Acasa @ Numa' de bine.eu

Aventuri din câmpul muncii: Băiatul de la Ruby Rose

January 04, 2012 Horhe No comments

La 16 ani ai vise, cerințe, dorințe. Vrei să îți cumperi lucruri pe care părinții tăi le văd complet nefolositoare. Așa cum mi-am dorit și eu la 16 ani o chitară electrică. Cică totuși trebuia să muncesc pentru asta. Și nu genul de job prestat acasă: un vas spălat = 1 leu. Nu! Treabă serioasă, cu trezit de dimineață, semnat un act, și tot tacâmul.

Piața muncii la 16 ani e mai degrabă buticul muncii. Ai de ales între împărțit pliante, domeniul vânzărilor și firma părinților. Am ales domeniul vânzărilor, o experiență nouă, plus că în anunț spunea că pot face și 2.000 de lei pe lună. Cine nu vrea 2.000 de lei pe lună, mai ales când scrie negru pe alb, sincer și onest, că atât o să câștigi?

Într-o casă înghesuită undeva pe la Piața Muncii (ironic, nu?), ne-am adunat 20 de tineri, 15-16-17 ani, toți cu dorința de a câștiga bani. Mulți. Nu 2.000 de lei, dar măcar 1.900. Cele două săptămâni de training au dus la următoarea concluzie: „fetele trebuie să poarte fuste scurte și băieții să mintă frumos”. Ce vindeam? Produse de îngrijire corporală și cosmetice. Pentru cine? Oricine aflat într-o bancă, farmacie, butic, gheretă, cașcarabetă. Nu aveam voie să deschidem geanta cu produse pe stradă, ci doar între patru pereți. Am primit harta cu zona pe care trebuia să merg două săptămâni, geanta neagră, produsele înghesuite în geantă și încurajări. Timp de opt ore pe zi, de luni până vineri, trebuia să bat la pas străzile din zona Gara de Nord. Să intru în benzinării, hoteluri, buticuri, tonete de ziare, covrigării, marochinării, sex shop-uri, etc. Mă descurcam bine. Știam că doamnelor cu buze groase trebuie să le recomand rujurile „pentru a evidenția frumusețea și senzualitatea gurii”, duduile cu ochi frumoși le vorbeam despre „rimelul cu aplicare ușoară”, iar bărbaților le recitam din memorie, timp de cinci minute, despre proprietățile săpunului lichid, când ei tot ce vroiau era o ojă pentru soție.

Produsele erau de la Ruby Rose, așa că în scurt timp am devenit cunoscut în zonă ca Băiatul de la Ruby Rose. Entuziasmant! Rapid mi-am dat seama că afacerea nu mergea. Fetele vindeau mai mult ca băieții și noi prezentam mai mult decât să vindem. Plus că la un calcul rapid, 10% din cât vândusem era aproape nimic. Acopeream transportul și mâncarea, deci profit zero. Am mai rezistat alte două săptămâni, zile presărate cu un leșin public la 44°C și un sprint olimpic de 400 de metri cu 10 câini turbați de căldură după mine. Într-un final am demisionat în condiții amiabile, mi-am primit salariul și un bonus de două creme și un gel de duș. Cremele le-am făcut cadou și gelul de duș mi-a provocat o epilare zdravănă pe picioare. Era gel de duș cu efect de epilare. Tot restul verii am avut picioarele galbene și fine, precum fotbaliștii metrosexuali.

Am învățat din această primă experiență. Banii se câștigă greu. Oamenii sunt naivi dacă le faci complimente. Tinerii sunt naivi dacă le arăți sume mari de bani. Dar într-un final părinții apreciază efortul, așa că am primit restul de bani pentru chitară. A mai rămas doar să îmi dau seama apoi că nu știu să cânt la ea.

Urmează un alt loc de muncă, bani pentru profesor…

Popularity: 9%

Radu Groza a fost bătut la ceafa goală!

November 14, 2011 Horhe No comments

Supărată că iubitul se întoarce acasă în fiecare seară mirosind a studio și pseudo-cântărețe, Roxana Nemeș a hotărât să îl bată pe Radu Groza de față cu toată lumea bună. Așa că, în jurul orei 3:30, într-un club din București, Roxana Nemeș l-a pus pe tot Radu Groza pe picioarele ei și a început să îl pălmuiască la ceafa goală, de îi tremurau bojocii bietului impresar. Cei prezenți în club au rămas sidefați și nu și-au imaginat că Radu poate să iasă din casă la ora aia.

Roxana Nemeș a declarat imediat tabloidelor că: „nu e posibil așa ceva. Adică eu vin de la Cuca-Măcăii să mă fac cântăreață pentru el, suport luni bune de chirie prin București și acum el îmi face d-astea?! Lasă că vede el bătaie ardelenească. Păi dacă nu eram eu, el nu era cu mine!”

Radu Groza nu a dorit să comenteze evenimentul fiind pedepsit și trimis acasă. De asemenea, pe surse am aflat că Radu nu mai are voie să facă nici o cântăreață timp de 6 luni.

Vestea bună este că Roxana Nemeș mai lansează o piesă. Dacă vreți să o ascultați mergeți în bucătărie, spargeți toate vasele și urlați: „Hit the neck/ Hit the goiter/ You are sexy/ I am hotter”.

Mai jos avem dovada clară a bătăii aplicată de Roxana Nemeș:

Popularity: 4%

Woodstock ’69 vs. BORstock ’11

November 02, 2011 Horhe No comments

A mai trecut un an, un festival, o pupătoare. Şi-au dat coade pline de iubire, au tăvălit portofele pe raclă şi au blestemat în stânga şi dreapta proasta organizare. A mai trecut un festival BORstock, şi mai mult ca niciodată, a semănat şi nu prea cu vestitul Woodstock. Să analizăm situaţia.

În ’69 s-au adunat sute de mii de oameni care credeau în ceva: pace, iubire, LSD, marijuana. În 2011 s-au aliniat sute de oameni care cred în: mântuire, haine sfinţite de raclă, câştig la loto, spor în casă şi sănătate. Evenimentul de atunci a blocat un întreg stat şi au migrat mai mulţi americani spre un câmp din estul SUA mai abitir ca românii spre Spania acum 4-5 ani. Moaşteningul de anul acesta a dus la un blocaj de neam prost al drumului dinspre Rahova spre Unirii, o coadă pe un trotuar, şi un şir de WC-uri ecologice pe celălalt.

Generaţia Woodstock a trecut printr-o spiritualizare indusă de muzică şi droguri, visători şi delăsători (acum serios, când dracu’ a încetat un război în urma unui festival rock?). Cum “religia este opiumul popoarelor“, putem spune că şi pelerinii erau drogaţi, visători şi de asemenea delăsători (când a avut loc o schimbare benefică în România în urma unui pelerinaj în masă?).

Muzică a fost din belşug în ambele cazuri. În ’69 se auzea cam prost şi se mai electrocutau cântăreţii din cauza instalaţiilor, dar acordurile lor tot sunau mai bine ca lălăiturile actuale din staţii moderne de amplificare. Şi în ambele cazuri au fost obiecte handmade: hippyoţii împărţeau brăţări “ale iubirii”, creştini vând cruciuliţe ale kitsch-ului. Cu leduri. Pe atunci pruncii erau chinuiţi cu zgomotul puternic şi atmosfera pestilenţială. Azi cei mici sunt chinuiţi vizual şi psihic de babe “posedate” şi să nu mai vorbim de epuizarea fizică impusă de un părinte imoral.

Într-un final, s-au terminat toate. Toţi au plecat acasă şi au lăsat în urmă un câmp murdar şi nămolos. Florile din parcul Unirii au fost distruse, gunoaiele lăsate pe lângă copaci.

Războaie mai sunt, dar Woodstock nu mai e. Ţara o duce încă prost, dar BORstock mai e. Istoria nu e dreaptă.

Popularity: 12%

4 din 7… Nu sunt aşa ambiţios

September 03, 2011 Horhe No comments

Acum o lună mi-am propus să schimb lumea. Adică să respect lista asta. Acum trebuie să trag linie şi sunt puţin nemulţumit de mine. Nu am respectat tot ce mi-am propus şi îmi demonstrează că mai am mult de tras la partea cu ambiţia. Dar să purcedem în analiză:

- mi-am propus să nu mai circul cu RATB-ul. Rezultatul? Am cumpărat aproximativ 8 călătorii. E mult mai bine decât să îmi fac abonament, dar se putea mai bine. Adică ZERO! (0 ambiţie)

- spuneam că nu o să mai mănânc ketchup. Ştiţi cât a ţinut asta? Două ore. Am fost sabotat de mama care a gătit paste carbonara. Şi eu NU pot să mănânc paste carbonara fără ketchup. Nu pot! E ca un drog! Am probleme, ştiu. (foarte 0 ambiţie)

- o oră de TV pe zi. E, asta am reuşit. Oricum nu e nimic de văzut la TV, cel puţin nu pe canalele româneşti, aşa că nu mi-a fost dor de Realitatea TV (post de care o să râd peste câteva texte), Antena Intactului (de care râd mereu) ş.a.m.d. (1 punct ambiţie)

- două oră de computer/net pe zi de acasă. Politically correct? Hai măcar un 0,5 puncte de ambiţie

- minim 10 pagini de carte pe zi. Asta da. Alvin Toffler e, în sfârşit, pe terminate, plus că am descoperit plăcerea audio-book-urilor şi cărţilor în format digital. (1 punct ambiţie)

- un fruct pe zi. Pepene. Iar pepene. Din nou pepene. Şi din nou pepene. Rinichii mei plutesc în acest moment. (1 punct)

- un compliment pentru fiecare. Aici nu cred că am fost 100% corect, dar probabil am uitat să complimentez toate persoanele. Măcar un 0,5

Tragem linie şi avem următorul rezultat: 4 puncte din 7, o economie importantă la RATB, un corp sănător într-o minte bolnavă şi… numa’ de bine!

P.S. – asta a găsit Buhaiul sub patul lui:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Popularity: 8%

Idealul meu în viaţă e Salamu`cu mustaţă!

January 26, 2011 Horhe 1 Comment

Doamne Doamne,

Acum, la ora unşpe, când mă pun în pat singură, că sunt ai mei acas`, te rog io ceva. Să mă faci dă succes şi mijtocăreală precum fanul meu Florin Salam. După cum probabil îţi dai seama, sunt idola lui Salam. Îmi place Florin Salam la nebuneală, şi când îi aude buricu meu vocea începe să dansează ca nebunu. Pur şi simplu am un buric pe sistem. Aşa că, Doamne Doamne, te rog io din tot sufletul meu, care apropo a început să crească deci îţi mulţumesc, FĂmă aşa măreaţă, bogătaşă, jmenară şi tru precum Salam.

În numele lui Guţă, Minune şi Salam, Amin-in-in-in-n-n-n-n-n-n-n-n.

Popularity: 6%

“Lenin! Lasă CS şi treci la teme!”

January 17, 2011 Horhe No comments

Mi-am călcat pe somn şi lene şi am decis să investesc timp în mersul la bibliotecă. Nu de alta, dar replica “se face Lucrarea de Licenţă singură că nu e proastă” nu funcţionează. Mi-am pus hainele de tocilar: breteluţe, cămaşă cu buline, ochelarii de chior şi cărare pe mijloc, pentru o cât mai bună impresie de intelectual. Am ieşit cu dreptul din casă şi am pornit în minunata expediţie culturală.

Am intrat în bibliotecă, m-am aşezat la un calculator, am deschis messenger-ul, facebook-ul şi apoi cărţile. Am început să citesc, să citesc, să citesc. Mă simţeam mai intelectual pe minut ce trecea. Eram mai plin de informaţie, mai stăpân pe licenţa care are să vină. Simţeam că lumea intelectuală îmi stă la picioare. Dar totul s-a năruit cât ai spune “headshot!”.

În faţa mea se întâmplau următoarele, spre amuzamentul meu:

Fascinat de această nouă metodă de studiu am decis să stau în contemplare. Am contemplat zeci de minute pe miniclip.com, solitaire şi alte jocuri de societate. “Dar până când?!” ar spune cei jigniţi de lipsa mea de decenţă la bibliotecă. Până mi se face foame. Aşa că am plecat acasă cu maţele cerşind, două highscor-uri la Solitaire şi patru pagini de licenţă. Mult? Puţin? Ce mai contează atunci când îţi place să înveţi?

Popularity: 4%

Buricesc pentru tine!

March 31, 2010 Horhe No comments

Am hotărât că e timpul să mă uit şi eu la Dansez pentru tine. Deja e a n-şpea ediţie şi eu nu ştiu decât că Bănică cântă non-stop, blonda e din filmul “Surprize, Surprize” cu Andreea Marin, şi Mihai Petre dă note la fel de proaste precum joacă în telenovele.

Să vezi minune. E chiar aşa cum mă aşteptam. O buriceală lungă, plină de suspans, suspine şi momente de tortură psihică. De exemplu, ştiai că fiecare pereche de la duel este torturată emoţional înainte să danseze? Da. Ori apare una bucată prieten să te ceară de nevastă (cu gândul că se bucură şi el puţin de premiu), ori vine o soră îndepărtată să te susţină la lacrimi. Mai dansează tu după ce ai genunchii presaţi de un inel cu o piatră cât zirconiul!

Am pierdut minute bune, în care am văzut că Bote dansează aşa cum e: un heterosexual neînţeles, Mureşan mai bine şi-ar bate partenera pentru că oricum e brutal în mişcări, iar juriul se poartă ca Zeii pe Pământ, mirosind a aere de vedete şi dansatori de la o poştă din Ploieşti. Singura excepţie de la regula din juriu o face Mihai Petre care nu îşi mai încape în colanţi de bun ce e. Mă, a făcut Acasă TV actor din el? A făcut! Atunci nu mai comentez…

Cu puţinul ochi de dansator pe care îl am (mai dansez pe sub mese la Balul Vienez), am observat că o tânără ţigancă (specific şi etnia că poate e nevoie) a dansat foarte bine la duel. Dom`le a întors salsa pe toate părţile de nu îşi mai vedea capul partenerul. Şi a fost descalificată în detrimentul perechii Bucurenci-O Fată. Nu vroiam răul celor doi, dar Bucurenci dansează ca un praz (eco), iar tema aleasă de ei a fost spectaculoasă, nu graţioasă. Dar de… juriul şi spectatorul văd totul altfel.

Nu mă mai chinui să înţeleg concursul, mai ales că Botezatu se plânge ca o fetiţă (mi scuzi de aluzie), de parcă nici nu dansează pentru 100 de mii de coco.

P.S. – De ce Ştefan Bănică i se adresează lui Will cu apelativul “micuţule”? Ce ştie el?

Popularity: 4%

Când .Eu nu e acasă, vecinii se bat pe masă!

February 23, 2010 Horhe No comments

O discuţie pe messenger, duminică, ora 15:30. Citire plăcută:

ade: se ceartă vecinii tăi de la 12 (intriga)

eu: ora 12? (timpul)

ade: da.

eu: de ce?

ade: nu stiu (motiv necunoscut)

ade: se ceartă… soţ cu soţie… băi… se bat… vino mai repede acasă!

eu: se bat? eşti sigură?

ade: da!

eu: ce te face aşa sigură? (băieţii… greu de convins…)

ade: o aud pe ea ţipând şi se tot aleargă prin casă. (Jocurile Olimpice de Iarnă de la Ploieşti)

eu: poate sunt în sezonul de împerechere… şi unde naiba se aleargă? E o garsonieră!

ade: nu ştiu… aşa se aude. Ca şi când ar trântii lucruri… (“trântesc” rezultatele la Olimpiadă)

eu: dacă se împing în pereţi vor intra în apartamentul meu.

Cu părere de rău, când am ajuns acasă la ora 16, bătaia nu mai exista, aşa că nu am putut să înregistrez audio. Cu toate acestea, discuţia de mai sus atestă că nu locuiesc într-un bloc numai de babe violatoare, ci şi de români neaoşi.

Popularity: 1%

Kill your TV! Ete scârţ!

February 19, 2010 Horhe 2 Comments

S-a pornit o isterie tinerească pentru “omorârea televizorului”. Frumoasă iniţiativă, curajoasă şi de ce nu… de viitor, asta dacă în viitor românul de rând nu ar fi tot un manelist, isteric, meltean şi nepoliticos. M-am interesat, m-am documentat şi am aflat că această Cruciadă a Culturii are ca scop îmbunătăţirea nivelului cultural de viaţă din România: teatru, concerte, cărţi, ecetera ecetera. Foarte bine. Păcat că se adresează elitiştilor şi clasei de mijloc (ca să vorbesc în termeni politici). Şi cu toţii ştim că nu cele două grupe de oameni au nevoie de cultură şi de o spargere de tub catodic.

Dacă cineva îmi spune că “oricum Cruciada nu este pentru prostime“, atunci de ce mai are loc? Educăm educaţii?

Întregul demers a copt (cel puţin pe internet) din mintea boemului Tudor Chirilă, zeul adolescentin. Probabil neîmpăcat cu statutul de vedetă ştearsă (nema trupă de succes, nema iubită de succes), God Chirilă a hotărât să mai penetreze spaţiul media, de data aceasta cu o campanie care are lipici, dar presimt că nu o să aibe nici un final.

Supărat că nu mai este invitat la televizor, şi nu mai este subiect de tabloide, Chirilă este hotărât să omoare TV-ul. Şi cine îmi spune că lui Chirilă nu îi convenea faima din trecut înseamnă că e visător… Cu ce să încep? Să justific de ce campania nu e bună, sau de ce e Tudor Chirilă cam ipocrit?

Campania are un mesaj drăguţ şi un radicalism amuzant, care trezeşte spiritul rebel al tinerei generaţii, dar ca orice lucru prost, generalizează. “Kill your TV” implică ŞI distrugerea suficientor programe de educare. Lucru pe care elitistul Chirilă sigur nu îl vrea. Nu cred că are el vreun studiu despre copii îndobitociţi de Discovery sau Animal Planet. Şi e destul de simplu, dacă nu vrei să te uiţi la porcării mondene, nu îţi instalezi programele respective în televizor: Euforia, Acasă, Kanal D, ecetera. E uşor. Dacă eşti destul de deştept încât să te declari un cruciat al culturii sunt sigur că nu sorbi din ochi Poveştirile Adevărate, nu?

Chirilă dă dovadă de puţină ipocrizie, fiind atât de înverşunat să omoare TV-ul, acum, când el nu mai e pe sticlă. De ce nu a omorât tubul catodic atunci când apărea aproape zilnic în ipostaze mai bune sau mai proaste? Subit îl trece un val de cultură? Crede el că e prea multă incultură la TV? Acum? Era incultură şi pe cremea când el era mai vedetă… din câte îmi amintesc, în perioada aia erau anii de glorie ai maneliştilor la televiziune. Deci prostie a fost dintotdeauna.

Şi încă un lucru: de ce “Kill your TV”? Adică luptăm pentru valori naţionale, ne dăm patrioţi, anti Valentine`s, dar ne stă în gât să spunem “Omoară-ţi Televizorul”? Cui se adresează această Cruciadă? “Instaurarea frumosului asupra urâţeniei din România”, adică asupra manelizării. Şi cineva chiar crede că melteanul o să îl lase pe Guţă pentru Andre Rieu? Hai să fim serioşi. Şi realişti.

Cruciada Culturii e un lucru frumos, dar o să se stingă imediat ce nu o să aibe un rezultat.

Şi pentru Chirilă, recomand campanii mai de succes: “Kill your câine care se c*că pe trotuar”, “Kill your vedetisme din cap”, “Kill your plăcere de a apărea în presă”. Parcă astea pot avea un rezultat.

Îmi pare rău, dar eu încă nu cred în campanii… publicitare, şi zei… media.