Monthly Archives: July 2008

Spitalul Disneyland

Decât să ţipăm şi să ne lamentăm că nu sunt condiţii în spitale, mai bine vedem lucrurile bune. Astea le avem, cu asta ne laudăm.

La intrare tronează un munte de portocale si banane. Binecunoscutul remediu pentru toate. Cadoul perfect pentru orice suferind şi plictisit al pereţilor nevăruiţi. Suferinţa lor îi împinge spre gesturi necugetate. Aşteaptă nerăbdători plecarea vizitatorilor şi expediază pe geam kilu` de portocale.

Mirosul de mâncare te atrage ca o muscă, imaginaţia jucându-ţi feste: supe chioare, piure verde ori pui opărit. Până să ajungi acolo ai de trecut de liftieră. Cochetă şi sictirită te întreabă la ce etaj. E unul mult prea sus pentru poziţia ei, astfel încât pentru efortul depus de a apasa pe un buton îţi adauga şi 2 epitete şi o glumă nesărată.

Odată ce ai trecut de lift, mirosul de spirt te loveşte în figură. E Bifidus Esensis peste tot în aer. Bătrâneii cu ciroză de la etajul 13 sunt mereu puşi pe şotii: pastă de dinţi pe clanţe, spumă de ras în halatele doctorilor şi bătaia cu perne în sala de operaţie. Nici spirtul nu e admis la etajul 13. Dar “Bătrânii de Şoc” pun mâna pe câte o sticlă, filtrează spirtul prin pâine, iar apoi se adună şi beau ca nişte adevăraţi rockeri pe TNB.

Ultimul nivel este probabil şi cel mai greu. 2 asistente trecute prin sălile de fitnes te îndeamnă cu nonşalanţă: “Cum adică a spus doctorul că nu ai voie sare? Fatăăă ascultă la mine. Bagă sare că are iodâ şi eşti dăşteaptă după aia!”.

Popularity: 1%

Veniţi de luaţi spaghete!

Dragi cititori, mi-am descoperit religia. Oficial am fost declarat Prea Alcolic Pirat al Bisericii FSM. Adică preot pe înţelesul tuturor. Ce e FSM? O să aflaţi din rândurile de mai jos, dar vă anunţ că pentru convertire trebuie să vă înscrieţi cu un comment, şi să vă prezentaţi la slujba de “spaghetăreală” din pub, sâmbătă seara. Cine lipseşte dă o bere marelui preot..adică eu.

Citiţi şi vă convertiţi…

“Suntem toţi în căutarea unei identitaţi religioase, dar ce nu ştim este că peste tot avem „opţiuni”.” (Ghiţă de la Berărie)

Astăzi ne vom indrepta atenţia spre o nouă religie, o nouă identitate culturală şi ce altceva mai căutaţi voi care vă plictisiţi in bisericile ortodoxe, catedralele catolice sau moschee. Se numeşte Flying Spaghetti Monster (Monstrul spagheta zburatoare), şi caştigă adepţi în fiecare minut. Chiar în acest moment în care noi stăm şi citim aceste rânduri, e foarte posibil să aibe loc o slujbă de „Prea-Slăvire-A-Lenei-Şi-A-Lucrurilor-Care-Ne-Plac”. De ce spun aşa ceva? Pentru că aşa cum veţi vedea, noua religie, tinde să işi atragă enoriaşi prin lucruri care sunt dezaprobate de altele.

FSM a apărut ca o parodie religioasă, fondată in 2005 de către psihologul Bobby Henderson, în semn de protest împotriva deciziei Catedrei de Educaţie din Kansas, de a introduce ca materie de studiu “design-ul inteligent”, împreună cu celelalte materii pentru evoluţia biologică.
Ideologia FSM a fost repede adoptată de atei si agnostici, denumiţi “Pastafarieni”.
În stilul specific fiecărei secte nou apărute, FSM are biserici, episcopi si bineinţeles, o evanghelie. Henderson se autoproclamă “Profet”, şi propovăduieşte idea cum că omenirea a apărut în urma faptului că “Spagheta Zburătoare” (nu poate fi vazută de oricine), a creat lumea după ce a băut foarte multă bere, iar evidenţele creaţiei au fost “plantate” spre a testa credinţa Pastafarienilor. Multe idei sunt imprumutate din alte religii, dar sunt “uşor” schimbate, de exemplu: Raiul este plin de vulcani de bere şi fabrici de stripteuze, in schimb ce Iadul este plin de bere statută si femei cu boli venerice. Au chiar şi 8 porunci (2 au fost pierdute pe Muntele Salsa când Mosei cobora cu ele), iar în loc de “Amen”, spun “Ramen” (paste chinezeşti). Complex.

Majoritatea celor 8 porunci indeamnă la băutură, petreceri si o stare de lene generală.

Pentru mai multe detalii accesaţi http://venganza.org/

Ramin!

Popularity: 1%

Totul a început într-o zi de vară când temperatura încălzea cefele şi maşinile nu satisfăceau pofta de viteză a puştoaicelor crescute în mediocritatea mahalalei şi ajunse pupeze peste…nopţi.

De la pupitru, Iliescu, Nãstase şi Geoană dădeau în stânga (se loveau şi singuri) şi în dreapta împotriva lui Băsescu. Au ameninţat prin personajul care stă de mulţi ani la provă (partea din faţă a vaporului), Mazăre, cel cu muşchii tari şi tupeul câştigat în alegeri. Prin vocea acestuia, PSD-ul va depune o plângere la DNA împotriva lui Traian Băsescu pentru încă o retrocedare dubioasă, cum se tot obişnuieşte pe la noi de ceva timp. Răspunsul preşedintelui a fost sec şi fără vlagă, probabil fiind plictisit să se apere când ştie că nu poate păţii nimic. Doar a acuzat PSD-ul de imaturitate. Oare de câtă maturitate e nevoie să depui o reclamaţie? Dar să trăieşti în România? E atât de multă imaturitate pe coclaurile danubiano-pontice, că preşedintele sau alt înalt demnitar nu poate fi atins nici cu un fulg?

Oare secretarul de stat al Ministerului Educaţiei este destul de matur şi “citit” să poată contesta un examen de “bacaloureat”? Poate că totuşi elevii care scriu cu “care este” au, pe bună dreptate, pretenţii la un fotoliu de ministru. Chiar printre noi există un personaj tânăr care la examenul de “bacaloureat” a contestat talentul lui Nichita Stănescu. S-a ridicat din mediocritatea lui şi cu toată frustrarea strânsă în 12 ani de şcoală românească, a strigat, “mă da ce tot se miră şi Nichita în toate poeziile? Sau ca să fi poet tre să ştii să baţi câmpii cu graţie?”. Poftim Băsescu, un om cu atitudine. Un liber-schimbist de când avea Otilia enigme, încoace.

La fel de imatur e şi faptul că fondatorul unui partid fără o doctrină clară dar cu o mentalitate ultra religioasă recunoaşte cu seninătate la televiziune (invitat până la saturaţie) că atunci când are ocazia se uită la filme pentru adulţi. Nu e destul de matur să mă convingă să iau parte la Sfântul Maslu, dar să depună o plângere? Oricum îşi permite doar a băut cu mâinile încrucişate ca îndrăgostiţii cu preşedintele, când la ţambal zdrăngănea Scooter – Mioriţa…sau Maria.

Lista de imaturi continuă. Cine să te conteste pe tine, preşedinte? Tinerii? Care. Cei care se urcă pe scutere fără să ştie că zebră e animal şi trecerea de pietoni nu e desen abstract stradal. Neaoş o spun, “n-ai cu cine domne”.

În timp ce Băsescu se bate cu pumnul în piept pe aici, Italia aşează românii ca pe rafturi. Îi amprentează şi etichetează probabil cu coduri de bare. Ca să fie mai uşor la numărătoare şi să nu îi încurce în funcţie de valabilitate şi raportul calitate-dispreţ. Să ne fie emigrarea uşoară.

Şi ce să vorbim de alţii când ţara asta pare acum coborâtă din “meandrele” normalului? Când o întreagã masă de oameni soarbe cu paiul “cea mai nuntă dintre nunţi”, şi pur şi simplu stagnezi mental, nu mai ai cerinţe. Oare Băsescu a urmărit cu sufletul la gură momentul când Chivu “fotbalistul” i-a scos, cu dinţii neamule, jartiera “jurnalistei” Elisei. Şi aceasta, udă toată de moment, se lasă furată, şi bravul ei pletos o cântă înapoi cu aceaşi pasiune care a trimis România acasă mai repede de la Euro.

Uite. Gata! Am găsit persoane mature. Nu le ajută imaginea pentru că nu sunt nici blonde (nu toate), consiliere sau soţii de baştani. Sunt nişte simple prostituate (simple în condiţie, că probabil existenţa lor e mult mai vastă ca a unui cititor de etichete de sticle de bere). Acestea au venit în ajutorul societăţii. “Legalizaţi prostituţia şi în loc să nu plătim amenzi, plătim impozit”. În mod normal toţi ar avea de câştigat. Vă imaginaţi, prostituatele să depună o plângere la DNA împotriva lui Băsescu că nu le lasă să îşi exercite meseria liber? Ce ar spune? “Sunt imature. Ele nu sunt trecute prin viaţă ca mine.”

Am ajuns la concluzia că nimeni nu este destul de matur. Dar în imaturitatea mea îmi permit să spun că această luptă politică, nesărată, provoacă şi infarcturi dar şi multe dureri în cot. Când Băsescu va dirija o societate fără frustrări care nu îşi auncă gunoiul, bunul simţ şi cina pe geam, atunci o sa poată cataloga cine este sau nu matur.

Pânã atunci imaturitatea vine din prost gust. Sau e invers? Imaginează-ţi România cu un tricou Dulce & Bannana, o cruce aurită la gât, budigăi şi şlapi…la Balul de Absolvire în Europa.

Popularity: 1%

Pentru că e sâmbătă.

E weekend, lenea e mare şi chiar dacă am multe de zis, azi contemplăm tavanul pe melodia asta.

Audiţie plăcută.

Popularity: 1%

Super Nanny…"super" copil.

Tocmai făceam întindere la deget căutând un program cu ceva de văzut. Nu e surprinzător că nu e nimic de văzut la televizor, dar am zis că merită să acord 5 minute emisiunii “Super Nanny”, că de, mai vezi un parinte bătut, un copil cârpit, o familie cretină.

Îmi e milă de multe ori de săraca dădacă, deoarece trebuie să înveţe, pe lângă copil, şi pe părinţi cum să îi crească. În speranţa că nu vor sfârşii proşti şi incompetenţi ca ei.

De data asta era vorba despre o fetiţă de 5-6 ani, crescută mai mult de bunică, oricum o familie destul de dezbinată din câte am urmărit. Nu vreau să discut despre crizele fetiţei, ţipetele ei isterice şi cum mă enerva, eu fiind un simplu telespectator. Am fost şocat de episodul când a fost vizitată de 2 prietene de grădiniţă. Pe lângă împărţeala de jucării (toate mie, prafu ţie), le bătea pentru că îndrăzneau să pună mâna pe jucăriile ei. Şi memorabilă a fost fraza “ele nu au caracterul ca românul, ele fură!”. Genial. O viitoare politiciancă, ministră de externe, formatoare de opinii. Mă întreb doar, ce erau cele 2 fetiţe? Ţigănci venite cu cortul de jucărie să socializeze specific vârstei? Chinezoaice venite să muncească pentru economia camerei “româncei”? Sau poate erau unguroaice evreice? Americance capitaliste? Ori simple dăunătoare ale patriei?

Curios este de văzut cum capătă un copil o aşa părere etnică de la vârsta de 5 ani, şi dacă va ajunge în PRM.

Hai să nu ne mai plângem de plebea noastră în scutece. Să vedem cum e şi la alţii.

Popularity: 1%

Pericol de teribilism.

De ceva timp, Bucureştiul devine o capitală europeană, unde cetăţenii înţeleg “cum stă treaba” cu ecologia şi folosirea mijloacelor de transport de dimensiuni mici. Numai că acest aflux de scutere nu a dus doar la micşorarea traficului, ci şi la micşorarea duratei de viaţă. De ce?

Pentru că există oameni frustraţi. 3 motive:
-născuţii foarte lent, au o tendinţă sinucigaşă şi criminală spre “viteză co*ie” că dă bine la păpuşe sau îl impresionează pe “Pisi”. Să vezi impresie pe măt* când nu o să mai aibe ce aduna din tine să pună în coşciug.
-frustraţii că nu au carnet, sau nu au bani nici de o merdenea, dar să îşi mai cumpere un “motor”. Aşa că strând cureaua la pantaloni, îşi cumpără un scuter care nu necesită permis şi nici 8 clase, “şi hai frate să colindăm”.
-simplu…proşti făcuţi grămadă.

Zilnic accidente, că puştanu` cu scuter sub el, şi ciocoflendera în spate, se bagă aiurea în intersecţii, calcă oameni pe trecerea de pietoni, merg pe trotuar cu viteză, şi din spatele ochelarilor lor de muşte bete, tot ei sunt “jmecheri”.

Din partea mea, pentru toţi proştii, “smecherii”, vitezomanii, curajoşii, agaricii cu scuter şi “motor”, un mare MURIŢI! Nu ştiţi cum? Uite…

Popularity: 1%

Lucica my love!

Lucica. Fata visurilor, tânăr fruct al pasiunii, rod al dragostei pure dintre o mamă foarte religioasă şi un tătic venit devreme din armată din cauza unor probleme psihice. Prea mult simţ cazon.

Crescută în flotări dimineaţa, rugăciuni şi alte plecăciuni la prânz iar la final, înainte de culcare, un marş în jurul satului şi alte rugăciuni. Pentru mămică ea va ajunge fată de preot, “Să te strige lumea prin sat “, iar tatăl o alinta mereu înainte de culcare cu apelative ca “băiatul, cu sâni, a lui tata”, sau “bărbăţico, ştii că sexul se schimbă nu? Să nu uiţi niciodată asta…A da, şi tata te iubeşte!”.

Trecerea anilor i-a adus un loc de muncă în capitală, ca funcţionară la un ghişeu de “Relaţii cu clienţii”. Cum tasu murise demult în timp ce exersa AMBUSCADA (unii vecini sunt mai fricoşi şi reacţionează violent la astfel de sporturi extreme ca armata), a decis să îşi aducă şi mama în Bucureşti.

La cei 45 de ani, Lucica nu avea următoarele: respect de sine, bani să traiască decent, siguranţă, o familie, un iubit, măcar un copil din flori (de fapt himenul ei era betonat de atăta rigurozitate maternă). Pe la frumoasa vârsta de 30 de ani făcuse câteva crize de epilepsie (nervi slabi, lipsa unor nevoi-da oameni buni, sexul era deja o nevoie pentru Lucica, astfel încât avea ieşiri nervoase şi de nimfomanie, de speriat bărbaţii în lifturi). La 19-20 de ani arăta foarte bine, dar mama ei i-a interzis orice relaţie ca să nu fie ispitită în păcat.

De Lucica se apropia menopauza, şi de măsa mumificarea. Aşa că hotărâse să se sinucidă. Să facă şi ea un gest liber-pe proprie răspundere. Să sară de la balcon? Rău de înălţime. Spânzurătoare? Prea “comercial”. Pastile? Rămâne măsa fără pastile şi o bate până se întoarce din drumul spre lumină. Ce? Cum? Unde? Timp de 3 luni, creieraşul ei, oricum în stare de legumă, a gândit în gol, până a făcut POC! Neuronii au cedat şi Lucica a rămas senilă şi cu salivă în colţul gurii. Îndrugea mereu cuvinte vulgare aşa că a fost internată la un spital de nebuni.

Şi-a găsit sfârşitul drept cobai pentru doctori. Tunsă scurt băieţeşte cum a vrut tasu, virgină cum a vrut măsa şi nebună cum era logic dacă ai citit de la început.

Popularity: 1%

Bunul, răul şi cocalarul.

Viaţa e greu frate. În El Rahova e greu să trăieşti. Pericolul te pândeşte peste tot.

Fie că eşti călare pe o manelistă, fie CĂ CĂlareşti o maşină furată cu talent din Spania, Italia sau Germania, eşti un adevărat coi-boi pe 4 roţi/labe.

La fiecare răsărit de soare, cartierul e mai sălbatic…Cai şi iepe zburdă pe trotuar, rotocoale de buruieni zboară pe şosea, şi încă de dimineaţă se umple cartierul de văcari, ţărani şi alcoolici.

Azi am ales să merg pe jos, să folosesc Regia Autonomă de Iepe Bucureşti, şi să o las pe Blec Biuti acasă. Şi cu căştile în urechi ascultam country şi băteam uşor ritmul cu ciocatele mele din piele de Şarpe de Caracal. Când….în faţa mea se propteşte unu cu o căruţa 4xx4x4x4=Q7. Prima dată am crezut că e dric…dar era de fapt…”Vagonul care aduce moartea şi fiţa pe viaţă”.

Continuarea merge pe melodia…

Şi ce a făcut văcarul? A dat drumul la boxe, la maxim, de acoperea tot Sud-Vestu` Sălbatic. Cine cânta? Guţă Pistolarul Maimuţă. Mi-am încruntat privirea spre el şi am zâmbit ironic cu cei 2 dinţi care îi mai am. El, nesimţitul, a tras o privire spre văcăreasa de lângă şi a scos un pistol. Şi îl ţintise spre mine. Nu ştiu dacă era cu apă sau cu el îşi aprindea Carpaţii, dar părea foarte real. După ce ne-am privit dur şi adânc în ochi, culoarea verde îi bătea în ochelarii D&G şi o bătrânică în spate îi claxona nervoasă de la volanul unui Lamborghini galben. Nu te joci în Sud-Vest…

Acum mă duc să mestec nişte tutun la botu` calului…

Popularity: 1%

Metro-căruţa cu 1 cal PUTEre.

Cei care merg cu metroul de mult timp au observat cum “brişca” ajunge acum la intervale de 10 minute, când pe vremuri dura uneori şi 5 minute. În mare problema e în felul următor: s-au spălat bani, s-au “pierdut” bani chiar, şi firma care trebuia să cureţe vagoanele de flegme, gume şi graffiti au zis că ei nu lucreaza pe “sărut mâna”, aşa ca Metrorex a retras un număr mare de vagoane şi a cârpit să scoată ce e acum.

Abonamentele se scumpesc cam de 2 ori la trei luni, cu 1-2 lei, şi nu ar fi mare problemă dacă nu ai face barbă (e valabil pentru ambele sexe) la ghişee, deoarece cozile sunt mari, şi doamnele sunt prea sictirite să lucreze “mai cu talent”.

Trebuie să recunoaştem că la metrou suntem în siguranţă. Bătrâneii de la BGS sperie pericolul cu prostata şi osteoporoza. Have no FEAR, GRANNY`s here!

Problema abea acum începe. Metroul şi-a făcut un obicei prost de a face cam 40 de minute de la Piaţa Unirii până la Republica. Mai stă câte 5 minute în staţii, se mai opreşte pe drum. Numai că azi a stat aproximativ 15-20 de minute în staţie la Titan. Oricât de frumoasă e staţia Titan, dupa 15 minute nu prea mai ai mare lucru de văzut. Apoi se aud în boxe: “Ne cerem scuze pentru staţionare. Pentru înjurături sunaţi la XXXX”. Şi dacă nu am credit? Pot înjura la faţa locului?

Îmi place acest oraş, în care tramvaiele se rup în două (nu în figuri), autobuzele se îneacă în flegme şi metroul stă ca iapa-n drum.

————————————————————————————————-

La final o melodie frumoasă.

Popularity: 1%

Nuntă de pomană.

Bine v-am găsit, dragi cititori de vieţi mondene pe suluri de hârtie igienică şi ascultători de VIPe pe la trancariciu pătrat cu culori. Azi prezentăm nunta secolului.

Marişica îl ştia pe Cristinel încă din copilărie când se jucau de-a mama şi tata în grajd. Ea îi punea o mâncare de rahat în farfurie şi el o încingea cu dragostea şi bătaia cum văzuse la tasu`. Se iubeau de mici şi îşi jurau dragoste veşnică şi că vor ajunge nişte oameni importanţi în sat ca la nunta lor să vină toţi. Ea după lungi frecări pe bancile şcolii comunale, ajunge să livreze ziarul “Ţăranul Hi-Tech“, iar Cristinel ajunsese ciobanaş la oi câteva dealuri mai sus. Aveau un statut bun de roman cu ţărani, dar îşi doreau mai mult. Şi au zis că până nu îi ajung vedete nu se lasă.

Şi pune de o nuntă ca în poveştile cu proşti. A venit toata plebea satului să o vadă în sfârşit pe Aadelincăi măritată şi aşezată la casa ei cu cei 5 plozi făcuţi cu barmanul (nu aveau poştaş, lăptar sau alte personalităţi), şi să vadă că şi pelticu ăsta a lu` Chivulete îşî bâlbâie şi el o familie. Ajunsese de râsul satului după îşi luase bătaie la barbut de la un italian, un francez şi un olandez.

Nunta era în toi, ea era proaspăt batută de mire, el proaspat băut de eveniment. Naşu mare se bătea cu naşu mic, naşa mare bătea pasu pe loc în horă iar alde Mutulică din deal, dă bir cu fugitele din corul bisericii. Că aşa-i nunta la noi. Cu cântec, joc, bătaie bună.

————————————————————————————————-

La aşa o nuntă, cui îi mai pasă de Chivu şi Adelina? Israela şi tânărul…are buletin?
La noi, vip-uri ca gunoiul…

La final o dedicaţie. Versurile….pentru melodie click aici.

Welcome to the VIP room
Full of hypocrites and phonies
But no need to fear
Everyone kisses ass
Until you walk away, that is..

Before coming any further
Here’s a mirror for you to see
Be sure your costume and mask are straight
We won’t want to see the real you

WE ARE LIVING IN A WORLD THAT’S FULL OF FAKES
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT’S FULL OF RUMORS
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT’S FULL OF EVIL
WE ARE LIVING IN A WORLD THAT’S FULL OF HATE

Now that you’re settled down
We can follow the conversation
“Nice belt, nice shirt”
“Thank you very much, I like your shoes too”

Popularity: -0%