Gata drag popor. A venit şi aşa s-a şi dus. E vorba de BAC. Nu l-am aşteptat, nu ma speriat, nu nimic. Pur şi simplu e gata.

Am câteva mulţumiri de făcut. Persoanelor care au stat aproape de mine şi au tăcut din gură în apropierea examenului. La fel mulţumesc celor care te întrebau “Ai bacu?” “Da.” “Frate ce naşşşşpa! Nu ştiu ce să zic, dar urât! Baftă oricum…”. Foarte încurajator.

Mulţumesc profesorilor care nu s-au comportat ca nişte “tineri” comunişti şi au oferit măcar libertatea de a te scărpina. De asemenea mulţumesc profesorilor care atunci când respirai peste limita de dB făceau scandal până la Casa de Pensii şi înapoi.

Demn de respect sunt şi cei care au vânat scandalul din jurul examenului, aşteptând câte un elev “emininche” cu freza dată cu spuma mării să strige în gura mare “Am dat bani frate şi am copiat ca spartu! Sunt dăştept ce Audi Q7 al meu?!”. Oameni de cartier…pardon, caracter.

Respect pentru cei care nu au pus nici măcar un picior pe o carte 4 ani şi au reuşit să treacă BAC-ul. Şi de asemenea o strângere de mână şi un pumn în gură celor care nu se mulţumesc doar cu fericirea interioară şi te consolează la modul “E bună şi nota ta, dar uite ce notă mişto am eu!”.

În final doresc să îmi mulţumesc mie, să ma felicit, să ma pup şi să îmi dau o palmă pe spate în semn de recunoştinţă şi respect că am terminat cu fruntea sus liceul. Mulţumesc George.

Va urma…

La final o dedicaţie. Chiar dacă afară e caniculă şi urăsc asta, să ne răcorim cu o melodie veche şi bună.

Şi dacă preferaţi versiunea modernă …

Popularity: 1%

Pentru că ieri am lenevit dupa ultima probă de BAC, acum vă dau mostră de prostie româneasca. IOTE NEAMULE tradiţie!

Şi nu e tot…

Am mâncat şi eu…bun bun…

Şi ultima. Elocventă pentru “niamul românesc”.

Să ne fie substanţa uşoară. Ramin!

Popularity: 1%

Acum cu Bacalaureatul ăsta, sunt foarte stresat. Atât de stresat încât am puseuri. Şi acum 2 zile mi-a căzut tensiunea mai ceva ca lumina pe Giuleşti în meciul cu PSG. Deci eram în beznă. Şi ca orice ipohondru care se respectă, dăi cu “sărci” pe google. Să vezi şi să nu crezi. Sunt gravid! Cică atunci când fătul prinde viaţă şi începe să îi bată inima, ai tu probleme cu tensiunea…Şi mama mă ştie de băiat cuminte.

De aici am început să ma întreb. Cum e să fiu gravid? Încep cu începutul…

Eram într-o seară pe hai-cu-5u-la-bac.com şi mă agaţă o piţy. Eu fiind naiv, cad în plasa ei şi ies la întâlnire. Şi nemernica abuzează de mine…m-am simţit ca o bucată de carne. De ce sunt femeile aşa? De ce vor doar plăcere carnală şi nu pun sentimente. WHY GOD!?

Apoi am aflat că sunt gravid. Şi nu am mai dat de ea…

Cu timpul am făcut burtică şi îmi făceam desene pe ea cum fac vedetele. Eram cel mai frumos gravid.

Apoi apar complicaţiile. Trebuia să mănânc pentru două persoane (mai multă pizza, paste, shaorma, etc.), să beau pentru două persoane (draft, bidon, damigeană). Şi mai e şi tradiţia asta să pui mâna pe burtă să rămâi gravid/ă. Eram atracţia lumii.

Se apropia termenul de 9 luni, în ciuda faptului că eu vroiam să îl ţin până învăţa să meargă. Aşa nu mă mai chinuiam. Dar de…

Şi exact în seara când am ieşit şi eu cu băieţii la bere să vedem meciul, se trezeşte ăsta mic că vrea afară. Am încercat cu vorba bună, cu bere, cu vodka…nimic. Vroia să vadă meciul de pe scaunul de lângă mine. Şi dăi fuga la spital, fă POC! şi înapoi la meci.

Ce uşor e să fi gravid.

Popularity: 1%

Mă gândesc cum ar fi fost dacă, înainte să plece ca zidar în Spania, Costel ar fi fost întâmpinat la aeroport cu flori şi mesaje ca „Du-te şi munceşte pentru ei, ca să crească şi economia noastră când trimiţi bani acasă”. Mă gândesc că poate şi Iftimoaie înainte să plece ca hamal în Italia, ar fi putut primi un îndemn „Munceşte la noi că poate descoperim că eşti un sportiv extraordinar”. Parcă nu am avea intuiţie.

Mulţi spun că în România nu se perseverează spre îmbunătăţirea domeniul sanitar, educaţional sau economic. Dar se perseverează în îmbunătăţirea statutului de ROMÂN? În descoperirea de talente? De minuni?

Sportivii pleacă peste hotare, unde ajutaţi de o ţară vitregă, ridică tricolorul deasupra capului. Cu mândrie. Costel, fiindcă el este ultimul exemplu de succes, a cântat imnul naţional unor străini, impresionându-i. A trebuit să spele vagoane, să maseze bolnavi şi să zidească la bunăstarea spaniolilor, ca cineva să îl audă. Nu cum cere „o viaţă mai bună, salarii mai mari, condiţii de viaţa” şi altele. Să îl asculte cum cântă.

Ascult cum doctorii pleacă în străinătate pentru bani. Mulţi au recunoscut că nu vor lucra ca medici, probabil vor îngrijii familii sau vor da cu trafaletul. România se depopulează? Foarte posibil, pentru că cei care rămân ori îi împing la muncă peste hotare pe „Costei”, ori declară cu fruntea sus că preferă să taie frunză la câini aici…cu patriotism. Restul românilor stau pentru că aici au avut noroc să muncească.

Cum ar fi dacă înainte să plece fiecare român ar fi supus unui chestionar? Ştii să cânţi? Da să pictezi? Poţi da cu pumnul? Da cu piciorul? Poate nu ar mai pleca aşa mulţi. Poate…

Popularity: -0%