Monthly Archives: December 2008

Să dansăm de Revelion!

Diseară o să dansăm, nu? Aşa că m-am gândit să postez câteva idei de mişcări. Baftă la învăţat.

LA MULŢI ANI!

Old school

Roboţei

Tradiţional

Cretin

Toate la un loc!

Distracţie plăcuta!

Popularity: 1%

De ce nu e omul in vârful piramidei…

Sunt multe motive pentru care omul nu este în vârful piramidei evoluţiei, dar unul dintre motive este acela că suntem singurele animale care realizează că sunt proaste. Nu ai să vezi pe planetă o fiinţă care să facă gestul suprem de autodistrugere, şi chiar dacă sunt animale care se sinucid, biologic vorbind, actul are loc cu un scop. La oameni, eroii sunt rari sau închipuiţi, iar actele de suicid şi crimă stau la baza unei porniri animalice greu de stăpânit.

Acum cu ocazia sărbătorilor, oamenii nu sunt mai buni. Sunt criminali, slugarnici şi falşi. În Fâşia Gaza îşi împart bombe ca pe acadele. Religie? Teritoriu? Naţionalism? Dacă mă declar Pangenian sunt îndreptăţit să stăpânesc lumea? Pentru că acum mulţi ani a existat un teritoriu “Pangeea” şi eu mi-am băgat steagul în el. Zeii pun pariuri pe propriile armate religioase? Sunt întrebări pe care nu le înţelegem sau nu ne sunt explicate. De ce? Ce e mai uşor pentru un conducător? Să stăpânească o turmă de incompetenţi care se întreabă mereu retoric de ce mor degeaba sau o armată de oameni care mor pentru o cauză? Ştie cineva pentru ce se luptă? De ce au loc războaie? Hahaha, sună a discurs de Miss Bikini dar nimeni nu se întreabă: “Eu am 3 guri şi 4 burţi? Tre să bombardez un ţinut pentru petrol? Ca să ce? Să poluez şi apoi când pun pe piaţă maşinuţa electrică inventată acum ~50 de ani să declar că suntem pe ultima sută de metri a Pământului?”. Un intelectual cu mâna la frunte o să spună: “pentru bani!”. Şi ce? Se şterg la fund cu ei? Se îngroapă cu ei? George Carlin a avut dreptate când a spus că Terra o să se sature de mofturile noastre şi o să ne distrugă. Şi atunci banii nu vor mai avea valoare.

Aceste subiecte sunt aşa uşor de înţeles dacă sunt explicate. Dar nu are cine să asculte şi m-am convins de asta. Ţara se pregăteşte de un colaps financiar şi oamenii se înghesuie la cârnaţi record şi bălesc la ştirile cu Gabor, Columbeanu şi alţii care nu dau 2 bani pe gerul din stomacul compatrioţilor.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Gata cu supărarea la nivel global. În această perioadă preoţii colindă casele, şi când spun colindă ştiu ce spun. Sfinţesc un apartament de 3 ori pe săptămână, sfinţirea e plătită (la 3 sfinţiri ai una bonus) şi promit că or să vină şi după Revelion. Şi nu vin.

După ceva timp nu mai ai chef de preoţi care când îţi bagă icoana în faţă să o pupi, se uită pe pereţi şi în casă, fiind foarte încântaţi de “dvd-playerul pe care îl ai de la Dumnezeu”. Spunei lui Dumnezeu să îmi plăteasca rata la dvd-player şi încă ceva: ce creştin eşti tu, dacă duminica, ziua liberă a creatorului, îl oboseşti cu rugăminţi pentru un cartier? El aşa îţi face ţie de luni până vineri când eşti la muncă? Răule! Treci în iad şi fă 20 de flotări cu Lucifer pe spate.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Îţi place de Sărbători, nu? Îţi place să fi colindat, nu? Îmi pare rău să o spun dar această tradiţie păgână este demult un kitsch. Colindătorii, capra, ursul, bradul, ţapul, bibistrocelul cocobandurat sunt tradiţii care trec din tată în fiu cu speranţa că “Anul ăsta facem mai mulţi bani ca anul trecut”. Reportajele, belicoase şi pline de dulcegării, făcute în sătuce îndepărtate, ne prezintă colindători care fac adevărate turnee muzicale din poartă în poartă. Primesc vin, colaci, mâncare şi cam atât. Acolo nu se plăteşte în bani actul colindării. În Bucureşti nu se fac reportaje despre colinde. Ar durea prea puţin. Avem următoarele:

- pleci fără pungă de acasă şi când îţi întinde gazda o mână de bomboane îl întrebi cu mâinile în buzunar “Nu poţi să îmi dai valoarea în bani? Că la jocurile mecanice nu merge cu cucu-rucu”.

- îmbraci un amic în maimuţă colorată şi îi spui că e capră. Îţi legi o strachină de gât şi o baţi cu băţul până trezeşti cartiere întregi. Lumea va arunca bani de la geam în speranţa că o să taci. Tu eşti perseverent şi apari zilnic cu aceeaşi oală. Acum amicul are blana de urs pe el şi se învârte ca animalul.

- preoţia.

- te aşezi pe mijlocul palierului şi cânţi. Tu faci play-back dar te ocupi cu strângerea banilor. Ceilalţi o lălăie şi dau din buric pe “Lerui ler”.

- cea mai bună metodă de a face bani de Craciun. Hruşcă!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cu ocazia sărbătorilor, le doresc tuturor cu animale de companie care savurează procesul de c*c*re al animalului în mijlocul drumului, SĂ VĂ STEA ÎN GÂT! Seinfeld a spus bine: dacă se uită extratereştrii la noi, nu ştiu cine pe cine conduce. E o aşa mare plăcere să faci slalom printre “cărămizi”? Credeam că e ceva demn de Evul Mediu să îţi faci nevoile pe stradă. Dar câinele e prietenul omului. Şi noi nu suntem prieteni între noi oamenii? Deci e liber la c*c*re.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ne auzim cu bine mâine la matinalul RRM Student FM! Pe 103,4.

Audiţie plăcută…

Popularity: -0%

Distracţie plăcută!

În toată ţara ninge, românii sunt buluc la munte, pe pârtii, în Bucureşti ninge timid, cafenelele sunt pline, la Gregory`s sandvichurile sunt foarte bune. Am luat şi eu o pauză de blog pentru a băga în mine tobă, sarmale şi ciorbă. Sunt mai rotofei şi îmbujorat.

Moş Crăciun a venit cu un cadou frumos pentru mine. De luni până vineri o să ne auzim în fiecare dimineaţa la radio. Mai exact de la ora 7 la 10 voi prezenta matinalul RRM Student FM! Iar pe 1 ianuarie 2009 voi prezenta un top de o oră cu muzică numai bună de anul nou!

Sper să vă placă şi ne auzim cu bine. Până atunci, audiţie plăcută şi vacanţă fericită!

Popularity: 1%

Colinde colinde…

Pe strada mea, în acest cartier uitat de lume, au ajuns nişte tineri care au colindat în adevăratul sens al cuvântului…sau cel puţin atât de frumos cum ne închipuim. Au fost aplaudaţi pentru că au dat dovadă de talent şi au coborât zeci de oameni la ei să le ofere bani. Am să pun câteva mostre audio din spectacolul stradal…

Audiţie plăcută şi HO HO HO!


Colinde stradal.mp3 –


Colind stradal 2.mp3 –

Popularity: 1%

Revoluţia. O comedie?

Exact acum. Acum a încetat documentarul de pe B1TV în care a fost explicată Revoluţia din 1989 în imagini. Am stat şi am judecat (dacă greşesc accept critici, nu injurii!) situaţia penibilă în care s-au postat cei care acum au carnete de revoluţionari şi sug o sumă considerabilă lunar…din buget. Am impresia că documentarul este nemţesc/polonez. Dacă îl găsesc, pun aici.

Cu liniuţe:
- toată ţara era plină de ţărani cu arme.

- o persoană mi-a povestit cum întreprinderile ofereau arme tuturor care doreau să facă pe eroii. Pe lângă miliţienii care se împuşcau cu soldaţii, a apărut şi “eroul neaoş” român cu căciulă de astrahan şi praz-n dinţi.

- tot prostul urla la televizor că vin teroriştii: “irakieni, libaneji, paraşutaţi”, din câte se ştie până acum, în afară de paraşute, în România nu a căzut nimic.

- imaginaţi-vă : blocul A faţă în faţă cu blocul B. Proştii din A trag în B şi invers. Ţăranii din A îi prind pe cei din B, deoarece Boii rămân fără muniţie. Analfabeţii au muniţie deci o mai pot face pe eroii. Cei din tabăra B sunt consideraţi terorişti (terorist fără armament, e de râsul Al Qaida!) şi sunt bătuţi, jigniţi poate chiar omorâţi. Acum, la 20 de ani după, Analfabeţii care au omorât primesc pensie de revoluţionar. Ei au tras în “terorişti”. De fapt românii s-au omorât între ei.

- oameni nevinovaţi erau bătuţi de “revoluţionarii” care spărgeau sticlele de lapte şi călcau pâinile în picioare de frica bombelor. Ţară de paranoici.

- soldaţi erau filmaţi şi făceau pe “Soldatul American” cu ţigari în gură şi mişcări demne de SWAT.

- nici un soldat nu ştia de unde dracu se trage! “de sus de pe bloc…(20 de secunde mai târziu)…de jos de la parter”.

- un văcar filmat din spate, cu bandană pe cap (Rambo) şi ţigare în bot trăgea de la balcon într-o fântână arteziană. Cameramanul filma ca la Hollywood. Realizaţi câtă panică şi frică. Şi distrugere aiurea…

- tinerii teribilişti cu arme trăgeau în becuri pe bulevarde. Făceau pariuri “cine sparge becu ăsta primeşte o friptură!”. Probabil ăştia au fost “teroriştii” care doreau “întunecirea” poporului. Îi judec doar că la 20 de ani după Revoluţie, din cauza lor nu are Capitala iluminat stradal demn de Europa. ŢAI DRACU` DE TINERI!

- poporul stătea pe jos pe bulevard şi urla “Jos Dictatorul!”. Soldaţii nu aveau arme. Civilii da…ca să vă imaginaţi cine a făcut Revoluţia.

- românii au murit pentru că s-au împuşcat între ei.

- “Ceauşescu a făcut să ne urâm cu maghiarii cu care noi ne iubim!”, spunea un domn după Revoluţie. Mai e nevoie să râd? Atâta dragoste au români pentru maghiari ce nu am văzut…:))

- revoluţionarii de atunci pupă mormântul lui Ceauşescu acum…

- vedetele de atunci se bucurau de libertatea obţinută. Ironie! 2-3-4 ani mai târziu actorii, cântăreţii, artiştii au început să moară de foame. Apăruse altceva şi ei nu ştiau cum se face.

- un soldat a fost bătut şi considerat terorist. Avea arcada spartă de la pumni. Era pălmuit în direct la TVR şi un îmbârligător cu faţă de castor urla: “Priviţi mostră de terorist!”.

- dialog reporter străin – revoluţionar:
RS: Domnul de unde e? (despre un “terorist” bătut cu pumni lângă reporter)
Rev: De unde eşti bă!?
“Teroristul”: Sunt român din satul…
RS: E terorist?
Rev: El zice că nu. Dar e!
Aşa s-au judecat “teroriştii” la revoluţie.

- la televiziune au fost prezentate 5 capete de acuzare pentru Ceauşescu, în loc de 4. “Punctul 5. Ceauşescu a vrut să fugă din ţară”. Prin Târgovişte!?

Au fost victime ale Revoluţiei, dar multe din simpla prostie românească. Sunt şanse să greşesc şi să rănesc sentimente prin ce am scris, dar din ce văd la TV şi în documentare, eu asta înţeleg. Dacă greşesc…mai pardon. Nu eram de faţă. De ce vorbesc dacă nu eram de faţă? Nici la naşterea lui Iisus nu era nimeni, dar toţi vorbim de ea…

Cum spuneau cei trei magnifici din BD: “Inagatu ocuuuu” (scris cum aud), adică “Să nu plângi în zadar”. Se vede că suntem penibili…nici o revoluţie nu o facem şi noi ca tot omul.

Popularity: 1%

Poză de grup…mortuar.


Era o seară rece de toamnă. Afară ploua cu monezi grele de 50 de bani, iar lumea în lăcomia specifică stătea cu gura deschisă, dar cu buzunarele închise să nu le fure goliciunea. În familia V., don`şoara Mimi, o rebelă în toată firea, se certa cu părinţii ei, Grigore şi Lucica, demodaţi, foşti UTC-işti, acum pantofari sau pălărieri.



În seara aceea, minunată dealtfel, familia avea o problemă. Tânăra Mimi doreşte bani de băutură ca să îşi întreţină obiceiurile burgheze, şi ţipa din toţi bojocii că e sătula de Carpaţi de contrabandă şi vrea ţigare cu filtru şi tutun greu. Meduza vrea Marlboro, şi nu oricare, vrea dăla roşu roşu şi lung. Lucica şi Grigore încearcă să o convingă: “Măi mamă nu avem! De abea ce am avut de 2 pâini şi o rosie ca să mai dregem o supă chioară. Fumează şi tu de la prietenii tăi”. Mimi “nu” şi “nu”. Şi dăi cu ţipete, sparge bibelouri cu îngeraşi, rupe cu dinţii mileurile de pe televizor şi dărâmă covorul cu “Răpirea din Serai” de pe perete. Îngeraşul vrea ţigări, adică nişte amărâţi de 7 lei. Nu e ca şi cum ar fi studentă şi ar cere milioane pentru cărţi şi studii. Întelegere Doamneeeee!



Deja discuţia nu ducea nicăieri. Aşa că tânăra silfidă pune mâna pe cuţitul cu care a fost tranşat ultimul porc în familia aia (stră-bunicul în 1912) şi după două piruete şi trei mişcări…a tăiat de la întreţinere (tineri economic) două persoane.



Cuprinsă de remuşcări, îi mai file mignon puţin. Fiind sigură că omul trăieşte şi după operaţie pe creier împrăştiat, decide să îi spânzure în baie, ca să se scurgă şi mizeria şi să rpindă şi aromă de mucegai nobil. Apoi calculează fapta şi decide să îi îngroape de vii în curtea blocului lângă hamsterul ei şi câinele vecinei. Fapta este efectuată ca la carte, numai că ea lucra dupa o culegere bulgăreasca veche (Murder for Dummies, editura Mămăligichi), astfel încât poliţiştii o prind când târşâia “poza de familie” pe scări în pungi de Metro.



Mimişor scapă pe caz de nebunie din şcoala de corecţie, şi pe caz de bani şi eroare judiciară de Sapoca/ Bălăceanca şi revine la liceu după ce pierde un an de zile la terapii. Fără părinţi.



Vine sfârşitul anului (şcolar!). Un an în care a fost vorbită pe la spate pentru fapta ei, şi toţi se fereau de ea prin liceu iar profesorii îi zambeau tâmpi cu gândul la părinţii ei. Poza de sfârşit de an cu clasa. Toţi frumos aranjaţi, frezaţi şi fezandaţi se aşează aşa cum le dictează fotograful profesionist. “Zâmbiţi vă rog” şi din spate se aude de la Mimi: ” Daca nu iese bine poza vă omor”. A fost cea mai frumoasă poza a liceului.

Sărbători fericite :D !

Popularity: 1%

Bâtman sau Ca cavalerul negru nu există.

Dacă nu mai ai 13 ani şi îţi place un film artistic cu o doză de realism, în care personajele nu zburătăcesc prin ceruri ca Son Goku şi alţi eroi japonezi, Batman – The Dark Knight e filmul perfect. Nu e nou (am primit o remarcă că recomand filme vechi, dar îmi pare rău că nu rup netu să prind filmele piratate imediat cum apar), dar e sincer, cel mai bun din seria Batman.

Are şi o doză de realism. Se pare că problema financiară de la nivel global îl afectează şi pe şoarecele cu aripi, acesta fiind cazat la bloc (sanchi, cică are castelul în renovare), fără multe gadgeturi, fără avionul în formă de liliac şi cu o maşină fără flăcări dar cu o motocicletă încorporată. Costumul de liliac este făcut ceva mai prost fiind penetrat de dinţii unor “pichinezi”, dar are componente pompoase ca: titaniu, oţel, cripton, plastelină, hubba bubba, etc.

Actorul principal? Cică e bun. Nu ştiu. Prea fals, ss-it, peltic uneori, rr-it când e Batman, mistic. Dar Heath Ledger (Joker) este magistral. Păcat că a murit pentru că după cum interpretează rolul de psihopat, era un nelipsit al trilogiei.

Filmul este lung, dar aproape trei ore, nu o să te poţi mişca din scaun deoarece povestea este captivantă şi uşor de înţeles. Finalul este surprinzător şi tot ce mai pot spune este: Vizionare plăcută…

Popularity: 1%

Nu mai e piaţa ce a fost odată…

Am fost recent în piaţă şi am plecat dezamagit din toate punctele de vedere. Nimic nu mai e cum a fost pe vremuri…

Brazii sunt scumpi (ăia naturali) sau de prost gust (ăia de plastic). Cei naturali sunt vânduţi în scârbă şi e sincer hoţie pe faţă. Cine le dă autorizaţie lor să vândă brazi? Dacă eu tai un brad din pădure fac puşcărie, dacă ei defrişează un hectar nu păţesc nimic. Probabil au bonus card…

Oamenii s-au schimbat. Celebrul “NA DAICI!” şi “IOTE NEAMULE!” a devenit: “vă rog priviţi şi hotărâţi asupra ceva” sau “opţiunea dumneavoastră este minunată”. Nici manelele de la butic nu mai sunt ca altădată. “Şlagărele” despre Dumnezeu, moartea duşmanilor, femei nebunatice şi lovele au devenit colinde cu flegme-n frunte. Un fel de cover după Hruşcă. Îţi aminteşti “Şaromeria” din colţ, unde colcăia Periplaneta orientalis (gândacul de şaorma)? Nu mai e nici asta. Acum e Bufet Mix, cu supă la plic, şaorma la kg şi televizor pe ştiri. Şi băbuţele savurează o “supă” la halbă şi-şi dau cu părerea de criza ergonomică.

Cadourile au suferit stagnări lamentabile. Moşi Crăciuni expiraţi, cu feţe de 2007-2008, maşinuţe ce se autodistrug la ambalare şi păpuşi cărora le cad mâinile de frig. Un mana-ger dă piaţă i se adresează unei tinere comerciante “Ţi-am spus că nu o să vinzi nimic. Marfa ta nu este adecvată. Nu mai e în tendinţi”.

Şi marea transformare, cea mai dureroasă, motivul pentru care eram un adevărat radar în piaţă: petardele. O linişte bacoviană în această privinţă. Nici o petardă aruncată să spargă timpanele cumpărătorilor, nici o rachetă care să brăzdeze piaţa cu parfumul de pucioasă…nimic. Rău cu rău, dar mai rău fără rău.

E trist. Crăciunul ăsta e surd şi în cele mai multe cazuri cocalar/de prost gust.

Audiţie plăcută…

Popularity: 1%

Înapoi la origini…

Este anul 2020, şi ca în fiecare an, programez o excursie la munte în luna decembrie. Nu respect acest program anual din lene. Noul meu fotoliu Lazy Boy 3000, cu mini-frigider şi suport de pizza e tot ce am nevoie dupa 300 de zile de muncă asiduă în fabrica de papuci Ylang Ylang. Dar anul acesta sunt hotărât să plec. Un rucsac Abibas, bocanci Fuma, căciulă Fike şi pantaloni groşi de iarnă marca Urlaţi S.A.

Plec cu TGV-ul din fosta “Gara de Nord“, actuala “Drumul Europeişi ajung în Braşov. Isterie mare în oraş, turişti înghesuiţi la Dracula FunLand, braşoveni la berărie pentru a sărbătorii a doua calificare consecutivă a echipei Cerbul Braşov în returul campionatului, o bucurie de nedescris şi totuşi obositoare. Cotesc pe drumuri şi încep să merg fără hartă către nicăieri până mă pierd în munţii patriei. Indicatoarele se pierd fiind rupte de străinii needucaţi (românii nu ar face asta!), iar copacii se răresc fiind tranşaţi de mafia singaporeză de jucării de lemn. Sunt pierdut. Dar ceva mai departe, în zare văd o lumină care iese dintr-o peşteră.

Este “casa” săpată în stâncă a unui cioban care îşi creşte oile la unghi de 60 de grade pe marginea muntelui Moldovencele, fostul “Moldoveanu”. Oile sunt aşezate în sistem 40-40-30 ofensiv spre vârf, iar la intrare e un ciobănesc cu numele pe zgardă: Ră…d…i. Rădi!

Înăutru un bătrânel mănâncă brânză şi vorbeşte cu pereţii de icoane. Îi cer voie să mă alătur şi mă măsoară din cap până în picioare. Mă întreabă dacă am bani. Îi întind câteva bacnote de 3,25(4) Euro şi începe să le numere cu abilităţile unui adevărat barbugiu. Mă serveşte cu brânză din ograda proprie şi cu slană, zise el, de la Monaco. Mănânc şi între timp pornesc o conversaţie despre el. De unde e? Cine e?

Ca toţi bătrânii îmi povesteşte despre un trecut glorios şi cum a avut lumea la picioare. Mă gândesc că atâta timp singur probabil are ceva la dâng dâng. Îmi povesteşte senil ce afaceri a făcut, cum controla oameni, cum putea să ajungă preşedinte. Cum era aproape de gloria…personală.

“Şi cum de sunteţi aici? Păreţi un om citit.”
“Nu îmi place să citesc. Mie îmi place oieritul”. În timp ce mă pregătesc să plec, continuă să îmi spună de ce a făcut şi a dres şi cum dormea în palate şi bani, aur, rubine, platină, fontă, ecetera. Îl salut şi plec… Nu mă mai gândesc la ce mi-a povestit. Nu poţi crede orice bătrânel. Şi ca el o să mai văd mulţi.

Popularity: 1%

Iubire cum nu a mai fost pe Pământ.

Un nou desen animat, marcaPixar, a apărut şi cred că va câştiga cu uşurinţă titlul de “Desenul anului 2008-2009″. Well-e este o poveste fascinantă de dragoste dintre doi roboţei simpatici, din ere diferite care se întâlnesc şi se amorezează platonic… aham:P.

Wall-e este gunoierul solitar al Terrei acoperite de gunoi, fără oameni, fără viaţă, iar E-va este “roboţica” unei noi generaţii care vine în cercetare pe Pământ şi îl găseşte pe Wall-e Chitaristu`. Poveste întortocheată, cu glume romantice demne de Casablanca, cu o intrigă atrăgătoare şi chiar şi cu pac-pac.

Cei doi trec prin aventuri captivante împreună şi ajung să formeze un cuplu mai frumos ca Bănică şi Marin (ce comparaţie!). Filmul stă la baza a 2 idei:

Dragostea nu are limite!

În spatele fiecărui bărbat puternic este o femeie mai puternică!

Vă urez vizionare plăcută… Trailer:

Popularity: 1%