D`alea Cu Texte @ Numa' de bine.eu

Sergiu Nicolaescu va face un film despre Elodia și Cioacă

February 22, 2012 Horhe No comments

Aflat la a treia tinerețe, Sergiu Nicolaescu a declarat că mai are multe de oferit cinematografiei românești, în ciuda faptului că medicul cardiolog i-a recomandat să o lase mai moale cu filmele, pentru binele spectatorilor. Nicolaescu are de gând ca în următorii 15 ani, până se pensionează, să mai realizeze aproximativ 10 continuări ale filmului „Poker”, cu Jojo în toate rolurile și pozițiile posibile, trei filme despre eroii patriei și un film despre viața lui Sergiu Nicolaescu, dar șocant, fără Sergiu Nicolaescu în rolul lui. Pentru acest film va face un casting la nivel mondial, în ciuda faptului că se știe: nu face Chuck Norris câte filmează Nicolaescu.

Acum, Întâiul Regizor al Neamului, lucrează la o peliculă despre viața cuplului Cioacă -Elodia, rol jucat de… hai puțin suspans… Jojo. Filmul va face o trecere prin viața lui Cioacă, de la adolescentul emotiv și rușinos, rol jucat de Nicolaescu, la polițistul sadic și scrupulos care își chinuie soția cu meciuri de fotbal la TV și discuții despre pistoale și beciuri de secție. De asemenea, și acest rol este jucat de Sergiu Nicolaescu, dar se va aplica puțin fond de ten și agrafe unde atârnă pielea.

Povestea este simplă. Cioacă luptă să ajungă un polițist, apoi se metamorfozează într-un soț iubitor, trecând de la starea de „ce bucurie, mă duc acasă!” la „pot să dorm în secție?”. Jojo are câteva apariții episodice dar de impact: la începutul filmului, nud, în dormitorul tânărului Cioacă; după nuntă, nud, în dormitorul conjugal; și în ziua dispariției, nud, într-o pădure idilică în timp ce fuge de soț, responsabilități și vedeta ce avea să devină. E profundă. Printre ceilalți actori importanți se numără Dan Diaconescu, Loredana Groza, Nicoleta Luciu, sora Nicoletei Luciu și grupul LaLaBand.

Filmul este programat să apară la începutul anului 2013, dar din lipsă de răbdare și prea mult talent regizoral e posibil să îl vedem mâine distribuit gratis împreună cu ziarul Adevărul.

”Nu trage dom` Semaca, sunt eu, Chuck Norris!”

Popularity: 2%

Tancule, mașină mică, tu mă lași fără gagică!

February 18, 2012 Horhe No comments

„Doamne, am descoperit un joc genial. O să te prindă Horhe! Pe cuvântul meu! De 2 săptămâni parcă am înnebunit și mă gândesc doar la jocul ăsta”, îmi spunea un amic în timp ce tremura și transpira nervos pentru că îl țineam departe de laptop. „Nu cred dom`le! Eu care sunt loial Football Manager, nu cred! Oricum râșnița mea nu mai duce, așa că am rămas doar cu Solitaire și miniclip.com. Deci nu cred!”. Dar au trecut câteva zile de atunci…

Între timp am descoperit faptul că laptopul prietenei este mai performant și pot instala World of Tanks. Din acel moment nimic nu a mai fost la fel. Îmi place că îmi dă libertatea de mișcare, nu face gălăgie și mă surprinde mereu. Nu e vorba de prietenă, ci de Panzer Jager I. Recunosc, nu e Jagd Tiger, dar pentru un începător îmi fac treaba cu el. Dar jocul te prinde… chiar și acum, când scriu rândurile astea, mă rod degetele și îmi vine să intru într-o rundă de tăncuială. Dar trebuie să ajut la curățenie… ahhhhh…

Treaba e foarte simplă. Downloadezi jocul, îl instalezi, îți faci un cont, te prefaci că știi ceva despre tancurile pe care le primești din oficiu și atât. Dai click pe Battle și începi să joci. La început, dacă suferi de ADHD ca mine, fugi spre inamic și te crezi în Carmageddon. Doar că tancurile inamice rezistă la o tamponare frontală la 30 km/h. În schimb, tancul meu nu rezistă obuzelor. Ieși din joc, aștepți repararea tancului, reîncepi. Altă tactică, altă abordare.

Fără alte cuvinte în plus, vă las. Am treabă. Să dau cu aspiratorul… bine, recunosc, mă duc să mă joc. NU MAI POT!

Popularity: 2%

Imagini revoltătoate: un elev își făcea temele în timp ce alții se băteau!

February 16, 2012 Horhe No comments

School boys fight in a street in front of their school in Baghdad's Sadr city

Opinia publică este din nou scandalizată după ce în presă au apărut noi imagini tulburătoare din școlile românești. O fotografie realizată cu iPhone-ul de un elev de clasa a II-a arată foarte clar cum, într-o încăierare școlărească, unul dintre copii nu a intervenit, mai mult, a rămas impasibil pe margine și a continuat să își facă tema la matematică.

Mihăiță, elev în clasa a II-a C la școala 49 din București, a fost luat imediat de profesorul de serviciu și dus la director pentru a da o declarație în desen și scris. Acesta a încercat să se scuze lamentabil spunând că acasă îl bate tatăl și nu poate să își scrie temele, dar directorul a fost impasibil și a chemat televiziunea și părinții copilului. Plângând ca un copil, Mihai a promis că data viitoare o să dea și el, dar știți și voi din politică faptul că „promisiunea făcută e pe jumătate abureală”.

Venită direct de la o vecină, mama copilului a început să îi arate din ușa secretariatului ce trebuia să facă în curtea școlii. Putem spune, plastic, Mihăiță a băgat la cap. Întrebată de jurnaliști de unde a învățat obiceiurile acestea urâte, mama s-a scuzat menționând că ea acasă încearcă să îl învețe tot ce trebuie. „Domnișoară nu știu, pe cuvântul meu, de unde a învățat bazaconiile astea! Vă dați seama că acasă nu vede pe nimeni făcând teme sau ceva de genu`. Eu acasă sunt preocupată să beau și să fac ciorbă rece. Soțul meu vine târziu acasă, și de ostenit ce e, abia dacă poate să ridice mâna la mine”.

Profesorii sunt șocați de cele întâmplate, mai ales că Mihăiță e cunoscut în tot cartierul pentru bătăile pe care le încinge. Aceștia au menționat că vor intensifica programul de activități în timpul pauzelor și vor supraveghea atent ca fiecare copil să fie implicat.

Oare când vom avea și noi un sistem educațional bine pus la punct?

Popularity: 3%

Azi e joia tineretului: telefoanele mobile!

February 14, 2012 Horhe No comments

Mai trebuie să spun ceva?

Popularity: 3%

Nunta la români: bijniss sau dezmăț?

February 13, 2012 Horhe 2 Comments

Majoritatea fetelor spun că visează la ziua nunții de când sunt mici. Vor un restaurant frumos, decorațiuni superbe, toți prietenii la eveniment, rochie albă și mare, mâncare bună. Influența filmelor americane a mai schimbat puțin din dorințe: pajiște pe marginea unui lac, o rochie simplă și elegantă, invitați puțini dar importanți și de calitate, orchestră de cover-uri, valsul miresei. Cu toate astea, în general, ziua nunții devine un haos lăutăresc. Dar să începem cu începutul…

Când două persoane se căsătoresc, și își fac planul de nuntă, evident că trebuie să calculeze totul până la cel mai mic detaliu: locația, transportul, mâncarea, muzica, etc. Locația e destul de simplu de ales. Un restaurant în funcție de buget. Dar aici intervine problema. Al cui buget? Românii, și cei bogați și cei săraci, nu prea strâng ei bani de nuntă. Nu ajung să spună „iubita, hai să punem bani într-un cont pentru nunta aia de vis”, pentru că banii vin. Poate sunt eu exagerat, dar cum, CUM!?, să inviți o persoană la cea mai importantă petrecere din viața ta și să îi ceri bani de mâncare (tacâm)? Cum? De ce? Unde și când a apărut tradiția asta balcanică (am văzut că mai e specifică la bulgari și sârbi), în care tu mă chemi la petrecerea ta și mă pui să plătesc cinstea? Să nu se înțeleagă că sunt zgârcit, ceea ce sunt, dar nu mi se pare normal să inviți 200-300 de persoane (o să vorbesc și despre calitatea lor) ca să le ceri de 2-3 ori mai mulți bani pe tacâm (nu îmi spune mie că 2 fripturi, o farfurie cu măsline, sarmale, desert și tort costă 400-500-n-jpe lei). Așa îți scoți banii pe cheltuială. Păi e frumos? Ăsta nu e bijniss? Bine, mă pui să plătesc, te înțeleg, e criză, bani puțini, vrei nuntă. Dar serios, mă jecmănești pe mine, invitatul tău, prietenul tău?

În strânsă legătură cu problema tacâmului, invitații trebuie să fie mulți. Sunt cazuri în care nu sunt invitate toate rudele, pentru că nu o suporți pe X-uleasca, dar e neapărat nevoie să chemi tot poporul chinez, colegi de școală generală, liceu, facultate, colegi de muncă. Și nu e simplă treaba. Invitații vin cu partenere/parteneri, lucru normal. Dar și părinții tăi vor să aducă prieteni, colegi de muncă, etc. Și subit îți dai seama, spre satisfacția ta, că faci meleoane. Nunta ta e o petrecere țărănească la cort în care intră toată lumea. Am fost la astfel de evenimente unde nuntașii au primit oameni pe care nu i-au văzut niciodată. Dar ce mai contează. Dacă pun și dar…

Nu o să vorbesc despre valsul miresei, imediat după horă, de scosul jartierei sau furatul miresei. Tradiții. Totuși mă amuză un prieten ce mi-a spus verde în față: „bă, fără porcării cu furatul miresei și d-astea. Eu vreau să dansăm, să râdem, nu să alerg după tine și soție”. Și ce vrea hoțul la furatul miresei? Băutură. O singură persoană a cerut ceva original: o săptămână în casa cuplului căsătorit, pe cheltuiala lor. Un strop de originalitate într-o mare de alcool…

Și nunta continuă…

Popularity: 4%

A căzut un fund important

February 09, 2012 Horhe 1 Comment

În ciuda faptului că titlul sună pompos și important, textul care urmează nu are legătură cu politica. Nici cu vedetele, ori domeniul sportiv. Nimic din toate cele enumerate. E doar o poveste despre cum am reușit să cad de pe cea mai de jos treaptă, dar nu a societății, ci a locului de muncă.

Totul a început acum aproximativ o săptămână, într-o dimineață de un viscol nemernic, când mânat de un entuziasm tipic de a ajunge mai repede la muncă, am alunecat pe scările de la intrarea în firmă. Condițiile se prezentau în felul următor: trepte înalte de marmură, fără nimic pe ele care să împiedice alunecarea, ude de la zăpada proaspăt căzută, nici o balustradă. Șase la număr, fatidică cifră. Eu, posesorul unor bocanci impresionanți, și să nu uităm, burgundy, am pășit cu încredere, cu stângul. Vă rog, luați aminte la simbolistică: șase trepte, piciorul stâng, viscol, loc de muncă. Am căzut. Piciorul stâng s-a extorsionat spre dreapta, urmând o prăbușire frontal-stânga, cu genunchiul pe următoarea treaptă.

Au urmat apoi momente de agonie, blesteme, luminița de la capătul tunelului, pasaje din Biblie, reveniri la origini și alte ezoterico-incursiuni. M-am adunat și am purces șontic spre lucru.

Cu timpul durerea a dat dovadă de încăpățânare, Diclofenacul fiind frecție la picior, genunchiera o simplă formalitate și mersul la medicul de familie o revedere amicală. Între timp, la același sediu, în ciuda faptului că unii dintre ei bravează și acum la citirea acestui text, alți nefericiți patinau pe scări. Patinau, se loveau, comentau. Nici o schimbare.

Ieri am aflat de la un renumit medic ortoped că am o leziune a ligamentului. Miroase rău a bisturiu. Mai bag antiinflamatorii și poate scap, dar surpriză: la aproape o săptămână de când scările au devenit imposibil de escaladat, au fost puse preșulețe verzi. Această schimbare mă întristează din două motive: îmi plăcea să urc scările precum un ninja, lipit de perete; de asemenea, mă duce cu gândul la faptul că a picat un fund important pe scări, lucru ce a dus la această schimbare. În curând poate apare și o balustradă. Și dacă tot e vremea schimbărilor, și genunchiul nu se lasă vindecat de pastile, montăm și un lift pentru scaunul cu rotile.

Așa că, un sfat pentru situații de criză asemănătoare: dacă vreți o schimbare, trebuie să se rupă un fund/gât important. Altfel, slabe șanse.

Popularity: 5%

Mihai Petre nu a acordat un interviu pentru NumaDeBine.eu

February 06, 2012 Horhe 1 Comment

Acest interviu nu a avut loc, pentru că dacă era, clar nu se întâmpla. Nu?

Reporter: Domnule Mihai Petre. Cum merge viața?

Mihai Petre: Cha-cha 1 2 3, Cha-cha 1 2 3.

R: Am înțeles. Cum merge treaba cu activitatea dumneavoastră de…?

M. P.: Actor? Merge bine. Tocmai ce am aflat că o să fiu repatriat într-un nou rol pentru o telenovelă de la MediaPro. O să am un rol interesant, și foarte original.

R: Multe replici?

M.P.: Nu. Asta e și surpriza. Joc rolul unui revoluționar din viitor, mut și în scaun cu rotile, care descoperă plăcerea dansului. Și tot serialul o țin dintr-o salsa în rumba, vals, tango și dansul pinguinului. O să fie o nebunie de serial. Mi-au spus cei de la MediaPro că Elvis era așa cântăreț că își fredona toate replicile, iar eu sunt așa talentat că le pot dansa.

R: Păi și cu Românii au talent ce facem?

M.P.: E tot acolo în plan. Nici un stres. Anul ăsta chiar mi-am făcut timp să îmi scriu câteva replici noi: „ești dezamăgitor”, „nu”, „slab” și „ntz”. Am avut timp să o învât și pe Andra altă replică, ca să mai schimbe și ea „mi s-a făcut pielea de găină”. Poate mai bine, ce naiba. Acum o să spună: „mi s-a făcut laba gâștii de emoție”. Nu că e mai inspirat?

R: Mai dansează românii?

M.P.: Da cum să nu. Peste tot. La nunți, botezuri, înmormântări. Secretul este să dansăm.

R: Cum e România în criză? Cică se scumpește și mâncare, și curentul, și gazele. Resimți criza?

M.P.: Eu chiar nu resimt criza. M-am aciuat bine pe unde sunt acum și bănuțul vine. Pe bune de nu mă simt ca la TVR, nu alta. E bine. Concurență nu prea, cerințe nu prea grele. Merge treaba. Cât despre curent și altele, nu știu. Eu cred totuși că pot să susțin singur necesarul de gaze al României.

R: Mulțumesc pentru timpul neacordat.

M.P.: Nu ai pentru ce.

Popularity: 7%

Simularea accidentului în care a fost implicat Șerban Huidu

February 02, 2012 Horhe No comments

Nu ai cum să nu apreciezi justiția din România. Pe un ger de îngheață dosarele și se blochează pe șosele cazurile nefinalizate, procurorii vor să afle adevărul în cazul Șerban Huidu vs. 3 morți. În decembrie stătea așa bine caltaboșul în stomac încât nu merita să fie deranjat pentru un grav accident auto, mai ales că OTV-ul se ocupa de cercetare, dar acum, la început de februarie au hotărât să finalizeze dosarul accidentului provocat/neprovocat de Șerban Huidu în 2011. Au început să facă simulări pe calculator, calcule, să întrebe martorii, astrologii și să facă acatiste. Răspunsul se lasă așteptat. Dacă așteaptă până în iulie când începe sezonul estival și opinia publică o să uite, problema o să fie pe jumătate rezolvată.

Se pare că în acest caz se lovesc prea multe probleme cap în cap. Ironic. Nu se știu multe date privind accidentul: dacă Șerban Huidu era apt pentru a conduce, dacă avea viteza legală când a alunecat pe pata de ulei, dacă Dacia care venea din față era produsă la Mioveni, dacă planeta nu se învârtea prea repede și a lăsat impresia că Huidu are o viteză prea mare, etc.

Criminaliștii vor lua în considerare mai mulți factori pentru a stabili cine este vinovat: notele luate la purtare în liceu, punctajul realizat la examenul auto, astrograma/horoscopul din ziua accidentului și numărul de susținători de pe Facebook.

Până se stabilește vinovatul, mai jos vedem una din simulările realizate de criminaliști, după mai multe ore de cercetare într-un internet cafe din Brașov.

Popularity: 6%

Metrorex, de ce nu răspunzi la SMS?

February 01, 2012 Horhe No comments

Când aștepți în stația de autobuz și îngheți de frig, când un șofer îți strică ziua cu frânele lui nervoase, ori când pur și simplu o controloare nu înțelege că tu ai validat cardul dar aparatul țipa la tine, primul lucru pe care îl auzi din boxele carcasei pe roți e „RATB a îmbunătățit sistemul de taxare pentru bla bla confortul tău bla bla orgasmica deplasare…”. Mă miră faptul că în metrou nu auzim același discurs motivațional, mai ales că în ultimii ani a tot crescut biletul călătoriei cu metroul de zici că… nu știu ce să zic, dar 4 lei pentru două călătorii e mult. De banii ăștia intru dimineață la metrou și ies seara ca să simt că am investit bine suma.

Pentru o îmbunătățire a sistemul de taxare, Metrorex a introdus sistemul de taxare prin SMS, dar o să vedeți și voi că lumea nu o știe unde și cum să dea SMS-ul, o să fie coadă la aparat, haos, metrou pierdut, nervi, bătaie, paznici ce nu se vor băga, etc. Așa că trebuie să explic pe înțelesul tuturor cum se intră la metrou cu SMS-ul. Totul se rezolvă în cinci pași:

1. Se coboară la metrou după ce te-ai asigurat că nu există nici o altă metodă mai ieftină și mai rapidă de a ajunge la punctul B.

2. Se scormonește prin buzunare în căutarea sumei de 4 lei. Dacă ai 10 lei e mai rentabil să optezi pentru zece călătorii, dar în situația de față ești sărac. Nu ai bani nici de un covrig sau o ojă produsă la Fukushima și vândută la una din coșmeliile de la metrou.

3. Îți pui mâinile în cap și înjuri printre dinți sistemul, birocrația, locul de muncă, șeful, zeii, etc. Dar…

4. … Metrorex te salvează. Cu un simplu SMS activezi extraopțiunea de intrat la metrou. Tot ce trebuie să faci este să realizezi o rapidă, dar eficientă, scanare a agendei telefonului personal și să trimiți un SMS persoanei care stă cel mai aproape de locația ta. Mesajul trebuie să fie următorul: „Salut X. Sunt Horhe. Ce mai faci? Uite pe mine tocmai ce m-a lovit metroul la gura de metrou de la tine. Poți să ajungi repede aici? P.S. – Adu 4 lei plz”. Dacă prima persoană nu răspunde prompt la apel, repetă până lărgești aria și îți dai seama că trebuie să mergi pe jos.

5. Așteaptă și gândește o replică amuzantă pentru cel care îți aduce banii de bilet.

Acestea fiind zise, este adevărat, Metrorex a îmbunătățit sistemul de taxare, iar în curând vor să implementeze următoarele modalități de a intra la metrou: pe caiet, pe ochi frumoși, pe credit, pe viață. Pe cuvântul meu.

Popularity: 6%

Azi e Joia Tineretului: Bakugan!

January 31, 2012 Horhe No comments

Stimați cititori, e clar că de la vârsta de 22-23 de ani suntem bătrâni. Suntem deconectați de la jocurile moderne și personajele de desene animate actuale, iar prichindeii cu iPhone-uri ne tratează de jos când ne vorbesc despre chinezării fenomenal de distractive. Așa că, pentru bătrânul din tine, în fiecare marți la rubrica Joia Tineretului, am să îți prezint ultimele tendințe în rândul picilor. Astăzi, Bakugan.

Bakugan, „sfera care explodează” în japoneză, este o adevărata nebunie în rândul copiilor anului 2012. Pentru cei care au mâncat Chipicao până au făcut diabet pentru a câștiga un Pokemon, nu există nici o diferența între animalele fantastice din 2000 și bilele explodate. Dar diferența există. Pe atunci nu aveam la propriu un joc Pokemon. Nu aveam ce bile să aruncăm, nu existau prea multe figurine de plastic, și hepaticul Pikachu era peste tot (ghiozdane, fulare, penare, gume, etc.). Puteai cel mult să arunci un prezervativ spre o tipă și să strigi „Dute Pikachu!”.

La o petrecere de prichindei, învechitele jocuri de grup au devenit momente de Bakugan. Adică mai multe bisericuțe se adună în colțurile camerei și lovesc cu putere de pereți un titirez fistichiu, adică Bakuganu`. Jocul nu trezește emoție și nici ambiție, dar cei mici rămân captați orbește de „sfera explodată”. Părinții nu par deranjați de faptul că plozii se joacă, precum niște zombii, cu pereții, mai ales că tipul acesta de activitate nu provoacă scandal, certuri și dezordine. Pe vremea mea…

… se spărgeau pahare și se rupeau arcuri la pat. Nu pentru bile explodate, ci pentru jocuri. Șotrongan, Leapșagan și Portofelgan. Da chiar, eram săraci dacă jucam Portofelul cu gume Turbo, sau pur și simplu o generație pierdută de jucători de curling fără gheață?

Popularity: 6%