După ani de prietenie şi legături bolnăvicioase, prietenul meu, computerul a hotărât să mă părăsească şi să plece pentru un transfer mai ieftin în casa altcuiva. Mai întâi câteva date despre râşniţa mea:

Pentium 4
1.700 Mhz
1.000 MB-DDRAM
MX 4400
DVD-RW DL LG
CD-RW Philips
Fără hard-disk

Ecran LCD Philips 170c, 8ms, smart control

Tastatură, mouse.

Toate piesele sunt în stare perfectă, folosite puţin deoarece în viaţa mea a apărut lăptuciul. Are kilometri puţini şi ABS. NEGOCIABIL!

Fericitul cumpărător va asculta şi faşcinanta poveste a computerului.

Popularity: 1%

În avalanşa de texte despre Mişel Jacson, un editorialist din SUA, Mick LaSalle, a trecut de partea opusă a baricadei şi a scris următoarele:

“Can We Just, Kind of, Admit it About Michael Jackson?

………………………….

But then you have a problem. You have to justify all that space and all that broadcast time by saying something other than, “Wow, that was a surprise . . . though on second thought . . . ” You have to make the life as big as the story, and that’s where hyperbole is bound to set in.

Maybe it’s too early to say it, but sooner or later it must be admitted, amid all the adulation and assertions of genius attending Michael Jackson’s death, that the man was musically irrelevant for at least the last two decades of his life.

As a child, he definitely had the edge on Donny Osmond. Then in 1979, he released a terrific solo album, OFF THE WALL. Then in the early 80s, he released a great solo album, THRILLER. Then in 1987 came BAD, which had three or four good songs on it. And that was about it.

We’re talking about two and a half really good albums, and a handful of Jackson Five tracks of more than nostalgic appeal.

……………………………..

For most of his thirties and all of his forties, Michael Jackson was a major star in Romania and Bulgaria and other parts of Eastern Europe, but his records were no longer selling in the west. He was reduced, in the early 90s, to calling himself “The King of Pop” — a title of his own invention, both meaningless and overly assertive, pretending at a stature he never attained and a popularity he could not sustain.

………….

Update: By the way, I think I may be falling into the hyperbole by calling THRILLER a great album. It may just be a mix of fantastic and so-so songs — not sure how that evens out. A few of those songs are essential and evergreen. But do people really listen to THRILLER straight through without skipping any or all of the following? HUMAN NATUURE, BABY BE MINE, LADY IN MY LIFE and THE GIRL IS MINE.

Admit it: You at least skip THE GIRL IS MINE.

……………………………….”

Nu îmi exprim părerea despre articol, dar sunt curios ce reacţii naşte.

Originalul AICI!

Popularity: 1%

Continuăm deliciul muzical autohton cu o super piesă, care a atins toate topurile de la Bălăceanca. Sper să vă placă, să vă gâdile urechea (gâdilat demn de un psihopat). Aştept dedicaţii şi cerinţe. Audiţie plăcută:

Popularity: 1%

După ce am mers mult până departe, după 12 ceasuri de galop vascular, şi după ce am trecut peste mai multe întâlniri cu emoţii, am ajuns la capătul Pământului. În scurta pauză de 30 de minute pentru masă, în oraşul în care mă chinui să ajung de mai bine de patru luni, am început deja să văd ochelari pe chipuri, să aud înjurături la adresa mea când era exact invers şi, mai presus de toate, am redescoperit plăcerea de a merge…

Ajuns aici unde probabil fafaştoaca are impresia că îi cade rimelul în prăpastia galactică, am descoperit o altă specie. Una de care sunt revoltat, deoarece „dacă vulpea nu ajunge la struguri, spune că sunt acrii”. Aici, ciudat, oamenii se saluta, mai şi zâmbesc şi pe deasupra se tratează cu respect. Am întrebat dacă viaţa e scumpă aici şi răspunsul a fost „nu, dar nu ai posibilităţi”. Şi dacă în Bucureşti le ai, ce faci cu ele? Oricum nu le poţi valorifica pe toate şi şansele să munceşti la un birou ponosit sunt foarte mari, direct proporţional cu dorinţa ta de a fi altceva.

Adevărul ăsta e. Cum poţi să trăieşti undeva unde lumea încă mai practică demodatul mers pe jos, ca să nu mai spun că mulţi cetăţeni (nu ţărani) folosesc bibicleta, maşinăria diavolului cu 2 coarne care arde (celulita) exact ca în iad. Şi lista poate continua dar nimic nu întrece calmul celor din zonă. O simplă întrebare poate duce la o discuţie de până la 15 minute, datorită pauzelor mari dintre cuvinte. Dacă în Capitală timpul fuge pe lângă tine şi niciodată nu ai destul, acolo Pământul se învârte în jurul Soarelui mult mai lent.

Pe lângă toate acestea, recomand celor care nu au mai călcat de ceva timp într-un muzeu interesant, să încerce Memorialul Durerii din Sighet. Atât de bine prezintă perioada comunistă că pleci de acolo cu 50 de ani de istorie foarte bine întipărită.

Drumul spre casă a fost la fel de interactiv, şi presărat cu frâne multe, la limita stropşirii de alte autoturisme. Şi chiar după un astfel de moment, din boxele casetofonului a început să se audă: „Uite aşa aş vrea să mooooorrrr…”. Ironic, nu?

La capătul Pământului nu se cade, dar în oraşul meu se decade.

Popularity: 1%

Am revenit la o piesă mai veche căreia îi acord puţine momente în viaţă. Dar numai când e nevoie…

Popularity: 1%

Ai auzit vreodată de Portul 1 Decembrie? Ai idee unde este situat?

Află mai multe în curând pe www.investigaţii.ro

Popularity: 1%

Continuăm periplul muzical şi sărim de la frumoşii ani 90-2000, când erau “la stânga femei”, la tineretul care ne va reprezenta le Eurovision peste 2-3-4 ani. Eu sincer sunt hotărât să ne facem de râs rău de tot în următorii ani. Gata cu Elena Gheorghe, Todo Mondo şi Sistem. Acum, în premieră, o să fim reprezentaţi de STILUL OPRIŞAN! Vreau să ajungem aşa rău încât nici basarabenii să nu ne voteze. Şi asta e ceva pentru că apoi va porni un război diplomatic de nu o să mai facem vedete din trupele lor, de supărare şi naţionalism.

Poate sunt eu rău, dar am o bucurie inimaginabilă când România se face de râs la competiţiile internaţionale (excepţie Olimpiadele). De exemplu la fotbal: când vezi cât se umflă în pene Becali, Borcea, Copos, ecetera, parcă îţi vine să încurajezi şi o echipă de pensionari. La concursurile muzicale e şi mai amuzant, deoarece votăm pentru a pierde. Nu e minunat?

Nu mai lălăi momentul şi vă prezint trupa formată din doi băieţei, în fragedă pruncie, pe urmele lui Moculescu şi Moga, dar care abordează un stil diferit: kinder hip-hop! E nou, nici Eminem nu le are cu aşa ceva. Următoarea piesă e reprezentativă pentru generaţia “Oprişan” care urăşte “rocării” pentru că… dar mai bine ascultaţi. Dacă nu o să le cumpăraţi albumul o să vină cu părinţii să vă bată. Chiar în Vama Veche! Ferea!

Popularity: 1%

Am fost sincer şocat să aflu că mai mulţi oameni din anturajul meu NU ştiu arhicunoscuta, celebra, indubitabila, inegalabila, deja şlagăr, piesă despre droguri cu titlul “Nu te droga!”. Mă aflu în postura celui care poate să spună: “când eu râdeam pe piesa asta tu probabil râdeai pe ceva mai puţin amuzant!”. Domne am spus-o şi mă repet, fără cultură muzicală nu o să ajungem nicăieri ca naţiune. Suntem nişte oameni lipsiţi de identitate naţională, fără pic de respect pentru valori (cum sunt cele care vor urma după text). Din respect pentru toţi, astăzi, la Cuvântul Meu Lălăit Awards!, “NU TE DROGA!”… măcar abţinete să nu o faci după ce asculţi piesa:

Mulţumim pentru susţinere tehnică programului Hip Hop Ejay 0,001 şi băilor publice.

Popularity: 1%

Popularity: 1%

În liceu am fost înebunit de Ana cu India şi tot ce ţine de această ţară pe care sincer o consider de un umor incredibil. În India discrepanţa dintre sărăcie şi bogăţie este incredibilă, oamenii încă făcând troc, daaaaar, în filmele de la Bollywood totul este modern/ americanizat/ super-tare. Spuneţi voi că asta nu e de un umor incredibil?

Şi să spun şi câte ceva de Ana. În timp ce eu îmi scriam pe blugi şi şapcă mesaje demne de un pacăr tânăr şi neliniştit, ea avea caietele pline de cuvinte în indiană ca “Ciuri Ciuri”, “Hakâna Hakâna” şi altele care înseamnă un roman într-un cuvânt de 5 litere. Săraca a încercat tot posibilul să îmi inoculeze, măcar un gram, din muzica indiană, dar tot ce s-a prins de mine a fost Benny Lava şi Mişele Jacson de India. Audiţie plăcută:

Popularity: 1%