Îmi cer scuze pentru pauza destul de lungă dintre postări, dar din cauza unor probleme financiare şi de altă natură nu am timp şi inspiraţie pentru postări. Revin cât de repede pot să vă amuz.

Numa` de bine.

Popularity: 6%

El nu are nici o vină că îşi întinde picioarele pe scaunele din faţă, doar atâta îl duce capul, şi cu oamenii proşti nu prea ai şanse de reuşită. Vorbim de scaunele pentru persoanele cu handicap, gravide sau bătrâne. De asemenea, nu e vina lui că e burtos ca o gravidă şi nici faptul că scuipă seminţe în autobuz nu îi poate fi imputat. Cel mult amputat organul scuipător. Dumnezeu la procopsit cu o gură slobodă. Şi cum să dai vina pe el pentru mini-manelele care piuie din telefon, că doar nu îi dai tu bani de tricouri de prost gust ca el să îşi cumpere căşti la mobil din banii de la părinţi. Şi da, mini-manele, pentru că toţi Regii Manelelor râdeau de Roxy Manelista, dar acum toţi îmbină tigaia-turbată cu acordeonul lipit cu aracet.

Acum în poveste apare ÅŸi elementul X. Persoana care dă sarea ÅŸi piperul, adică duduia care face mersul cu RATB-ul o poveste numai bună de blog. O doamnă, pentru că de “merg cu maÅŸina, sunt o doamnă ce pana de scris a lui Eminovici”, se postează cu tupeu înaintea cracilor lui Lungilă. Nu puteam să spun “în faÅ£a cracilor”, că îi anulam prezumÅ£ia de faţă pe cap a tânărului. Åži cu un strigăt demn de o doamnă aceasta orăcăie: “auzi bă! Da aici stau oameni cu fundul. Ai de la măta mai multe locuri?! Porcule!?”.

Românul din mine ar aproba un astfel de dialog între două genii purulente, dar parcă se puteau prevenii ambele situaÅ£ii. Dacă Lungilă nu se crăcea pe patru scaune scăpa de isteria doamnei, ÅŸi acum cât de prost să fi încât să crezi că scapi nelinÅŸat verbal într-un autobuz plin? Åži doamna putea să dea dovadă de înaltă prestanţă regală, că doar are sânge albastru, ÅŸi să îi spună “tinere jun de viţă românească, te rog cu stimă ÅŸi simpatie să îţi înlături bucăţile transportatoare de pe aÅŸezătoarea mea, aÅŸezătoare destinată derierului meu burghez ÅŸi plătitor de abonament… de mâine înainte”. Nu sună mai bine? Åži apoi tânărul putea să răspundă la fel de perspicacius: “doamnă îmi cer scuze că mă port ca un porc în cucuruz. Salutări de bine mamei dumneavoastră ÅŸi iertare întregului auditorium din autobuz”.

E? Nu se poate ÅŸi aÅŸa?

Trei metri mai în spate un domn îl roagă respectuos pe un altul: “BÄ‚! ÃŽnchide bă geamul că a dat drumul la aer condiÅ£ionat mrrr!”. ÃŽl înÅ£eleg, pentru că aerul condiÅ£ionat vine în RATB precum lumina de PaÅŸti. Din părÅ£i.

Oare toţi aceşti cetăţeni se bucură că reîncepe un nou sezon din reality-show-ul By Monica Columbeanu?

Popularity: 20%

Cel puÅ£in aÅŸa zic băieÅ£ii de la Deal` Gone Bad. Ce voce calmă are tipul, ce ritm de ska minunat iese din chitara “tatuatului”, iar restul trupei formează un nucleu mirific. Pe deasupra, basistul, rupt de lume, cu Å£igarea în colÅ£ul gurii, cântă…

Ska ska… aÅŸa târziu… să gâdile sufletele:

Popularity: 1%

Fac parte dintr-o familie pentru care masa este un ritual de grup. Nu se mănâncă prânzul sau cina în dormitor sau separat. Şi asta e bine pentru că ai un prilej minunat de a face Sinteza zilei şi de a comenta noutăţile de la ştiri. Mai convenabil aşa decât singur la masă vorbind ca un papagal în gura presei.

Cum ÅŸtirile de astăzi au fost necomestibile – mamă canibală sau Anna Lesko cântăreaţă – părinÅ£ii au gândit că e un prilej bun de a îmi reaminti performanÅ£ele bahice dinainte de buletin. Mult înainte. E frumos să afli că la 2 ani te distrai la petreceri cu pălincă ÅŸi cădeai de pe mese, în aplauze. Ca să nu mai spun că Mircea Badea e un lame, fiind mereu frustrat  de poliÅ£iÅŸti, pe când eu la 3 ani am aruncat cu bile de cauciuc în ei. Da, eram beat, dar scopul scuză mijloacele. Åži acum stau ÅŸi mă gândesc, la noi la români e o laudă să spui că “beau cel mai mult băă!”. Uite că mă laud ÅŸi eu, dar gata cu alcoolul, că pe la 4 ani, când petreceam cu studentele de la ASE, m-am băgat la o băută cu o rusoică ÅŸi o unguroaică de am ajuns sub masă. Cu o pungă de alune în ciocolată ÅŸi o sticlă de pălincă. Of ce vremuri…

Acum, la o bere rece fără alcool, situaÅ£ia se discută altfel. PărinÅ£ii erau speriaÅ£i să nu ajungă la ÅŸtiri că ÅŸi-au îmbătat copilul sau că au crescut o progenitură alcoolică. A trebuit să cresc eu ca să le spun ce răspuns era perfect în faÅ£a judecătorului: “Domnule, noi nu îi dăm, dar ne bate ÅŸi gângureÅŸte urât de ne aud vecinii…”. Åži credeaÅ£i că filmul The Omen e o poveste…

Popularity: 1%

Într-un Tico la semafor, un ciocoflendăr cu mâna scoasă pe geam îşi controla de zor prietena la amigdale. Deducem că era medic.  Din boxele de mii de coco se încălecau ritmurile sacadate de rap, fătuca fiind vădit impresionată de versurile misogine ale paraziţilor. Deducem că era tolerantă. Capacele de la roţi săreau în văzduh, maşina îşi pierdea din stabilitate. Şi toate astea la semafor, dar în curbă la 40 de km pe oră. Personajul principal nu este nici ciocoflendărul şi nici maşina, ci tânăra silfidă, probabil pacientă la cât de aprig e controlată de ORL-ist, frumuseţe care peste ani îşi va etala calităţile gastronomice într-o emisiune de televiziune.

Să presupunem că silfida e tocmai venită de la coada vacii, sau de la eleronul Tico-ului, ÅŸi printr-un noroc porcesc – dacă e cu vacă e ÅŸi cu romanian lucky delight – ajunge duduie în Capitală. Aici săraca trece prin adevărate drame, fiind singurică mai mereu, bărbaÅ£ii nefiind statornici în aÅŸternuturile ei. Chiar dacă patul ei este uneori Gara Lipscani. Åži cum nu are ÅŸanse nici la fotbaliÅŸti, nici la bogaÅ£i ÅŸi nici la poponeÅ£i, ajunge să îşi prezinte talentele de bucătăreasă în emisiuni, mai-mai s-o îndura cineva să o ceară de soÅ£ie. S-o Å£ie cineva!

Cum încă de când se juca sub prispă gătea cu mâzdarela, brânză cu mucigai şi mango e obişnuită să ceară numai aşa ceva de la viaţă. Şi se satură şi ea de caviar şi icre negre, că doar nu ţine doliu sub unghii, nu?

Deci dragelor, nu uitaţi, dacă vreţi să fiţi de fiţă nobilă totul începe într-un Tico, se termină într-un Gip, dar într-un fel sau altul tot ajungi la final fără amigdale.

Şi pentru că se potriveşte ca o mănuşă, audiţie plăcută:

Popularity: 2%

Draga mea, ooo sufletul meu ÅŸi lumina ochilor mei miopi, de ce nu mai îmi răspunzi la sticlele cu mesaje ÅŸi hârtiuÅ£ele de sub uşă? Eu sunt de vină, nu? Am greÅŸit atunci la micul dejun când am pus ÅŸerveÅ£elele în stânga? De ce nu putem fi ca în Romeo ÅŸi Julieta – dar fără moarte ÅŸi fără hainele vechi – deci niÅŸte Romeo ÅŸi Julieta mai moderni… ca niÅŸte bogaÅ£i maneliÅŸti cu Q7. Atât de moderni.

Eu sunt nebun după tine. ÃŽncă de când Å£i-am văzut contul de hai-fă am salivat la poza cu faÅ£a ta pe bancnota din Botswana. Nu realizam că valorezi atâtea… bancnote botswaneze. Apoi photoshop-ul a realizat ceea ce nu o să realizezi tu nici dacă îţi schimbi numele în Columbeanu- Gabor: banner pe străzile din Milano. Cum să nu mă amorezez de stilul tău? EÅŸti grozavă. Åži tu ai fost impresionată de contul meu, nu? Spune doar, cine mai are cont, aÅŸa de mare, în lei… moldoveneÅŸti? Eu dragă. Åži sunt dispus să îi cheltui pe toÅ£i cu tine. Åži să-mi cadă rugina de pe caroseria la Dacia Q1300 de nu te plimb prin toată Periferia. Promit… ÅŸi centura dacă eÅŸti cuminte.

Am mai păstrat o singură poză de la tine… Aceea în faÅ£a căreia îmi pierd capul aÅŸa cum îţi pierzi tu fundul:

Offf…de ai realiza că derierul tău mort – sau viu – valorează atât de mult… în Botswana.

Te sărut oral Ioneilia,

Semnat: Autobaza Poplaca.

CONCURS – GhiceÅŸte de unde este poza ÅŸi poÅ£i câştiga o nefericită cină cu Ioneilia!!! Doar aici pe Numa` de bine.eu

Popularity: 1%