Category Archives: Uncategorized

Cine aţi vrea să vă cânte zilnic de azi până la Paşte?

Ne pregătim să punem punct unui alt an inundat de cântăcioși care se tot repetă. Așa că am selectat pentru voi o scurtă listă cu artiștii de care nu ne mai săturăm și pe care am vrea să îi ascultăm cât îi anul de lung. Vrem să ajungem în așa hal încât peste afișul concertului lui Demis Roussos să apară altul cu… da, Demis Roussos. Dar voi stabiliți cine vă place de nu vă săturați. În coloana din dreapta puteți alege:

- rock n`roll băneșcian;

- ler canadian;

- Paul Surugiu (ghici ciupercă!);

- Scorpions, care sunt într-un continuu turneu de retragere;

- Demis Roussos, care este;

Care să fie?

Popularity: 5%

Ce este GENEZA?

Doamnelor și domnilor, GENEZA cuprinde tot istoricul blogului, de când a înțărcat Horhe numele de numadebine.eu

De aici în jos, textele îi aparțin lui, pe vremea când se considera singurul dereglat. Așa că pentru nebunie individuală, GENEZA lui Horhe vă stă la dispoziție. Un fel de Vechiul Testamend.

Popularity: 10%

Lucruri nebuneşti pe care le faci când iubeşti

Atunci când eşti îndrăgostit eşti în stare de multe lucruri. Ajungi să cânţi pe stradă fără motiv, ţipi, măzgăleşti pereţi, dansezi şi lista poate continua. Din dragoste renunţi la hobby-uri pe care ea nu le acceptă, îţi schimbi garderoba (cică hainele mototolite şi de pe jos nu se mai poartă) şi câteva idealuri (gata! nu mă mai fac paraşutist).

Din dragoste renunţi la multe. Dar cel mai trist e când renunţi la zeci de minute bune, şi nici măcar pentru Ea, cât pentru un film. În general Ea alege filme romantice, siropoase, girl-ish şi visătoare. Nu mă deranjează. Uneori sunt bune şi astea, şi da, “A walk to remember” e un film foarte bun. Şi “Leap year”. Pentru că are un soundtrack frumos şi pe alocuri se aud şi Flogging Molly.

Dar ne întoarcem la ale noastre. După ce mi-am pierdut singur, de capul meu, o oră jumate la Poker, am hotărât, mai mult la presiunea ei, să acordăm o oră jumătate noului Bună, ce faci? Mare greşeală, mult timp pierdut când puteam să ne uităm pe pereţi.

De ce tot oftezi? De ce te tot foieşti? Ce nu îţi place? Ok, opreşte filmul că văd că nu mai rezişti!”. Asta a spus Adelina timp de 30 de minute, timp în care făceam tot posibilul să mă relaxez la film. Dar nimic. Am apreciat faptul că e printre singurele filme româneşti făcute cu mai mult de o cameră de filmat. Cadre inteligente, frumoase, imagine superbă, sunet extraordinar. Dar atât. Şi povestea e simpatică, doar că, un personaj băgat aiurea în scenariu a stricat tot.

Actorii sunt buni, dar nu de film. Cel puţin personajele principale sunt ok, dar lipsite de naturaleţe în faţa camerei. Şi cam atât.

Până la urmă filmul a fost atât de bun şi pentru ea că a adormit după 30 de minute. Oricum, de la acest text încolo va fi o mare presiune pe mine să aleg un film bun. Bun aşa, ne întoarcem la Poveste din Bronx. Şi dacă vrea film românesc, Actorul şi sălbaticii. Nu cred că se poate mai bine.

Popularity: 10%

Ţara lui “cea mai mare”

Avem printre cele mai mari lucruri din lume. De exemplu avem cele mai mari aşteptări. Şi asta nu e tot. Poftim o listă amplă a celor mai mari lucruri pe care turiştii (mai ales cei din autobuzul etajat, fără ghid):

- avem cel mai mare oraş din lume plin cu rahat canin;

- cel mai mare cârnat (în mandatul lui Oprescu);

- (probabil) cei mai lungi şi laţi în şanţuri beţivi, aceştia fiind posesorii celor mai lungi palme date nevestelor;

- cei  mai mulţi “Smalls” oferiţi ca mită electorală (garantat Vanghelie);

- cei mai mulţi oameni lipsiţi de atitudine civică, dar preocupaţi de echipele de fotbal, câinii vagabonzi, orientarea sexuală a altora, etc;

- cele mai mari maşini de neam prost pe cele mai mici piste de biciclişti;

- cele mai mici parcuri mari din lume;

- cele mai scunde mari VIP-uri din lume;

- cea mai mare şi de neam prost catedrală;

… Şi în curând, cel mai mare Iisus din Europa de Est. Motivul pentru care cele de mai sus, aproape, nici nu mai contează.

Spider Iisus

Salvarea vine. Spider Iisus va salva România din numeroase motive. În primul rând pentru că noi suntem Poporul Ales şi alte milioane de euro cheltuiţi pe un asemenea kitch religios îi va arăta zeului că noi merităm să trăim veşnic, ori să murim de foame cu demnitate. Poate vin şi ceva turişti să se pozeze cu Spider Iisus. Şi de ce nu, fiind din fier, poate cineva îl demontează pe bucăţi şi îl vinde la fier vechi. Aşa putem spune că Spider Iisus a salvat de la foame câteva familii.

Amin.

Popularity: 10%

Îmi cer scuze.

Cititori şi cititoare. Nu îmi amintesc să fi postat vreodată pe blogul ăsta vreun text despre viaţa mea emoţională. Vă spun tot felul de chestii din particular, dar doar pentru a vă distra, dar niciodată nu cred că am scris ceva… la sentiment. Pentru că ştiu că nu interesează pe nimeni şi scopul acestui blog e să distreze, să bucure. Dar azi o să fac o excepţie. O excepţie pentru mine şi pentru Adelina (sunt sigur că ar fi vrut un text pentru ea în alte circumstanţe dar…). Cu riscul de a părea melodramatic pentru fete şi penibil pentru masculii feroce.

Am greşit. Simplu şi la obiect. Am dat cu piciorul a trei ani de relaţie (nu e mult pentru unii, dar vă spun eu că e enorm pentru mine) pentru simplu fapt că sunt prost. Da prost rău. Şi prostia asta are mai multe definiţii: imaturitate, vanitate, egoism, orgoliu, mândrie, etc. Am reuşit să stric o relaţie care mergea perfect şi se îndrepta spre ceva concludent doar fiind Eu.

Aşa cum mi-a spus şi un profesor la facultate, “Bonea, eşti foarte influenţabil dacă eşti lăudat”. Şi aşa este. Şi sper că a fost. Sufăr de o boală rară, psihică, laudele fiind un drog necesar pentru mine. Creierul meu se hrăneşte cu laude. Ambiţia şi tupeul meu trăiesc din laude. La unele locuri de muncă eram lăudat pentru că oamenii ştiau că odată apreciat voi trage mai tare… până la salahorism. Dar mie îmi plăcea pentru că “mă simţeam apreciat”. Prost. Foarte prost. Am ajuns în multe locuri să fac cea mai multă muncă, de cele mai multe ori foarte bună, şi apoi “pa pa pa pa pa”.

Exact aşa am greşit şi acum faţă de Adelina. Şi nu numai acum. M-am lăsat influenţat de laude şi am ajuns să vorbesc prostii. Multe prostii. Şi nu e prima dată. Chiar şi eu mă mir cum de am fost iertat de atâtea ori. Eu nu mă iertam. Ba da, mă iertam că doar nu sunt (atât) de prost… îmi vreau binele. Era să fiu ipocrit.

Acum, în ceasul al 13 e greu să mai schimb ceva, chiar dacă eu simt că mă străduiesc. Prostia e făcută, garanţia mea de viitor faţă de Ea a fost coborâtă de la “AAA” la “junk” (exact cum sunt cotate instituţiile financiare) şi tot aşa. Măcar, pentru prima dată, îmi recunosc mie că am greşit. Că am mai făcut eu gafe, dar le ascundeam sau treceam peste. Acum sunt 0,0001% matur şi recunosc. Am greşit. Şi mă roade timpul ăsta care “le va rezolva pe toate” mai rău decât gastrita. Plus că mă deranjează şi şacalii care  o abordează la 2 secunde după ce schimba statusul pe facebook. Sunt eu prost, da şi ăla e distrus. E, am eu grijă…

Asta e cam tot ce post să spun acum. Prea mult chef de blog nu mai am (a scăzut şi calitatea/numărul de postări), dar repet, ăsta a fost un text pentru mine pe un blog… personal. Aşa cum spune şi Vlad, “bă, când te loveşte, te duci cu capu’”. Şi are dreptate şi Buhaiul, “ne căim…”.

Şi m-am dus rău cu capul.

Îmi cer scuze Ade.

(nu pun poză ca să nu zică vreun prost că nu ne stătea bine împreună)

Popularity: 11%

Pregăteşte-te de…

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Lucrăm cu drag şi spor, pentru al tău umor.

Popularity: 9%

Puya, ce-ţi mai place carnea!

E clar pentru toată lumea că Vama Veche “nu mai e ce a fost”, dar până la urmă cine e de vină pentru asta? Toţi pentru că am transformat-o într-un trend? Elena Udrea că a pus pistă de biciclete? Comercianţii? Cocalarii pentru că… nu contează, în general ei sunt vinovaţi. Cine?

Toată lumea e vinovată pentru distrugerea unui fenomen, dar principalii vinovaţi sunt cei ce au vrut să facă bani în Vama Veche. Şi totul a început cu Stufstock. Da, frumos, trupe mari, atmosferă frumoasă, dar fiecare an de Stufstock era o luptă pentru organizatori: să adunăm mai mulţi oameni, trupe mai bune, mai scumpe, vânzări mai mari, etc. Şi acolo unde sunt mulţi oameni apar şi multe păreri, stiluri, opinii.

Acum, în Vama Veche a ajuns să cânte Puya. Şi lumea a taxat tupeul ăsta cu înjurături şi sticle. Nu ştiu dacă merita ciorapărul de 1,60 o sticlă în cap, dar organizatorii sigur meritau o plajă goală. Nu-i nimic. La anul o să cânte şi Inna în Vamă. Apoi Andreea Bănică, Aurel Moldovean şi în final ce mai contează Carmen Şerban sau Guţă?

Dacă mai găseşte cineva o “Vama Veche” să o ţină pentru el… unde-s mulţi, frumuseţea trece.

Popularity: 9%

Ce-mi doresc de ziua mea

- să dorm seara;

- să mănânc mai mult;

- să fiu cuminte;

- să mănânc legumele din ciorbă;

- să câştig la Loto fără să joc;

- să fiu sănătos tun, nu praştie;

- să mi se maturizeze ficatul;

- să ajung la performanţe notabile în a sta degeaba;

Şi lista poate continua.

P.S. – Cine îmi spune o asemănare şi o deosebire între cele două poze câştigă o conservă cu hamsii.

Popularity: 11%

Primii cocalari ai Naţiunii

Probabil te miră titlul, şi destul de sigur nu o să îţi placă textul, dar înainte să consideri că iau apărarea cuiva în ecuaţia asta acordă puţină atenţie exemplelor pe care le voi da.

Săptămâna trecută, când mă întorceam de la ţară, într-un sat era o nuntă de ţigani. Oamenii au blocat circulaţia şi un papleacă (poliţist plătit să menţină ordinea publică şi să amendeze ce nu e în regulă) dirija circulaţia, chinuit de căldură şi stresat de “energiile negative” pe care le primea de la şoferi. Nu vreau să mai vorbesc despre rostul instituţiilor şi organelor în ecuaţia “eu plătesc + tu îţi faci meseria = toate bune şi frumoase, nimeni nu mai e rasist”.

Şi până la urmă care au fost primii cocalari ai patriei? Cine a purtat primul lanţul gros de aur, cu excepţia Patriarhului? Cine a comandat prima dată în istorie cea mai potentă maşină? Cine şi-a schimbat obiceiurile imediat ce a dat de bani?

La ora două noaptea, Kanal D difuza filmul “Titanic Vals”. Bună oră pentru difuzat un asemenea film. Filme precum “Titanic Vals”, piesele lui Caragiale şi cartea “Cronică de familie” a lui Petru Dumitriu arată o realitate pe care nici profesorii nu o prezintă la adevărata lor valoare. Românii sunt, au fost şi vor mai fi cocalari. Românii, nu ţiganii.

Poţi să faci spume albe la gură şi să îţi vină să porţi tricouri cu “Căpitanul”, dar realitatea e că încurajaţi de educaţie şi exemplul puterii (lideri,religie), românul mereu a fost grandoman şi plin de el. Cele trei exemple date de mine nu sunt singulare. Literatura şi cinematografia românească e plină de teme precum: grandomania, invidia, prostia, şi veşnica “pământ! cât mai mult pământ!”.

Această teorie e întărită şi de reacţia unor români care câştigă la Loto. Acum doi-trei ani, un câştigător la Loto şi-a cumpărat două Q7-uri în prima săptămână de la fericita veste. La aproape doi ani după eveniment locuia tot în casa bătrânească, ce cădea pe el, dar avea două tancuri la poartă. Între timp cred că a dat faliment în propria prostie. Respecta tradiţia.

Aşa că…

Popularity: 9%

BOR îşi extinde serviciile de făcut la portofel

Salut. Eşti ocupat? Eşti atât de ocupat încât nu poţi nici măcar să treci în fiecare duminică pe la biserică să laşi un pomelnic? Nu îţi mai aduci aminte cum arată cutia milei, ori ce maşină are Popa? Nu-i nimic.
BOR vine în ajutorul tău. PreaFericitul a gândit pentru tine, în timp ce naviga pe internet, între două filme cu popi în chilie şi un Iisus într-o ceaşcă de cafea. De acum încolo poţi lăsa acatiste şi pomelnice online. Lucrăm şi pentru secţiunea de blesteme.

Vă invităm pe toţi să plătiţi pentru pomelnicele online, acum cu Vise, MasterCârd şi altele.

Tu ne spui şi ne plăteşti, noi ne facem CĂ Contezi!

P.S. – mulţumesc Alexandrei care a vrut să lase un pomelnic din Anglia, şi nemulţumită de planul tarifar a hotărât să reclame site-ul la mine.

Popularity: 5%