Uneori mă mai plictisesc de diclofenac (a se citi că-i fix frecție/masaj la picior de lemn) și atunci sun să întreb la ăi bătrâni.

Eu: Saru’mâna mamaie, ce faci?
Mamaie: Oooo, să crești mare, mamaie. Uite… (bla bla bla)
E: Bine bine, am înțeles. Auzi, mamaie, mă doare și pe mine genunchiul… Ce fac în cazul ăsta?
(și aștept să propună te-miri-ce foaie de ceapă spartă, nu taiată, pusă pe-o felie de cartof și împăturită în tifon, pus la fiert pentru fix 5 minute, sau miraculoase împachetări cu ceai de coada șoricelului – care, placebo sau nu, merită făcute)
M: Aaaaaa, păi mamaie, îți spun eu ce să faci! Du-te la farmacie și cere Puterea Ursului. E minunată crema asta! Te scapă de dureri cât ai zice au!
E: Păi, mamaie, dacă vroiam alifie, mă duceam și luam alt tub de diclofenac…
M: Ce diclofenac?! Ascultă aici la mine, că Puterea Ursului e cea mai bună! Te scapă de durere imediat cum te dai! Ia uite că și eu m-am dat, și mă simt ex-ce-lent! Du-te, du-te repede și ia un borcan! Îți dau io banii când vii la mine.
E: Da, mamaie, dar lenea n-ai cum să mi-o iei…

Și m-am dus, că de… știu și eu? Poate chiar oi scăpa, cel puțin pentru o perioadă…

La farmacie
Eu: Bună seara! Aveți Puterea Ursului?
Farmacista: (se uită lung la mine)
E: E un unguent, într-un borcan (detalii, detalii)…
F: (se uită și mai lung la mine) … Dar nu vreți un diclofenac, ceva?
E: Păi nu chiar… Mi-a spus buni că pomada asta e mai tare decât artrostopu’…
F: Păi, stai să vad. Nuțiiiii! Fată, avem Puterea Ursului?
Nuți: Ce s-avem?
F: Puterea Ursului. Cică e o cremă.
N: Aaaaaa! Da, știu! Nu mai avem.
E: Ah, bine, mulțumesc mult. (si dau să plec)
N: Dar stai puțin că mai avem ceva cu… cu Cal, și Gheara Dracului dacă te interesează.

Și-n acel moment am împietrit. Ce naiba conține Puterea aia a Ursului? Cum au bagat puterea unui urs într-un borcan? Ce pomadă minunată o da calul și de ce aș folosi așa ceva? Și la ce folosește? De unde au facut ăștia rost de gheare de drac? Au dat iama-n Iad și-au luat tartorii la mani-pedi? Ceeeeee pana mea? Brrrrrrrrrrr!

Nu, mulțumesc.

Se pare că în acest caz se lovesc prea multe probleme cap în cap. Ironic. Nu se știu multe date privind accidentul: dacă Șerban Huidu era apt pentru a conduce, dacă avea viteza legală când a alunecat pe pata de ulei, dacă Dacia care venea din față era produsă la Mioveni, dacă planeta nu se învârtea prea repede și a lăsat impresia că Huidu are o viteză prea mare, etc.

Criminaliștii vor lua în considerare mai mulți factori pentru a stabili cine este vinovat: notele luate la purtare în liceu, punctajul realizat la examenul auto, astrograma/horoscopul din ziua accidentului și numărul de susținători de pe Facebook.

Până se stabilește vinovatul, mai jos vedem una din simulările realizate de criminaliști, după mai multe ore de cercetare într-un internet cafe din Brașov.

Pentru o îmbunătățire a sistemul de taxare, Metrorex a introdus sistemul de taxare prin SMS, dar o să vedeți și voi că lumea nu o știe unde și cum să dea SMS-ul, o să fie coadă la aparat, haos, metrou pierdut, nervi, bătaie, paznici ce nu se vor băga, etc. Așa că trebuie să explic pe înțelesul tuturor cum se intră la metrou cu SMS-ul. Totul se rezolvă în cinci pași:

1. Se coboară la metrou după ce te-ai asigurat că nu există nici o altă metodă mai ieftină și mai rapidă de a ajunge la punctul B.

2. Se scormonește prin buzunare în căutarea sumei de 4 lei. Dacă ai 10 lei e mai rentabil să optezi pentru zece călătorii, dar în situația de față ești sărac. Nu ai bani nici de un covrig sau o ojă produsă la Fukushima și vândută la una din coșmeliile de la metrou.

3. Îți pui mâinile în cap și înjuri printre dinți sistemul, birocrația, locul de muncă, șeful, zeii, etc. Dar…

4. … Metrorex te salvează. Cu un simplu SMS activezi extraopțiunea de intrat la metrou. Tot ce trebuie să faci este să realizezi o rapidă, dar eficientă, scanare a agendei telefonului personal și să trimiți un SMS persoanei care stă cel mai aproape de locația ta. Mesajul trebuie să fie următorul: „Salut X. Sunt Horhe. Ce mai faci? Uite pe mine tocmai ce m-a lovit metroul la gura de metrou de la tine. Poți să ajungi repede aici? P.S. – Adu 4 lei plz”. Dacă prima persoană nu răspunde prompt la apel, repetă până lărgești aria și îți dai seama că trebuie să mergi pe jos.

5. Așteaptă și gândește o replică amuzantă pentru cel care îți aduce banii de bilet.

Acestea fiind zise, este adevărat, Metrorex a îmbunătățit sistemul de taxare, iar în curând vor să implementeze următoarele modalități de a intra la metrou: pe caiet, pe ochi frumoși, pe credit, pe viață. Pe cuvântul meu.

Bakugan, „sfera care explodează” în japoneză, este o adevărata nebunie în rândul copiilor anului 2012. Pentru cei care au mâncat Chipicao până au făcut diabet pentru a câștiga un Pokemon, nu există nici o diferența între animalele fantastice din 2000 și bilele explodate. Dar diferența există. Pe atunci  nu aveam la propriu un joc Pokemon. Nu aveam ce bile să aruncăm, nu existau prea multe figurine de plastic, și hepaticul Pikachu era peste tot (ghiozdane, fulare, penare, gume, etc.). Puteai cel mult să arunci un prezervativ spre o tipă și să strigi „Dute Pikachu!”.

La o petrecere de prichindei, învechitele jocuri de grup au devenit momente de Bakugan. Adică mai multe bisericuțe se adună în colțurile camerei și lovesc cu putere de pereți un titirez fistichiu, adică Bakuganu`. Jocul nu trezește emoție și nici ambiție, dar cei mici rămân captați orbește de „sfera explodată”. Părinții nu par deranjați de faptul că plozii se joacă, precum niște zombii, cu pereții, mai ales că tipul acesta de activitate nu provoacă scandal, certuri și dezordine. Pe vremea mea…

… se spărgeau pahare și se rupeau arcuri la pat. Nu pentru bile explodate, ci pentru jocuri. Șotrongan, Leapșagan și Portofelgan. Da chiar, eram săraci dacă jucam Portofelul cu gume Turbo, sau pur și simplu o generație pierdută de jucători de curling fără gheață?

Artista românca a declarat că după ce a născut cei trei tripleți nu își dorea să mai revină în lumina reflectoarelor, dar presiunea fanilor și amintirile grandioase din perioada când umplea stadioane și restaurante o macină. Aceasta a mai declarat că se mulțumise cu statutul de vedetă băgată în seamă pentru simplul fapt că a născut, dar cei 36.639 de fani de pe Facebook au jurat că dacă nu face un concert pe stadion vor apela la gesturi necugetate pentru a o convinge. Solistei îi este frică și nu vrea să riște să îi pice în cap un fan sinucigaș. Așa că…

Doamnelor și domnilor, pe data de 12 iunie 2012, de la ora 19, pe Stadionul Național, Nicoleta Luciu își va încânta fanii de pe Facebook, și nu numai, cu piese celebre precum „Bun sau rău”, „Prinde-mă”, „Bun sau rău Remix”, „Prinde-mă Remix” și „Cum îmi place” (varianta neremixată). Biletele se găsesc deja în rețeaua ei de prietene, iar prețul acestora variază de la 50 de lei (sus pe acoperișul care nu funcționează) până la 51 de lei (în fața scenei, pe gazon). La eveniment și-au anunțat deja prezența rudele prin alianță și prietenii prin obligație.

Așa cum am spus și mai sus, Rihanna a anunțat că va cânta în deschidere pentru Nicoleta Luciu. Celebra artistă dominicană a ales două piese reprezentative pentru acest concert, „Ram-pa-pa-pum” și „Rum-pu-pu-pam”, între cele două fiind  mai multe momente de falsetto și dialog cu publicul.

Numărul mare de oameni care solicită pensie de revoluționar arată faptul că mai mulți au protestat în case, feriți de jandarmi și frig, suferind totuși răni grave în altercațiile sângeroase avute cu consoarta pe telecomandă. Alți protestatari au prezentat certificate medico-legale cu numărul de vânătăi produse de jandarmi, iar suporterii prezenți la violențe au adus un inventar exact al pietrelor aruncate.

Ca și în 1989, unii români au declarat că „revoluție, revoluție, dar brânza e pe bani” și s-au bătut cu pumnul în piept că ei nu sunt eroi, dar au făcut ceva și merită să fie răsplătiți pentru eroismul lor, care de fapt nu e eroism, ci simț civic, dar poate trece și ca eroism, doar că eroismul nu se plătește, și eu vor să fie plătiți, deci… să nu le spunem eroi.

Îmi place să citesc presa locală din România. E plină de subiecte bune de glume, și dacă grupurile umoristice de la noi ar pune mâna măcar pe un ziar, chiar și național, poate ar mai diversifica glumele alea săptămânal de răsuflate. Dar avantajul meu că nu citesc ei, pentru că altfel descoperea toată lumea bunătate și talent de articol din fițuica constănțeană Liderul de Opinie. Articol integral îl găsiți AICI, și merită reclamă pentru că e scris în tonul profesionalist care face diferența dintre (ca exemplu) un radio pe FM și unul pirat pe tranzistor.

Doamna Carmen Ștefănescu, pentru că e o doamnă ce textul ei, a realizat un amplu material despre un călugăr, un alt călugar, al nu știu câtelea bisericos, ce se dă la carne fragedă și comite păcatul pedofiliei. Pentru fețele bisericești nu mai e nimic nou. Poate nu știm noi cei din afara clerului, dar pe lângă șpagă și milogeli, e posibil să fie și pedofilia o probă de acceptare în cadrul BOR. Dar să fie la ei…

Cum spuneam, doamna Carmen Ștefănescu a dat un titlu foarte explicit articolului: „Muie contra 40 de lei”. De ce să te cenzurezi până la urmă? Oricum și în Constanța cel mai citit ziar e tot Liberlickcan. Concurența e dură și trebuie să dai ce e mai bun din tine. Curios e faptul că în cadrul materialului, muia devine sex oral și relație sexuală orală, sintagme pe care din motive numai de Carmen Ștefănescu știute, nu a putut să le includă în titlu. Ciudat că se abține și de la restul cuvintelor scârbovnice. Eu sunt dezamăgit și mă așteptam, sincer, la un periplu colorat, mai ceva ca în piesele celor de la Paraziții.

În rest e bine că sunt credincioși, și motto-ul publicației este „Nu ne este frică decât de Dumnezeu!”, că CNA pentru presă scrisă nu avem. Norocul lor, norocul nostru…

Dar cum ajungi la muncă, dacă pe străzile mari din Bucureşti sunt poliţişti puşi pe verificat cauciucuri? Echipa NdB a realizat o simulare extraordinar de precisă, adresată şoferilor fără anvelope de iarnă, care vor să ajungă la muncă fără să aibe probleme cu poliţia. Pornirea are loc pe strada Mihai Ilie (zona Mărgeanului), iar finalul este la Parcul Cişmigiu.

Câteva sfaturi foarte utile:

- planificaţi traseul înainte;

- încercaţi, doar încercaţi, să nu mergeţi ilegal pe prea multe străzi cu un singur sens de mers;

- cumpăraţi multă benzină. Cumpăraţi benzina cu câteva zile înainte şi păstraţi în rezervor bidoane de rezervă, pentru că printre blocuri nu prea sunt benzinării;

- montaţi un mini-plug la maşină pentru că multe străzi mici nu sunt deszăpezite;

- răbdare;

- atenţie la maşinile de poliţie;

Acestea fiind zise, studiaţi traseul:

„Vă mulțumesc pentru invitația de a intra în direct cu dumneavoastră, direct de acasă de pe platforma Facebook. Am un mesaj foarte important pentru toți utilizatorii de Facebook. Nu intrați pe mIRC! Dacă iubiți compania asta și vreți să facem bani și like-uri, nu intrați pe mIRC. Am primit date confidențiale că românii, acel popor mesianic cu capitala la Budapesta, au început să își închidă conturile de Facebook și vor să îi convingă pe toți să intre pe mIRC. Repet. Nu SOPA e problema, ci mIRC! Îmi este frică de românii, pentru că sunt peste tot. Și China e speriată de ei!”

Da, este adevărat. Românii au început să renunțe la conturile de Facebook, deranjați de asocierea cu numărul mare de pațachine și gigoloi. De asemenea, compatrioții mai sunt deranjați și de faptul că datele personale nu sunt confidențiale, și la angajare sunt verificați. Românii preferă să se întoarcă la simplele „asl plz” și descrierile sincer de fabulante, așa cum ne amintim toți de „sunt tânăr, am 22 de ani, un BMW Z7, o vilă la Mamaia și una la Sinaia. Dar, momentan stau cu părinții într-o garsonieră din Berceni. tu?”.

Așa cum a spus-o și Mark Zuckerberg, pe wall-ul său, românii sunt oameni de o complexitate ieșită din comună, și nu sunt ușor de mințit. Durează timp, bani și pungi. Zuckerberg e împăcat cu gândul că a pierdut piața din România, dar ține cu dinții de celelalte 192 de țări.

Românii sunt mai fericiți acum și spun că e exact „ca pe vremuri” când pierdeau nopți întregi în internet-cafe-uri, se mințeau și socializau. Să ne bucurăm. România impune trendul în 2012.

Asl plz?