Azi revin şi vă anunţ că sunt mândrul unchi al unui mic pacăr.
Pentru că nu am putut să îmi tund şi nepoţica chelsea (e o tunsoare), m-am mulţumit cu nepoţelul. E mic, e băiat şi rezitenţa familiei e mai mică, şi se pare că o să aibe parte de multă influenţă din partea mea.

După cum vedeÅ£i, se simte bine în pielea lui. Åži în poza care urmează o să vedeÅ£i că e foarte bine integrat în lumea lui…

Da. Am terminat cu Bebe Pacărul, ÅŸi urmează dialogul: “EÅŸti unchiul lui!” “Da.” “Awwwww! Soooo sweet! El, nu unchiul.”, ÅŸi oricum el a vrut să semene cu mine, să nu aud comentarii, eu doar l-am dus la frizerie, ÅŸi am schimbat puÅ£in din aspectul lui Cel puÅ£in nu îi fac poze cu euroi în mână sau în Bemve, să moară duÅŸmanii lui de la grădiniţă.

De la ce am pornit. Å¢in minte când eram la fel de mic, faptul că tata punea Led Zeppelin, Queen sau ce casete vechi mai avea, la un Fischer din 19toamna. Venea de la muncă, scotea o casetă pe care o lustruia zilnic ÅŸi dădea drumul la muzică. “Uite aici solo….mamă ce face ăsta la chitară!”. El chiar punea suflet în muzica pe care o asculta…ÅŸi eu am crescut fiind un mini-tata. Cu plete, geacă de piele ÅŸi blugi rupÅ£i. Nimic nu ma schimbat ÅŸi nici nu o să o facă, la fel cum sper ca influenÅ£a mea asupra nepotului să rămână.

Voi când eraÅ£i mici nu a-Å£i fost luaÅ£i de mânuţă de cineva ÅŸi pus în “faÅ£a” stilului ABSOLUT de muzică? Sau aÅ£i descoperit rock-ul, punk-ul, rap-ul, etc singuri?

ImaginaÅ£i-vă ce muzică a-Å£i fi ascultat acum fără persoana aia…

Popularity: 1%