În aceste zile am preferat să mă retrag la umbra lecturii, cărţi ca “Puterea destinului” sau “Umor cu premeditare” fiind de mare ajutor şi real interes. Momentan sunt în aceeaşi ipostază cu o pipă în colţul gurii…
Vine weekendul şi mă gândesc ce frumos e să vină 15 septembrie şi EU să nu fac absolut nimic. E un sentiment unic după 12 ani.
Pentru că am fost certat că nu mai am vlagă (numele meu de şcenă fiind FlameBoy!), am să revin zilele acestea cu un text mai competent…
Am ajuns ca funcţionarele de la poştă. Joc Solitaire şi Sudoku la disperare şi dacă mă deranjează cineva cu o cerinţă, fac spume şi surcele. Mă integrez minunat în sistemul românesc. Mai am să sparg seminţe în staţia de tramvai şi să-mi spăl maşina în faţa blocului.
Românul a înţeles minunat partea cu tăiatul animalelor. Nu le mai sechestrează în coteţ, nu le mai rupe gâtul ca Ci Chi Cian şi nici nu le mai aleargă prin curte, cum făcea odată cu soţia. Le calcă cu tramvaiul. Ieri în staţia de la Crângaşi o găină era tăiată pe şina de locomo-ciuciu. Acuma sunt 2 posibilităţi. A împins-o mişeleşte găinarul ca să nu aibe probleme cu U.E., sau, era găina emo că are o viaţă de găinaţ, trăieşte într-un coteţ şi e înconjurată de ţărani.
O reclamă la radio era să mă omoare. Am adormit în trafic din cauza ei. Era la o firmă de pariuri sportive, că bărbasu e cu “capu-n foi şi pe ea nu o baga în seamă”. Soacra, ca orice soacră “lasă mamă că aduce bani în casă”. Mă al dracu parior! O fi pus că bate Lituania cu 3-0 pe România şi e bogat acum!? Dar nevastăsa era aşa plictisită când vorbea de jegu de bărbat că mă adormea. Iapă. Dacă ar fi toate nevestele aşa, nu am avea şanţuri goale.
Are voltaj o melodie în care o iubeşte pe una în toate limbile. Pe lângă română, engleză, franceză mai e şi o tipă care zice “Habibi”. Ce limbă e? Arabă? Şi de ce a mers aşa departe? Să bage de pe la noi din zonă. Socheres e mai la îndemână. Nem tu dom (nu ştiu să scriu în maghiară), dar să fie regional valabil. Hai şi în bulgăreşte: mămăligici! Parcă e mai frumoasă melodia acum.
În timp ce scriam asiduu la ziar…aham…am făcut “TESTUL DE PERSONALITATE, DALAI LAMA!”. Am descoperit că o să fiu bogat ca porcu`, frumos ca calu` (cacofonie intenţionată, şi subiect dificil), carieră ca oaia. Cică am un amic oranj, dar el e pe vodafone şi o prietenă ca pisica. Adică? Cine cunoaşte limbajul acesta codat să-mi traducă.
După un Euro ruşinos (cu toţi Muţii şi Chivuţele în teren), după ce am demonstrat că nu avem atac, apărare, construcţie, stadioane, antrenori, conducere, nimic (avem suporteri!), am demonstrat că nici talent nu avem.
Cu câteva ore înaintea fluierului de start al partidei, “Mâţa sălbatică” (Lobonţ), înjura ca pe maidan, fotografii ce făceau legătura între el şi suporteri. A confirmat încă odată câtă inteligenţă zace în fotbalişti (în general). Acompaniat de copilul sălbatic şi răzgăiat Săpunaru şi vedeta din defensiva dinamovistă, Tamaş (gafeur în ultima partidă, din ce îmi amintesc), a aruncat cu pietre şi insulte după ziarişti. Proşti ăia care or mai merge după fiţoşii naţionalei.
Şi ce dacă nu a jucat Mutu sau Chivu? Dacă nu există tactică de meci, ăla cu fiţele lui mai mult încurca. E! suntem jalnici! Nici nu mai am ce comenta. Cine are ceva de zis e liber, dar scorul e acelaşi. 3 la 0 pentru nişte amatori în faţa unor nimicuri.
După atâtea zile de muncă am hotărât să mă urc la volan (eram hotărât să încurc traficul autostrăzii cu viteza mea de melc bătut de vânt), împreună cu “neamul” şi să plecăm măcar pentru o zi departe spre munţi, să oprim peste tot unde vedem ceva interesant de observat ori ceva bun de mâncat (ciorbă de văcuţă, mici, tochitură, etc.).
Încă de la plecare am observat că sâmbăta e liber la nerespectarea regulilor. Poliţia parchează în intersecţie ca la mama lor acasă, blocând şi traficul şi pietonii. Dar e bine. Nu la gogoşi, că alea sunt “americăneşti”. Merdeneaua tradiţională tăticu!
Trecem peste. Nu se supără nimeni doar că ăstora nu le poţi da cu ouă pe parbriz. Încearcă să vezi dacă poţi
Undeva la un semafor din zona Casei Scânteii o bătrânică se pregăteşte să treacă strada. Încetinesc din timp, nu frânez brusc spre a nu mă tapeta pe parbriz şi cred că am oprit puţin pe trecerea de pietoni. Nici o intenţie să plec mai departe fără să acord prioritate bătrânei, dar aceasta a simţit pericolul, a ridicat cele 2 traiste în aer şi cu mişcări demne de Xena a început să urle “criminalule, nenorocitule, VREI SĂ MĂ OMORI!?”. M-am simţit minunat mai ales că aveam şi spectatori.
Am oprit la o mânăstire (Ghighiu?), pentru a mânca colivă (datoria mea!) şi a umple o sticlă de 0,5 cu apă sfinţită de la robinet. Pentru a demonstra că sunt un fiu model, m-am oferit să merg în spatele mânăstirii să umplu sticla de la o “cişmea”. În faţa mea, o familie, a umplut, atenţie!…cât?…cât?…32 litri! REPET 32 DE LITRI! de apă sfinţită, în sticle de 1, 2 şi 5 litri. Inclusiv au clătit cu apa sfinţită câteva sticle de Burger pentru a le umple cu licoarea făcătoare de minuni. 32 de litri de apă sfinţită înseamnă ori multe păcate, ori că se spală cu ea. Oricum apa curgea în sticle cam cu aproximativ 5 stropi pe minut, deci extazul a durat aproape 45 de minute, timp în care mi-a crescut şi o frumoasă barbă preoţească. După 30 de minute am pornit un dialog inofensiv cu persoana care aducea a soacră: “Dumnezeu a zis puţin şi bine. Chiar e nevoie să sfinţiţi tot cartierul?” “Familia mare.” “Şi o beţi la nuntă?” “Câtă lipsă de respect în biserică!” “Aliluia Aliluia!”.
În staţiunea Slănic Prahova, mă întâmpină un banner cu “BINE AŢI VOMIT!”. Să fie primit.
Drumul înapoi spre casă a fost presărat cu momente plăcute pe una din şosele naţionale, pline de gropi, gropi pentru care trebuie să plătesc rovignetă, când o domnişoară cu ochelari de muscă şi slimu (ţigarea) în gură, era să intre în mine deoarece dansa la volan.
Până data viitoare, exploraţi România. Cât o mai avem.
Lăcrămioara avea deja 27 de ani. Renunţase de mult la finanţatorul ei. O don`şoară ca ea vrea “careră şi biznis”, nu se poate dedica unei relaţii unde cel mai mare efort era ridicarea furculiţei la gură şi căc…cam atât.
Prin patul ei trecuseră deja mulţi bărbaţi, puştani şi magnaţi trecuţi de vârsta a treia. Nu se putea decide care să îi fie alesul. Simţea cum virginitatea şi frigiditatea fugeau de ea şi oricât Bifidus Esensis mânca tot proastă şi balonată rămânea în faţa dragostei.
În ultimul timp simţea că banii autohtoni nu o mai mulţumeau şi făcea groapă în scaunul de piele din BMW-ul lui Ahmed şi Porsche-ul lui El Dik. Arabi de viţă nobilă, tineri, abea le mijise mustăcioara specifică pe tenul bronzat, îndrăgostiţi de tânăra Lăcrămioara, nu ştiau că sunt prostiţi de don`şoară, afişându-se pe rând cu câte unu. Colerici cum sunt în general tinerii îndrăgostiţi (şi arabi), nu au detonat o bombă pentru ea dar i-au umflat gura şi ochii tinerei meduze în semn de recunoştinţă pentru că făcea pe biblioteca la amândoi, şi poate deschisă spre lectură şi pentru alţii.
Deja simţea că viaţa fuge pe lângă ea. Trebuia să îşi găsească un bătrânel cu inima pe ace şi averea pe munţii din Elveţia, ori măcar un tinerel cu priză la TV care să o bage şi pe ea în showbiz. Dar nu prindea. Bătea discotecile de profil din Bucureşti şi tot ce prindea era câte un puştan cu păr creţ lipit pe piept ce conducea Audi A6 din 49, şi erau independent financiar până la prima gogoşerie.
Disperarea o atinse. Decise până la urmă că trebuie să se mărite. Să facă şi un copil că aşa e creştineşte. O pală de milostivenie o atinse şi îl luase pe băiatul vecinei de la 4. Ea îl luase pe el, el neputând să ia nimic. La lenea şi prostia lui nici răceala nu se lipea de el. Dar avea apartament şi maşină mică. Avea cu ce să se laude la prietenele ei care înca mâncau shaorma şi bătaie pe Mătăsari.
Un zvon circulă prin popor. Cultele religioase ar putea primi despăgubiri pentru bisericile/clădirile dărâmate în perioada comunistă. Aşa că dragi atei, musulmani, ş.a.m.d. puneţi bani la saltea, deoarece biserica are dorinţa (nu şi necesitatea) să primească bani şi 4.500 de mp de pământ. Poate mai toarnă de o Catedrală a Sărăcirii Neamului.
Mă bucur sincer. Păi să le dea. Că acum de când au Dodge-uri, Audi-uri şi alte hârburi, e greu să mai trăieşti la culmea existenţei. Să curgă banii! Eu zic să fie EXACT ca în Evul Mediu, când biserica era mamă, tată, judecător, călău. Ce ne mai chinuim atâta pe la Judecătorie, Parlament, Poliţie şi alte instituţii. Tragem pe dreapta la biserică, pasăm cheile portarului (va reţine maşina drept donaţie), intrăm, trecem de cele 999 de babe leşinate şi furioase şi apoi preotul ne va întreba; “Păcate?” “Câteva.” “Salariu?” “Bunicel. Îmi permit întreţinerea familiei, dar nu în lux.” “Luna asta mănânci merdenele şi tu şi toată familia. Biserica are nevoie de 2 aere condiţionate!”, şi aşa reconsolidăm şi biserica.
Jiji! Mi-ai fost ca un frate şi am muls oi împreună. Ştii că nu apelez la tine decât când sunt disperat, dar te rog eu frumos, dă tu bani pentru cei care NU VOR!, aşa ca donaţie, şi mai taie şi din pământul tău din Pipera 4.500 de mp. Pentru mântuirea neamului nu alta. Că azi dimineaţă m-a prins şi controlorul în tramvai, le-am dat şi ălora o valiză de bani (hai că-i bună gluma asta cu valiza! ce-mi plac glumele mele!), şi nu am bani nici să trec strada. În numele celor care nu vor să plătească, îţi JUR! că te votez preşedinte…şi pe 2 scări de bloc chiar.
Să nu mă critice nimeni că vezi domne “iar zic de biserică!”, dar la câţi bani au, şi ce donaţii tot aud că primesc, nu am văzut să facă şi ei o donaţie semnificativă pentru SIDA, cancer sau copii. Se retrag toţi în pustietatea vilelor?
Încurajez persoanele care au de gând să dea preoţii turnători în judecată, şi care vor să ceară bani deoarece din cauza gurii lor “sfinte şi aurite” le-au murit părinţii, ca să vezi, tot pe vremea comunismului. Dumnezeu a dat, tot el a luat, nu? Sau e Legea Talionului?
Atât am promis că nu o să mai scriu de acest personaj cu “mustaţă” de Clark Gable şi apucături de mulgător profesionist, dar din nou “barbugiul mistic” o comite şi mă simt penibil că demagogii din ţara noastră preferă să taxeze apariţia în slipi a unui parlamentar pe plajă (dracu a mai văzut om în geacă de blană pe plajă?!), în schimb pe Salvatorul României, acest Mesia din Pipera, pentru care schema 4-4-2 este o inspiraţie divină, nu e decât material de “mişto”, “caterincă” şi publicitate ieftină. TREZIREA! Omul ăsta e cât se poate de serios! A făcut el 5% în alegeri? Mai e mult până departe?
Acum nu ştiu câţi dintre voi urmăriţi partidele de fotbal (acum cu GSP TV, de 10 ori mai puţini), dar întotdeauna deliciul unei etape îl face tribuna. Acolo pe Ghencea, sub copertină, există un geam delimitat cum are şi Papa la Vatican, numai că Benedict al XVI-lea are discursuri legate de pace, în schimb “filosoful practicant” emite elucubraţii masei de oameni care au urechi să îl audă. Citez: “N-am mai vrut să iau negri la echipă!”
Ce a vrut să zică cu asta? Că Steaua o să devină Lazio, unde fiecare gol al echipei italiene este întâmpinat de salutul nazist al unei galerii înfierbântate? Că maimuţele din tribune vor arunca banane (cum, îşi aruncă mâncarea?!) în jucătorii de culoare? La fiecare gol al lui Semedo, galeria o să îl salute cu mâna dreaptă ridicată? Titlu de carte conspiraţionistă: “Gigi Becali – Hitlerjugend sau cămaşă verde?”. Poate la următorul Gay Parade vom afla ce tatuaj are pe sub cămaşă acest apărător al neamului, şi propovăduitor al iubirii creştine. Doar aşa te-a învăţat Iisus, nu? Aruncă cu piatra în cel care nu e de culoarea, religia şi prostia ta.
Amuzant e că pe forumuri se cere şi aducerea a 2-3 “bozgori”. Să vină ei. Poate pleacă EL: Gigi Almighty!
Pentru că azi am avut 8 ore de muncă=scris asiduu de mă dor picioarele (nu întrebaţi cum, doar că nu le mai simt), o să pun în discuţie o problemă des întâlnită şi nu mă aştept la prea multe comentarii, pentru că…de ce ţi-ai da cu părerea la ceva ce eşti de acord.
Mulţi dintre noi (care avem acolo o şcoală terminată), ne trezim la 7-8, în funcţie de statutul în firmă, şi plecăm la muncă. Unii spun cu zâmbetul pe buze “Ce frumos e să lucrezi! La la la! Cât îmi place locul meu de muncă! La la la!”. Până să îi oprească poliţia pe cei care fac aşa pentru că par nişte drogaţi, apar din spate şi cei care cu lehamite/sictir/scârbă/emoism se duc la locul lor de muncă. Azi discutăm despre cei care visează să lucreze undeva..anume.
Dacă vrei să fi cântăreţ/cântăreaţă dar corzile tale vocale sunt la Băile Herculane cu bătrânii şi nu poţi nici măcar să falsezi, nu face o dramă că ajungi o simplă funcţionară la ghişeu. La fel e valabil pentru toţi cu vise măreţe care nu au tangenţe cu acestea.
Îmi plac persoanele (nu că ar conta ce îmi place mie), dar apreciez persoanele care îşi dedică o mare parte din timp, poate chiar întreaga carieră visului POSIBIL dar nu şi uşor de îndeplinit, de a devenii CINEVA! Sunt multe domenii pentru care mulţi ar face sacrificiul suprem să renunţe la vis, pentru, de cele mai multe ori bani. Da! Banii te fac fericit/ă, dar nu şi cum îi face. Ai 4 săptămâni pe lună în care te duci la un job unde îmbătrâneşti, îţi moare cheful de viaţă şi se scurge timpul pe lângă tine. Dacă nu eşti un angajat devotat acestui calvar, ai parte de 4 weekend-uri în care îţi consumi banii munciţi şi ce a mai rămas din tinereţe….adică dormi! Nu la propriu. Dar simpla activitate e un somn latent.
E aşa mult de vorbit despre asta. Că ai bani, că ai faimă, stres, lipsa unor amintiri, lipsa unei familii, etc etc. Eu personal încurajez urmarea viselor POSIBILE! Crezi altceva?
Loading ...
