Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.

Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).

Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?

Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.

Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.

Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.

Autor – Andrei Pleșu

Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”

Editură – Humanitas

Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.

Popularity: 8%