteptau sa ploua vreodata anul asta. Nici nu vreau sa ma gandesc la zapada, dar am niste sare grunjoasa in bucatarie cu care o sa imi fac drum pana la liceu.
Frigul pune stapanire pe toti, si vantul rece trece ca un glont prin haine si se cuibareste in oase. Ma loveste prostia, sau daca e prea dur, inconstienta adolescentina, de a se imbraca ca pentru discoteca, intr-o zi in care DJ-ul ar sta acasa sa isi trateze frigurile. Dar le zambesc ironic de sub fes, acoperit de o geaca in care as putea sa stau in maieu (geaca pe care o lauda toti “despuiatii” cu cuburi de gheata in picioare).
Doresc sa citesc in presa ceva interesant. Despre vreme, iarna ce pare foarte grea, succesele sportive ale lui Bute. Dar nimic. Ma izbeste in nas un miros de “neam prost” romanesc. Aceleasi “neaose” stiri. Becali care a ajuns la psiholog (probabil de prea sanatos ce e), Anda Adam ca e prin spitale (depune mai mult efort la volan decat pe scena), Cheeky Girls si silicoane (de parca acum au “mai” sani ca inainte, si nici pe vecinii de bloc nu cred ca ii intereseaza, oricum Libertatea isi mentite titlul de Mini-Playboy sau Maxi-Prost-gust).
Privesc pe geam din turnul meu Eiffel, si observ cum ploaia e si mai puternica. Darama mintile si trupurile oamenilor. Toti devin instabili fizic sau psihic. Nervosi, iritati, infrigurati. O zi in care nu merita sa iesi nici daca visele tale cele mai frumoase ti-ar bate la usa. Le-ai spune ca nu esti acasa si sa te caute cand e mai cald. Ma inchid in dormitor, sub plapuma, unde este cald si liniste si ma gandesc inca odata ce poti sa faci in Mica Venetie? Ca in Micul Paris am facut destule.
P.S. – Ofer la schimb Dacie 1300 (full options tanc sovietic), cu o gondola cu mp3-player si sistem de franare automat pe timp de ploaie cu spume. De nervi.

Popularity: 1%

Moralitatea costa 1 leu.

October 19, 2007 Horhe 1 Comment

Oriunde m-as afla dau de vesnic ei. Murdari sau curati, agasanti sau politicosi, mai tristi sau mai mincinosi. Sunt cersetorii. Sunt acei oameni impartiti in cei saraci de nu vor sa fure ca sa traiasca, si acei “sarmani” care te fura pentru o cauza plasmuita.
Iti intind mana pe strada, in magazine, baruri, mijloacele de transport si multe alte locuri unde isi gasesc veacul. Unii o fac impasibili asteptand sa le cada bani in palaria de care se afla atasata o bucata de carton cu un mesaj induiosator. Altii iti cauta ochii cu privirea si o tin atintita, fortandu-ti involutar mana sa scoata din portofel maruntisul sau o bancnota de 1 leu. Iti multumesc si trec mai departe nepasatori uneori daca acea bancnota iti era mai mult decat necesara.
Ma aflam intr-un asemenea bar cand la masa la care mai eram cu inca o persoana isi face simtita prezenta un domn, curat imbracat si foarte politicos, care a cerut 1 leu pentru simplu fapt ca are nevoie de el. Nu are sotia paralizata, un picior ranit sau 7 copii acasa care mananca varul de pe pereti. Poate vroia sa isi cumpere o paine sau o “litra” de vodka, oricum nu tinea sa ne spuna. Colegul de la masa scoate din buzunar o bancnota de 1 leu si i-o inmaneaza cu un zambet timid. Multumit cersetorul se baga usor in vorba cu acesta. La inceput eram impasibil la discutia lor (cersetorii au 2 tendinte: sa dramatizeze existenta sau sa isi expuna inteligenta la fel de gaurita ca un swaiter).
Dupa aproximativ 2 minute am inceput sa aud ceva ce nici macar un parlamentar, preot sau profesor nu te invata in 12 ani, dar sa mai auzi asa ceva zilnic. Dar acel CEVA il auzeam de la un cersetor. Era vorba de MORALA/ETICA. Faptul ca un om pe care ar trebuii sa il intereseze cum trece o zi pe alta, dar mai ales o iarna, imi spunea ca in viata trebuie sa tin cont de 3 lucruri: respectul de sine, respectul pentru semeni si onestitatea. Si o declara cu atata tarie exact ca un demagog. Dupa 5 minute de discurs “electrizant”, ne-a salutat la fel de respectuos si a parasit masa, satisfacut ca l-am ascultat si ca poate l-am si inteles. Eram confuz dar convins ca un sarac nu e si prost.
De ce moralitatea costa 1 leu, iar prostia, minciuna, ura, lipsa de onoare, lipsa de respect s.a.m.d. sunt nepretuite?