Category Archives: stancu

UN FEL DE BANC. SEC.

Aşezaţi în cerc, înfofoliţi cu pături şi căciuli de lână, s-au adunat cu toţii ca-n fiecare zi de miercuri. Şuşotesc între ei, îşi freacă mâinile agitaţi şi, cu privirile-n pământ, aşteaptă să înceapă. La 14.00 se face linişte şi unul dintre ei, venit pentru prima dată la întâlnire, trage aer în piept zicând:

- Buna, sunt X-ulescu şi a trecut 1 lună de când nu am mai pus mâna pe aşa ceva.

- Cât primeai inainte? îl întreabă Mentorul T.B.

- 500 pe lună.

Ceilalţi oftează zgomotos.

- E bine, fii puternic! Suntem alături de tine! îl încurajează cineva. Uite, eu primeam chiar mai mult, în jur de 750, şi au trecut chiar 3 luni de când… gata! zice omul gesticulând obsesiv.

Încă vreo doi îşi zic oful, dar nu-i timp pentru toată lumea, Mentorul T.B. e pe fugă.  Îi îndeamnă să se ia cu toţii de mână, apoi le vorbeşte clar şi apăsat:

- Unii salariaţi de aici sunt „curaţi” de mai bine de 4-5 luni! zice mentorul. E greu, dar veţi trece peste asta! Veţi uita de el! Promit că voi face tot ce-mi stă-n putinţă să vă ajut să uitaţi de el! adaugă T.B. La urma urmei e vorba doar de un salariu…

Popularity: 8%

STOP PAGINA MEA!

Oracol 1,1

Jurnaliştii Ziarului Financiar au reuşit sa pună mâna pe un „Oracol” / „Caiet de amintiri” pe care clubul Bamboo îl oferă vedetelor care îi trec pragul! Se pare că în paginile acestuia, cele mai în vogă staruri din România au lăsat deoparte inhibiţiile şi şi-au dezvăluit cele mai intime secrete!!! Numa` de bine a obţinut  ÎN EXCLUSIVITATE două pagini din acest Oracol:

Popularity: 17%

CÂND A ZBURAT CUCU’ CU AŢA!

..Cica exista odată, demult de tot, pe când femeile îl iubeau încă pe Mircea Radu şi bărbaţii urmăreau cu lacrimi în ochi „Inimă de ţigan”, un sătuc numit URLAAAŢI!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era  că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.

Popularity: 12%

MAMĂ, UNDE EŞTI? BATE-MĂ DE VREI, DA’ VINO SĂ MĂ IEI!

Când eram eu mică, să fi fost prin clasa a III-a, o fetiţă nouă venise la noi în clasă. S-a întâmplat chiar să fie colega mea de bancă. Era haioasa tare şi când zâmbea avea dinţi de veveriţă.

Vă aşteptaţi probabil să vă spun mai departe cum colegii cei mai răi au început să facă glume pe seama ei sau să-i transforme în calvar venitul la şcoală. Eh, bun, şi asta cred ca s-a întâmplat, dar probabil destul de puţin, căci pe atunci copiii nu stiau să se inspire de pe 9gag. De fapt, fata asta, Ancuţa, a devenit mai curând subiect de discuţii dintr-acelea în care puştii îşi rod unghiile şi, murdari de cerneală pe la gură, emit tot felul de păreri ciudate şi inspirate din desene animate.

Pai Ancuţa, care avea de mult timp probleme cu vederea, a lipsit o bucată de vreme de la şcoală pentru a-şi face o operaţie. Bineînţeles că aflând asta, fiecare deştept din clasă a analizat problema: cum că i-ar fi scos ochiul şi l-ar fi spălat cu o soluţie specială, cum că.. Nuuuu! de fapt, i-ar fi prins pleoapele cu nişte cleştişori şi medicii au început să-şi afunde degetele prin irisul ei şi tot aşa…

Ancuţa s-a întors după vreo două săptămâni teafără şi purtând ochelari. Glume clasice: „aragaz cu patru ochi”, „fund de sifon”, „ochelarista”, „biciclista”. Atunci, mama m-a învăţat pe mine că NU, nu-i frumos să râd de oamenii cu ochelari pentru că, sărăcuţii de ei, au probleme.

Înţeles, ţinut minte, aplicat! Numa’ că, de ceva timp încoace văd pe stradă tot mai mulţi şi mai multe purtând ochelari. Ochelari dintr-ăia mari, de tocilar idiot din filmele americane zise comedie. În prima fază m-am înduioşat, ba m-am speriat un pic gândind ca, vai!, 80% din tinerii români au probleme cu vederea! Eram gata gata sa protestez în faţa Ministerului Educaţiei pentru ca merele în şcoli să fie înlocuite cu morcovi! Până când, într-o zi, în metrou, stând lângă o tipă cu astfel de ochelari, am tras cu ochiul printr-un colţ de lentilă. Diferenţă 0! Mi-am zis „Mamă, să vezi că avem aceleaşi dioptrii!”. Da’ nu! Hai s-o scurtez: ochelarii erau „fake”. Şi la ea, şi la restul alora de care am zis mai devreme şi cică e în trend să îi porţi şi să arăţi ca un tăntălău…

No, bun! Păi am făcut eu aşa o analogie scurtă: ochelari (arh.)=probleme cu vederea; ochelari (neol.)=hipster, cool, mişto. Atunci, daca un defect închipuit şi treaba asta te face să arăţi mai bine, ce-ar fi să extindem fenomenul? Eu ma gândesc să încep cu nişte cârje că, zău, am o pereche de blugi cu care ar veni beton de tooooot! Sau măcar să mă şchiopătez un pic ca faldurile fustei mele să „pice” mai fain în bătaia vântului..

Saaaaaaau, nu, nu! Ştiu! Am o bluza „jmecheră”, doar cu o mânecă şi celălalt umăr gol – ce-ar fi să îmi pun în ghips mâna aia care rămâne neacoperită, huh?

Asta e! Nu-i mishto, băi ochelaristule?

Popularity: 12%