Pentru ca sunt atatea lucruri ce ne enerveaza m-am gandit sa fac o campanie anti-prostie si anti-lucruri-ce-ne-enerveaza. Puteti lasa un comentariu despre asa ceva. Apoi le putem discuta. Astept. Ce ne streseaza la micul dejun, pranz si seara?
Popularity: 1%
Weekend. Sambata mai exact. Penultima zi de Gaudeamus, si nu am venit ca in alti ani pentru tone de carti, am venit doar pentru una (ca am plecat cu 4 asta e alta poveste). Cartea despre care e vorba se numeste”In vesta, printre fracuri” si este scrisa de Ion Cristoiu. Toti il stim (sau ar trebui sa stie), de la televizor (asta daca nu esti genul ce se uita 24/24 la “Nora pentru mama” sau alte programe educationale), si din presa, daca ii citesti editorialul. Sunt fericit sa spun ca sunt unul din cei (sper nu putini), care ii “urmaresc” munca, si ca un hot, incerc sa fur ce e mai bun de la el.
Ca un tribut pentru cariera indelungata, am stat la coada si am asteptat, sa priemsc un autograf pe noua carte. Sunt multumit acum. Nu ma mai interesat de discursurile lui Basescu, Iliescu, sau aparitia sporadica a lui Nastase. Mai multe despre asta in paginile revistei.
P.S.- in spatele meu la coada, e Mihai Gadea.
Popularity: 1%
VALEUU!!! Vin alegerile. Publicitate, promisiuni, certuri, lamentari, LILiiiii cate si mai cate. Si toate vechi. Se chiuie pe la televizor, se zbiara la radio si se scrie cu LITERE MARII, in presa. Si pentru ce? Pai asta e o intrebare buna. Mie unu, disperarea lor, imi cam da de gandit. Harmalaie mare dom`le.
Deja clasicul “cetatean turmentat” e uitat demult. Acum sunt eu, cetateanul violat, prototip secolul 21, dotat cu nervi de otel, isterii cu o intensitate de 60 dB si musculatura pentru o fuga egala cu primul prototip de masina.
Sunt o victima sigura. Vin din toate directile, inarmati cu brichete, fulare, umbrele, chibrituri, s.a.m.d. Unde sa fug? Aia e ca nu am unde. Asa ca stau linistit. Primesc micile atentii (sigur voi vota, daca primesc chibrituri, ca de, aveam tot ce imi doream numai chibrituri nu), le arunc la primul cos (dovada de simt civic), si imi continui mersul mai departe, fericit ca am socializat.
Ce mi se pare hilar si nou in acelasi timp la campania asta, este faptul (totusi cred ca e veche dar acum e mai virulenta ca niciodata), faptul ca partidele isi inchiriaza niste masini care sa se plimbe prin oras, facand reclama. De la masinile impozante pentru PSD, PNL, PD, am sarit in extrema cealalta, cu Dacia 1300 Berlina pentru PRM (dotata cu steag si drapel sters de sudoarea Tribunului, si difuzoare de stadion) si Matizul lu` Jiji, de culoare verde, dotat cu imn si melodii patriotice. Mi-am promis ca atunci cand voi avea partid, ma voi plimba cu dricul tras de cai vopsiti pestrit, din boxe va rasuna “Marsul funerar” de Chopin, si de deasupra de pe coviltir, va voi promite ceva ce pot face: “Dragi concetateni. Eu nu va promit bani si averi. Ca acolo unde va duc eu, e loc pentru toata lumea. E liniste si toti vor avea parcela lor de iarba verde. Va asigur drumul dus, si sederea pe 50 de ani. Cazarea este gratuita, si confortul sporit, dantela la discretie”. Umor negru? Da. Cine mai promite asemenea conditii. Asemenea sinceritate. Nimeni. Deci voi castiga detasat.
Recunosc, campania asta electorala e mai obositoare si bombastica ca niciodata, dar umorul si balcanismele o tin mereu in viata si proaspata. Pui stampila, na Berlina.
Popularity: 1%
Toti radem de ei, dar de fapt ce sunt ei? Facem glume pe seama lor si totusi de putine ori ne impunem. Se numesc “manelisti” si in acest text voi prezenta un documentar, studiu realizat pe o asemenea specie, pe parcursul unei zile.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
-ora 9= trezirea este intampinata de telefonul mobil ce tipa din toate difuzoarele “Cine bate la fereastra mea o oooo”. Nu serveste nimic la masa, deoarece isi aranjeaza parul, procedeu ce dureaza prea mult. Satisfacut de noile haine mini-manelisto-style si freza cu creasta plostita de gel si suvite blonde, pleaca la scoala.
-intre ora 10 si 11:30= pe drum este insotit de un coleg de aceeasi specie, care il acompaniaza vocal si cu ajutorul telefonului mobil, intr-un concert semi-live, semi-playback dar maxi-kitch, concert ce crapa geamurile autobuzului, si ridica parul in cap calatorilor. 2-3 persoane, le cer respectuos, sa opreasca “muzica”: “Da opreste dracu schelalaitu ala!”. Nici un rezultat. Indiferenta da roade. Si lumea isi roade unghiile de nervi.
-ora 12=liceu. Este intampinat de altii ca el, cu acelasi stil de haine si aceeasi muzica. Se simte in centrul atentiei. Nu respecta intregul program scolar. Nu considera necesar statul la ore asa ca prefera sa domine trotuarul din fata liceului, unde imbracat in trening cu Puma, agata boboace.
-ora 14=paraseste incinta liceului si pleaca cu “baietii” sa colinde Magazinul Unirea in cautarea existentei pierdute. Nu cumpara nimic, nu cucereste nimic, nu gaseste nimic. Vorbesc despre telefoane cu 27 de pixeli si memorie cat pentru toata istoria manelelor.
-intre orele 18 si 20=merge pe jos pana acasa, pentru ca “mersul pe jos, face piciorul bengos”.
-ora 21=intra prin efractie pe mess, violand buna dispozitie a tuturor. Incepe sa dea mass-uri cu manele, situri de manele si cerinte de melodii…evident manele. Incearca cateva cuceriri cu scopul de a obtine o partida de…cyber-sex. Nu iese nimic, fetele raspunzand cu indiferenta la apelativa ca: “papuse”, “silfido”, “sucaro”.
-se face ora 23=in dormitor intra mama personajului. Femeie trecuta prin viata, isi pupa cu satisfactie progenitura, il intreaba cum o mai duce cu fetele, daca mai e “cuplat” cu alde Lucica, si intr-un final cand sa iasa pe usa ii spune ca la sedinta cu parintii va face “sou” pe seama profei de engleza care la taxat pe “pui” cu 2, nota gresit acordata pentru cata engleza stie: “funk you”, “son of a plaja” si altele care le stie de la emisiunea de cultura generala “Vacanta Mare”.
-ora 23 si juma`=isi termina grisuletul si se aseaza in patul, ce are ca imprimeu chipul tuturor manelistilor. Isi pune telefonul la incarcat, pentru maine, si adoarme.
Acesta este studiul organizat de Discopery Sanel, pe seama manelistilor.
Popularity: 1%
Si da. Stau in intuneric. Electrica sau Renel imi ofera 2 ore de vis. Singuratatea in bezna, romantism la lumanare de biserica.
Caut buimac sa scot computerul si ce mai am prin casa din priza, deoarece astia se mai joaca cu lumina, ca la petrecerile fara efecte. Servesc o masa grozava dompusa din: Eugenii, cereale (fara lapte, nu ma risc la aragaz pe bezna, risc sa nu vad flacara) si un suc pe care nu il mai gazesc in bezna.
Stau infofolit sub plapuma. Nu de altceva, dar daca nema curent, nema caldura. Un dus cald ar fi minunat dar la fel…bezna.
Ultima speranta. Telefonul mobil. Bag un joc. Si timpul trece si eu duc lipsa computerului care isi trage sufletul langa mine. De cand visa nesuferitul sa mai cada curentul, sa se mai aseze praful in carcasa si virusii in fisiere. Bestia.
Se duce bateria la telefon, lumanarea se stinge si lanterna nu am. E clar. O sa trebuiasca sa gandesc pana se aprinde un bec in cap. Prea multe desene.
Ma uit tamp pe geam la casele din fata mea, unde oamenii au lumina in casa si o folosesc ca nesimtitii numai pentru ei, obstructionand-o sa ajunga pana la mine. Ei se vad la bec, eu ma incalzesc la lumanare. Am un deja-vu…Baietelul (era o fetita dar se schimba) cu chibrituri?
Ar fi trebuit sa invat. Dar pe semi-intuneric e imposibil, asa ca decid sa ma asez in pat si sa dorm (regret ca am donat unei case de batrani bicicleta mea cu care pedalam Wati prin casa cand cadea curentul, mai faceam si fibra).
Si inchid ochii, apropo nici o diferenta intre cum e sub pleoape si cum e cu ochii deschisi. Decid sa nu dorm iepureste. 5 minute mai tarziu se aprind toate luminile, casa devine o discoteca luminoasa. Sar in tavan de bucurie si ma grabesc sa pun totul la loc in priza. Termin cu toate. Apas sa deschid computerul si…POC. Cade iar curentul!
Dupa usa se aude o voce: “Hello George! I wanna play a game!Monopoly? Scrabble?Lapte gros?”
Ma asez in genunchi si strig “Vreau sa jucam FIFA pe net prostule!”
Popularity: 1%
De la incidentul cu elevii injunghiati prin autobuz, Nichita Stanescu, liceul, a devenit o a 2-a sectie de politie. Sunt peste tot. Si nu inteleg, de ce? Nu avem gogosi la budic (daca gluma e prea “americaneasca” schimbam), nu avem merdenele.
Dupa atatia ani in care elevii s-au dat cu capetele de catedra, se aruncau prin geamuri si mai multe lovituti aplicate cu colegialitate, apare acest Factor X cu “cascheta” sa perturbe yingu` si yangu` educatiei. Pai eu ma multumeam cu filmele cu violenta si semi-pornografie ce apareau pe youtube.
Observ ca acum toti acorda atentie elevilor. La butic, vechea vanzatoare a fost schimbata cu un agent cu peruca si sort, astfel ca de cate ori cumpar ceva imi verifica banii la ultraviolete. La toalete nu mai vorbesc. In 2 toalete se fumeaza si se paseaza Burgeru` la 2 litri pe dedesubt, in cel din mijloc 2 elevi (de sexe diferite) se cunosc mai bine, si in ultimele 2 politisti fac o misiune de supraveghere intensa “Aici
Profesorii au o tehnica noua de predare: “George Bacovia. Terminat. Poet simbolist. Terminat. A scris poezia Plumb. Terminat”. Si asa trece ora. Si caietul se termina intr-o saptamana.
Mai multe sincer nu mai astept. Sunt obisnuit deja. Dar va rog sa imi semnalati daca ceva ciudat se mai intampla in licee. De exemplu: la proba de sport cand alergati sa fiti urmariti din spate de o masina cu sirenele pornite, iar cand iesiti la fumat, sa fiti supravegheati de pompieri. Oricum e bine ca dupa fiecare incident neplacut se mobilizeaza si politia. Prevenirea incidentelor ar rezulta 0 incidente. 0 incidente 0 lucruri interesante. Faliment OTV, Libertatea si Click!
Ca la detergent. Infractiunea este buna!
Popularity: 1%
De cand am intrat in “lumea” asta a scolii, am vizionat in fiecare an un circ ieftin al scaderilor si majorarilor de salarii. Avand doar 7-8 ani ma bucuram, ca toti ceilalti, ca se amana scoala pentru 4-5 zile, si felicitam Ministerul. Acum ajung sa gandesc altfel.
In acest post nu voi spune nimic rautacios la adresa Ministerului Educatiei, pentru ca nu e vorba de ei. Da, am intrat in UE, da, ar trebui o echipa competenta acolo sus, dar la fel ca si in religie (doar duhneste evlavia in noi in Postul Craciunului), sa ne interesam ce facem pe Pamant ca sa ajungem in Rai.
La ce ma refer? La licee, la profesori, la scandalurile de mita din scoli, la meditatile care le dau profesorii. In primul rand as recomanda urmatoarele, in masura in care pot fi aplicate: majorarea salarilor astfel incat un profesor sa nu fie platit cat o femeie de servici de la o banca, majorarea pensilor ca sa nu ii vedem marsaluind pe bulevarde cu plosca si proteza si in final pensionarea la o varsta mai mica. Nu 40 de ani. Sa nu exageram. Dar un profesor de 55-60 de ani…e depasit de multe situatii.
In liceu am observat influenta varstei asupra profesorilor. Accept comentarii sau exemple in contradictoriu, dar imi mentin parerea ca un profesor tanar, ce stie sa inteleaga un elev mai apropiat de varsta sa, si cu o experienta post-comunista, ajuta mai mult. Cu ce ma ajuta faptul ca un profesor are 40 de ani de profesie, daca majoritatea sunt pe vremea lui Ceausescu, si in decursul a 18 ani de la revolutie, acesta nu are un stil de a preda..demn de UE.
O alta “bila neagra” a profesorilor consta in unele exemple care le ofera la ore. Profesori trecuti prin viata, considera de cuvinta sa isi impartaseasca ideile in fata unor elevi care percep tot ce nu cunosc. La fel cum in Italia profesorii discrimineaza romanii, in spatiul Carpato-Dunarean, profesorii discrimineaza tot ce considera ei de cuvinta, si impartasesc asta cu minti fragede.
Vine BAC-ul. Toti sunt nervosi, stresati, doresc sa streseze elevul si mai mult si isi revarsa frustrarile personale pe elevi. Vin nervosi de acasa sau de unde mai vin, sar torpilati la catedra, si cu o autoritate prosteasca dicteaza extemporale. Sa nu ma contrazica cineva ca in 12 ani (sau mai multi) de educatie, niciodata nu a patit asa ceva. Profesorilor le pasa prea putin daca tu treci cu bine BAC-ul sau daca ai macar medie de trecere. Multora le pasa de salarii. Si sunt complet de acord cu meditati. Inclusiv elevii recunosc ca asa invata mai bine.
In legatura cu liceele si conditile pe care le ofera e discutabil. In unele se baga mai multi bani, in altele se fac fantani arteziene de la tevile de apa sparte. Unele au calculator si la toaleta, altele nu au caldura in clasa. Discrepanta e mare in functie de importanta liceului si cantitatea de materie cenusie produsa, de multa ori in contradictoriu cu conditile oferPite.
Daca parerea mea pare exagerata, nue dintr-o frustrare juvenila ci doar din simplul fapt ca scoala o fac in scoala, nu in Minister. Si problema nu e numai a profesorilor. E vina istoriei, deoarece comunismul a fost asa aproape de anul in care eu sunt la liceu.
Popularity: 2%
E inutil. Nefolositor. Ce? Pai sa enumeram:
- e inutil sa dau sfaturi, ori nu sunt ascultate ori sunt cerute din bun simt
- e inutil sa imi propun ceva, pana la urma eu nu am planuri, deci nu am ce indeplinii
- vise? nici vorba! visul in cazul acesta e un motiv de esec
- atmosfera nu o fac mai placuta prin dialog, si o tensionez prin simpla discutie
- interesul care il arat e doar nesimtirea de a intervenii
- nebagarea in seama, la randul ei, este de neinteles si taxata
- opinia personala este luata drept jignire si afront
- intuitia este inutila pana la urma totul fiind cu noroc
- bunul gust este taxat ca impartialitate
- creativitatea este de fapt un plagiat
- concurenta este tupeul nemarginit
- comoditatea e lene
- cheful este doar un pretext de discutie
- sacrificiul inseamna carne de tun
Urmand toate acestea observ ca sunt momente cand e inutil sa FACI orice.
Popularity: 1%
De mic observ, si de cand eram mic ma deranja. Dar acum am invatat destule cuvinte ca sa pot exprima ce vad.
E vorba despre aceste sugative, aspiratoare sociale, capabile de orice frecare pentru orice ridicare. De exemplu, se ia una bucata de don`soara pink (se extind, chiar si don`sori pink), si li se cere sa atinga un nivel. Se considera incapabili (recunoasterea e primul pas), si astfel se folosesc de tertipuri spre a atrage atentia.
Ca protectie se mai considera si una bucata caniche, cu gura mare, capabil sa latre incurajator pentru stapana roz. E un fel de sugativa stapanei, provocandui o continua liposuctie (chiar e nevoie la suncile cu volanase).
Se ia la fel una bucata persoana cu functie, si la pachet n in 1 oameni de duzina. Se incepe procesul de zaharizire. Se doreste bagare in seama? Raspunde prima la orice (prost sau bine) si se scuza penibil la orice raspuns gresit (“Ah ma gandeam la cu totul altceva” si frectii de duzina), iar daca prin minune raspunsul este corect urmeaza o divinizare personala, la care se adauga si nas pe sus si rasini…de brazi.
Urmeaza pasul doi. Rasul isteric. Ne este inaintata o gluma proasta, iar sugativa roz isi incepe numarul cu un ras isteric, demn de filmele de groaza (“Vai ce gluma buna HAHAHA! Nu ma pot abtine HAHAHAH” si scena continua pana la lacrimi…ale mele).
Al treilea pas, si ultimul, este acela de a fi mereu in fata, mereu pregatit cu complimente, majoritatea depasite pentru nivelul discutiei (“Si aoleu ce super-mega-misto-trendy-flendy sunteti. Un etalon al tinerei generatii, un amfitrion al cunoasterii!” si lipa lipa ca pe inghetata).
Din duzina se aude o voce: “Dar…”, si este retezat cu un scurt “Nu e adevarat!”, si apoi iar vocea puncteaza nervoasa “Ai par pe limba de la atata lins? Mai avem si noi ceva de spus”. Don`soara Pinsi cu canichi-ul se simt ofensati si isi intorc nasurile in cealalta directie a dispret. Injura birjareste si fac gesturi de dame usoare…si nu in greutate.
La final, specimenul doreste sa fie apreciat si in grupul de duzina, astfel ca incepe sa apostrofeze fundul care l-a masat atata timp. In functie de I.Q.-ul grupul, reuseste sau nu.
Constat cu tristete, ca acestor sugative li se alatura zilnic alte si alte persoane.
Concluzia? Nu stiu care e, dar sunt sigur ca obezitatea nu mai e o problema (cel putin in Romania) cu asa liposuctie. America e mult in urma noastra.
Popularity: 1%
Loading ...
