Dragă Voiculescu,
Sunt eu. Mirciulică. Nu ştiu cum să îţi mai spun. Să îţi spun Felix? Gogoşel? Mogulicu? Antenuţ?
De ce nu îmi răspunzi la telefon? De ce nu îmi dai sms înapoi? Te caut cu disperare să îmi explici. Tăcerea ta e un răspuns pentru mine. Deci este adevărat? “Felix” nu e doar un mişto post-decembrist?
Am zis să nu vin la tine la uşă ca să nu par disperat, dar deja am o brumă de îndoială pe creier.
Vreau să îţi spun că eu seara, înainte şi după emisiune, plâng pe holurile trustului… trustului tău. Pe unde nu ai mai venit de ceva timp. Eu sunt mai dur, şi pot să mă abţin să nu plând în public, dar Ciutacu şi Gâdea sunt dărâmaţi şi îşi pasează batiste lângă aparatul de cafea… cică locul unde “puneau la cale laudele pentru tine”.
Te rog, răspunde la această scrisoare disperată, pe care o trimit în sticlă pe ruta flotor – Apa Nova – palatul tău, şi spune sincer… e mâna lui Băsescu? Sau ai colaborat “pe bune” cu Securitatea? Eu te cred pe tine…
Şi că să vezi cât te iubesc, am scris pentru tine câteva versuri, unice, copie după trupa Compact:
“Stai cu mine,
Pe tine te iubesc!
Stai cu mine,
Pe tine-n dos să te pupăcesc!”
Cu dragoste,
Mircia.
Popularity: 8%
