În ultimul timp am tot fost întrebat “ce e ska?”. Simplu. Muzică! E una din cele mai happy stiluri muzicale (NU sinucigaş happy! cum spunea o necunoscătoare a stilului ), dar se poate dansa, bea o bere, cânta…tot ce vrei. Pentru cultura generală, combinaţia de haine alb-negru e din ska…aşa că minimalul/cocalarul nu are nimic original. Nici culori, ţinte nici atât, creste HAI SĂ FIM SERIOŞI!, şi bretele…SKA!
Pentru a elimina orice confuzie, asupra acestui stil muzical, am decis să postez un filmuleţ scurt despre SKA! Şi dacă vă amintiţi, în trecut am pus şi melodii: Dallax, SKA-P, The Specials, ecetera ecetera…
E o zi cu soare, veselie şi tot ce trebuie. Chiar dacă nu am fotoliul mult visat, lenevesc ieftin şi româneşte. Pentru că e zi de sărbătoare, nu scriu…dar să cântăm împreună!
Era o zi de joi. Afară ploua cu bancnote ieşite din curs, pentru că în Caterincă City, totul era ieşit din curs. Kiwi stătea la computer şi scria în jurnal:
“Dragă Jurnalule…astăzi…la frumoasa vârstă de 21 de ani…am simţit că a venit. Pubertatea a venit ca un fulger peste mine. Simt cum imi turuiesc hormonii pe sub piele şi simt că tre să fug…să mă urc pe calul meu alb şi să plec în căutarea ei…marea mea dragoste…cântăreaţa de etno-house…dansatoarea din buricul-pământului…minunata…superba…şucara…Lira Gospodina!”.
Cuprins de avântul aventurii, Kiwi s-a urcat pe iapa lui Q7, cu motor pe perfuzie şi dăi bice…(30 de secunde mai târziu)…până în staţia de tramvai unde avea să înfrunte prima lui provocare în drumul spre marea iubire. “Trancariciul în flăcări” plin de nebuni, cerşetori de suflete, aroganţi cu haine trendy, “făcători de buzunare” şi alte orori… Ajutat de 2 controlori de bilete a trecut peste această primă probă. Dar el nu ştia…săracul…
Kiwi era victima unei înşcenări. Controlorii erau membrii PRM şi PNG şi Prea Nefericiţi purtători de amenzi. Liderul lor Gidim Bedor (dacă amesteci cele 2 nume iese o combinaţie foarte…ungurească, ha!), era pe urmele lui Kiwi pentru că era născut dintr+o mamă negresă, chinezoaică-ţigancă la origini şi un tată evreu american din Budapesta. Kiwi duhnea a trădare naţională…şi a bere, ceapă şi usturoi…dar asta era o chestie ce deranja la fete. În durerile facerii de bine, Kiwi a fost dus la Înalta Poartă din PIMPera. Dar pentru CĂ COnducărul îşi făcuse blog, cerşetorii erau după colţurile blogului în speranţa unui leu aruncat în scârbă de la etaj de către Mesia din Carpaţi.
Aoleu ce oraş. Mă amuză colegii de la facultate care spun că abea aşteptau să pună piciorul în Bucureşti. De ce? Pentru că oferă oportunităţi, şi odată cu ele, praf, infarct, nervi, nesimţire, prostie, tupeu, cocalarism…
După miliarde de secunde (sunt sincer!) state la semafoarele corelate şi trecerile de pietoni care ţin cam 150 de maşini pe loc, m-am refugiat în spatele ecranului unde am început să lucrez şi să socializez cu populaţia…Şi în timp ce nutream sentimente de sincer respect pentru o persoana care preferă The Doors şi Iggy Pop în loc de Dă Vitto şi Guţă Fl*c a început melodia…
…de când nu cred că am mai ascultat-o…iulie sau august 2007…când stăteam pe prispa unei case din chirpici în Vama Veche. Şi aşa te năpădesc amintirile…când beam vin şi bere fără să ţinem numărul sticlelor…fumam ţigări după ţigări doar pentru că era ora 16 şi nu aveam ce Stuf să facem…ciorba de văcuţă? Peste alte 2 ore…şi începe melodia pe telefonul fără tasta 2 şi 8…ce linişte…oare atunci priveam în trecut ca acum…
Probabil totul s-a întrerupt când am adormit cu bagajele în ploaie sau când a căzut grinda pentru perdea şi nu a mers lipită nici cu scuipat, aracet, injurături…cuie… Dar a meritat.
Am un entuziasm maladiv. Azi am fost la primul meu curs. Facultate tăticu, altă viaţă, altă Mărie şi multe alte pălării. Facultatea? Profesorii (până acum) foarte de treabă, colegii mai timizi dar de…aşa e omul la început. Măcar am scos de un grup acolo cu care să beau o cafea. Aştept să văd şi mâine…dar din partea mea numa` de bine!
Pentru dezmorţitea atmosferei aşa între colegi am ales 2 piese (bucăţi de bucăţi) din “patrimoniul” Apollo 440…Let`s headbang!
Am observat că în ultimul timp a revenit moda nunţilor în stradă. Nu se mai poartă cortul ăla maro şi deprimant, dar se poartă umbreluţele, scaunele de plastic şi covoarele pe care dansează nuntaşii.
De ce vorbesc despre asta? În sectorul în care stau a fost un val de nunţi în faţa blocului, dar până mai ieri nu mă interesa…sunt indiferent! E o boală. Ieri nu am mai fost trezit de găina vecinului de la 3, ci de o nuntă din faţa blocului meu. Undeva prin bloc s-a măritat o domnişoară (casă de piatră sau de rahat…ce vrea muşchiu ei!), şi tot familionul a întins covoraşul în faţa blocului şi dăi horă tată! UI IU IUUUU!!! şi tot aşa…
De ce? Am avut şi o dispută verbală cu o serie de conservatori ai acestor tradiţii, în care am justificat că E DE PORC să deranjezi un cartier cu chiuieli, mai ales când în multe dintre cazuri, cu banii lipiţi cu flegmă pe fruntea lui Minune sau Guţă, ai putea să închiriezi un local cochet.
Fac eu parte dintr-o generaţie ciudată? Dar când am coborât din bloc am nimerit (penibil moment!) în mijlocul nunţii…chiar în mijlocul “învârtelii”. De fericire, le-am urat nuntaşilor să nască un copil negru, blond, cu ochii verzi şi să semene cu poştaşul…UI IU IU!!!!
Dacă are cineva o idee de nuntă mai penibilă să posteze aici şi trimit ideile mai departe…
În sfârşit simt şi eu toamna din plin. E aerul răcoros, nori pe cer, soarele palid ascuns, oraşul aglomerat, linişte în case, cald sub plapumă…Consider că merge puţin ska. Aşa că să fie ska. Audiţie plăcută! THE SPECIALS!
Aseară, în jurul orei 21, în blocul de lângă a izbucnit un incendiu. Mi-am dat seama după faptul că tot cartierul mirosea a jumări, în ciuda faptului că aici, la marginea dintre Rahova şi “restu lumii” se mănâncă numai icre de Manciuria şi file de şocâte. Din cauza unui scurt circuit (zic eu, omul cu laptopu`), spălătoria de la etajul 11şpe s-a aprins. Focul înalt de 5-6 metri (zic eu, Cătălin Radu Tănase) a distrus agoniseala unei firme şi cablurile de televiziune pe o rază de n-şpe blocuri. Revoltaţi că nu mai vedeau telenovelele şi emisiunile trucate în care proasta satului îl prinde pe bărbatul sado-masochist sub pliciul alteia, poporul a ieşit în stradă. Şi au privit focul de tabără organizat de primăria, care este a sectorului 5. Saliva care curgea din gura curioşilor nu a stins nici un foc. Nici “ponpierii” nu au stins nimic pentru că (urmează un text lung în care îmi expun o frustrare): o stradă ca Mărgeanului are nevoie de 2 trotuare? Şi spaţiul verde dintre ele pentru ce e? Să îşi planteze partidele garduri verzi la fiecare 4 ani şi să le scoată după alegeri? Sau poate e pentru câini care îşi scot stăpânii să se p**eeee pe domeniul public atât de discutat? Dacă mai tăiem din trotuarul “arhi-circulat” şi facem parcări? WOW! Astfel tot omu e… cu maşina în parcare. Şi când se aprinde ceva/cineva are cum să vină pompierul să stingă. Dacă nu sunt locuri, ţăranii cu tănculeţe (Bemve, Haudi, Mârţan) parchează unde vor…BLOCHEAZĂ STRADA!
În ciuda fumului gros şi toxic, cetăţenii din blocul flambat nu au părăsit apartamentele. De ce? Pentru că aveau cele mai bune locuri să vadă flăcările: “Cheam-o şi pe soacrămea să vază cu ochii ei cum arde…pfiu…dute bre mai aproape că eşti bătrână, ai carnea groasă nu simţi bine…”
Aceasta a fost o altă ştire de la hora cinci. În direct, de aseară, de la spatele blocului, Johnny Legendaru`.
După finala câştigată în 1986, nici un stelist nu a făcut “brend”, din performanţă sau numărul după tricou.
După ce Generaţia de Aur a avut o performanţă demnă de respect la Mondialele din 1994, nici Hagi şi nici ceilalţi jucători nu si-au pus numele pe firme. Integritatea unei meserii, de fotbalist, a rămas neatinsă.
Acum totul este diferit…
După o carieră începută bine, moartă în coclauri britanice din cauza teribilismului şi fiţei de a trage cretă pe nas, Mutu s-a însurat cu fata unui mafiot care am înţeles că taie şi spânzură la propriu în grădina lui. Acest Hagi al fotbalului, Patapievici al culturii şi Tata Tereza al binefacerii, a “brănduit” ce personal accept cu scârbă…numărul 10. A creat din onoarea de a purta numărul 10, un vin IEFTIN de 11 euro şi alte “rahaturi” comerciale. Lăcătuş a făcut “Merdeneaua 7″? Hagi a scos pe piaţă “Prezervativele 10″? Atunci de ce se foloseşte un intrus mediatic, de ceva ce îi aduce profit pentru a-şi lăbărţa maşinile scumpe şi tatuajele în chineză, pentru că româna nu mai e la modă pentru patriotul ăsta. România nu are 1 jucător de valoar ela ora actuală, dar dacă umple golul cu numele de Mutu, demonstrăm că suntem o ţară patetică, needucată, care stă în “jmecheri, jupâni şi drogaţi”. Felicitări că ai bătut strâmb penalty-ul cu Italia de la Euro…oricum ţi-ai luat bani.
Din partea mea, numai de bine…să-ţi bei singur vinul şi să pleci în anonimat. Intrusule!
Din ciclul “George are muzică bună”…audiţie plăcută…
), dar se poate dansa, bea o bere, cânta…tot ce vrei.
Loading ...
