Revin cu o nouă recomandare de film. Rar dar de calitate, zic eu. Filmul următor dă o palmă peste fondul de ten al fotbalului românesc. Este o lecţie de orgoliu, devotament şi mândrie. Îl recomand conducătorilor, jucătorilor şi mai ales antrenorilor. Dar în primul rând îl recomand celor care apreciază un film de o calitate extraordinară:
The Damned United. Unul dintre cele mai bune filme ale anului 2009.
Popularity: 1%
Nu prea mă amestec eu în politică, prefer să îl las pe Cristi să o facă, pentru că tot citea el 500 de pagini pe zi în timp ce eu mă chinuiam să ajung la nivelul 2 la Solitaire, dar să vedem dacă avem o clasă politică de bine.
Băsescu se plimbă din mânăstire în mânăstire de parcă e indecis la ce parohie să se retragă, dar în final tot la terase ajunge, şi mai şi cântă “Cine o pus pe Udrea-n drum…”. Geoană îşi menţine statutul de prostănac dar se pupă cu spor cu babele prin biserici şi se închină cu patos fiind fericit că tătucii lui comunişti nu au dărâmat toate oazele de vot din ţară. Crin nu se plimbă, se relaxează că doar e hippiot, vorbeşte puţin şi încearcă latura religioasă, fiind convins că imediat după alegeri o dicuţie cu patriarhul e “cheia succesului”. Becali e out şi Vadim e probabil la dezintoxicare pentru că este dubios de tăcut.
Cine mişcă în această perioadă? Păi Onţanu se mişcă bine şi abil şi vrea să fure ochiul alegătorilor cu… cu… autocarul. Onţanu o să plimbe administratorii (cu tot cu jumătatea din patul conjugal) prin Bulgaria, o zi, la o mânăstire de pe lângă Ruse. Frumos, ce băiat de caracter, mare om. Dar să analizăm gestul. Onţanu nu plimbă administratorii din dragoste, iubire şi platonism. Ci din servilism. Servilism pentru Tatov. Şi de asemenea nu îi plimbă din fondul de rulment. Au ei fondul de campanie. Aaaa… să nu uit. Îi plimbă doar pe cei care se ocupă de racolarea de membrii, voturi şi pungi de salam.
Frumos din partea lui Onţanu. De ce nu plimbă el săracii din sector? Să îi ducă la mânăstire şi să le spună: “iubiţi concetăţeni, dacă o să aveţi bani, case şi locuri de muncă o să ajungeţi sărmani ca mine sau Mădana. Mai bine apreciaţi simplitatea existenţei… şi nu uitaţi că se votează cu buletinul”.
Şi campania abia a început.
Popularity: unranked
UNESCO (Organizaţia socială, economică şi culturală a Naţiunilor Unite) a lansat recent un program mondial prin care doreşte ca toţi copii cu vârste cuprinse între 5 şi 8 ani să fie educaţi despre masturbare şi luptele între sexe. Nici o problemă. În România lucrurile acestea se învaţă încă de la 1-2 ani. Cum? Următoarele situaţii vă sună cunoscute?
- “hai puiuţ înjură-l pe tati! Hai aratăi cu ce faci tu pipi! Bravo! O să ajungi un geniu!”
- “FĂ TE BAT dacă nu îmi pui de mâncare. Cu tot cu copil de faţă!”
Se pare că cei de la UNESCO sunt în “cârdăşie” cu revistele de specialitate care recomandă masturbarea (moderată băi, nu bulbucaţi orbitele) pentru o mai bune descoperire a organismului. Vom citi în continuare o scrisoară adresată de o mămică disperată unui preot. Menţionez că primele date despre preot sunt că acesta se află încă în stare heterosexuală. De mâine nu ştiu:
“Sărut mâna părinte. Am o mare problemă cu băieţelul meu. Au început să îi înveţe la şcoală tot felul de nenorociri şi copilul meu le crede. Recent… cum să mă exprim… se joacă de-a zeul Onan… of… cum să zic… în loc să se joace cu maşinuţele se plimbă cu submarinul… nici aşa nu se înţelege… se dârţuieşte părinte! A dat păcatul malahiei în el! Şi săracul prezintă toate simptomele!
E îngălbejit tot, şi asta nu din cauză că mănâncă numai chips-uri. De asemenea e şi slăbit la stomac. Cred că săracul are gastrită de la atâta… descoperire personală. Am citit o serie de scrieri din domeniu ale lui Ioan Gură de Aur şi Ioan al Scării şi sunt speriată. Am aflat că am un copil predispus la orbire, muţenie, schizofrenie şi păr în mâna dreaptă. Părinte îmi cade fiul în păcat chiar în acest moment. Se studiază singur în dormitor cu ziarul Libertatea în braţe. O să ajungă cu dambla? Îmi e frică părinte.
Trebuie făcut ceva. Mai nou îi învaţă şi că “mami e bătută pentru că tati e instabil emoţional”. Auzi părinte blasfemie. Mă ştie toată strada acum! Îmi e ruşine şi să mai merg la biserică. Cum să mă bată bărbatul din instabilitate? E tradiţie de familie, şi chiar îmi place pentru că îmi mai frăgezeşte carnea. Of părinte!
Şi acum aud din camera lui Mădana. Auzi părinte. O ascultă pe băbăciunea aia tolerantă şi satanistă. Of. Ce să îi fac? Să îl îndop cu apă sfinţită sau post negru până la anul?
Mulţumesc părinte şi să nu uit, cât mă costă să îl fac preot?”
Popularity: 1%
Sâmbătă seară, de la 21 la 22, va avea loc o ediţie specială de Punk up your life pe RRM Student FM. Emisiune “e plină” de Summer of Punk. Interviuri în exclusivitate – ce îmi place cuvântul – cu Haos (Timişoara) , Coercion (Constanţa) şi Charly Fiasco (Franţa). Muzică punk pe săturate.
Un mic demo înainte de dezmăţul de sâmbătă seară:
Popularity: 1%
Pentru toţi iubitorii de punk, şi nu numai, pe data de 19 septembrie în club Fabrica, Bucureşti, va avea loc un concert caritabil în cinstea lui Pokemon, solistul trupei Recycle Bin, care s-a stins din viaţă în urma unui concert în Suburbia.
La concert vor performa Recycle Bin, Molotov Cocktail, Sick on the Bus, ZOB, Pavilionul 32, Coercion şi Dance Trauma. Mult şi bine, nu? Toţi banii din bilete vor fi donaţi soţiei şi copilului lui Poke.
Ne vedem acolo. Pentru mai multe detalii ascultaţi Punk up your life. În emisiune o să fie invitat şi Gabby de la Molotov Cocktail, organizatorul festivalului.
Popularity: 1%
Astăzi băieţii de la Obligo (trupă de improvizaţii) au dat o vizită pe la matinal. Cum eu şi Sergiu suntem nişte ospitalieri, am primit grupul vesel cu pâine, sare şi spirt. Să dăm ascultare unor momente vesele din timpul emisiunii cu Trupa Obligo. Şi vor mai fi…
Intro Trupa Obligo:
Trupa Obligo la matinalul RRM Student Fm – intro
Interviu Inna:
Interviu cu Inna Hot cu Obligo
Revista presei:
revista presei cu Obligo la RRM Student fm
Preotul Şpagatini:
Lectie de regie in direct la RRM Student Fm cu Obligo
Popularity: 2%
Chiar dacă nu mă aşteptam să mai existe viaţă după concertul de ieri, uite că ne revedem sănătoşi şi azi, 1 ianuarie anul 1 după Mădana. Felicitări celor care au strâns din curea pentru a sta înghesuiţi şi pentru a distruge parcul Izvor. De asemenea, felicitări celor care au putut să recunoască la ieşire că Mădana cântă groaznic live şi doar şoul e de ea.
Vă felicit din nou pentru că aţi pus mână de la mână ca să ascultaţi o bătrânică, acum mai bogată cu 2 milioane de euro. Şi chiar dacă o să îmi reproşaţi că sunt “un nebun care nu recunoaşte o valoare”, sunt sigur că Mădana a venit la 51 de ani în România, în pragul retragerii muzicale, DOAR pentru că iubeşte această ţară şi pentru a face o bucurie fanilor care ar fi apreciat un concert in anii 90, dar se mulţumesc şi cu varianta cu piele lăsată şi gerovital.
Am fost tâmpit zilele acestea de ştirile din presă: “Mădana sare coarda”, “Mădana mănâncă” şi să nu uit o ştire de geniu “De aici poate şi împuşcată Mădana”. Dacă ziaristul acesta trăia în perioada JFK ar fi putut da o serie de sfaturi minunate criminalilor.
P.S. – Întrebare pentru “cei de pe lângă Mădana”. Credeţi că Mădana valorează mai multe CD-uri moartă sau vie?
Popularity: 1%
Nu am foarte multe pretenţii de la duduia Inna de când am auzit că e în duet cu Fizz, dar să purcedem în înţelegerea şecspiriană a interviului pe care a dorit să îl acorde unei televiziuni din Ungaria. Ne mai mirăm că ne certăm cu maghiarii, poftim război diplomatic. Porniţi clipul şi citiţi textul în tandem. Succes:
Reporter: Cum te simţi?
Popularity: 2%
Mulţi îşi fac mătănii, câţiva construiesc mici biserici în autoturisme, dar cei mai mulţi preferă să îşi decoreze parbrizul precum altarul Catedralei Neamului, care nu este.
Recent am călătorit cu taxiul. Ştiu că nu prea se întâmplă asta deoarce sunt un zgârcit, un filfizon care preferă mersul pe jos, şi mai presus de orice, un ameţit care se urcă numai în taxiurile cu tarif de peste 5 lei pe kilometru.
Am nimerit, categoric, într-un taxi care cel mai probabil aparţinea BOR-ului. De la intrare, unde nu m-am descălţat şi nici nu am făcut cruce, am fost lovit de un parfum de tămâie, iar din greşeală am dat cu capul de… ceea ce cred că era… cina cea de taină. Era pe partea dreaptă a altarului cum urci pe locul din dreapta faţă.
Când urc într-un taxi în care duduie maneaua îl rog pe şofer să oprească dezmăţul auditiv pentru că nu fuzionez cu virtuosul flautist, Bursuc The Badger. Dar acum ce era să spun? “Vă rog să demontaţi catapeteasma că eu cred în Thor”? Nu era frumos.
Mirare mare cum şoferul a reuşit să conducă printre maşini, pietoni aiuriţi şi cruciuliţe săltăreţe. Eu nu vedeam nimic în faţă, iar taximetristul era lipit cu fruntea de o bucată de parbriz liberă din colţul de jos din stânga.
Dar, într-un final am ajuns la destinaţie, îmbălsămat, curăţit spiritual şi cu acatistele la zi. Cu Deus înainte.
Popularity: 1%
Loading ...
