Sfârşitul glumii l-am petrecut aşa cum am făcut-o şi la Apocalipsa din ’99 şi 2000. Am stat degeaba şi am lăsat lucrurile să treacă agale. Nu am avut bani să fac Apocalipsa la bulgari, unde am auzit că românii sunt serviţi foarte bine pe ultimul drum şi cică la all-inclusive mori cu burdihanul plin. Dar nu mi-am permis şi oricum îmi e frică la ei că îţi parchezi dricul la hotel şi nu îl mai găseşti după cinci minute.
Dacă în ’99 am colecţionat bancnote cu Eclipsa-Apocalipsa, şi în 2000 am făcut nimic. Acum, în 2011, mi-am propus să rezist unei emisiuni cu Bendeac. Ştiu, cea mai stupidă modalitate de a pleca din lumea celor dreptaci şi stângaci. Sincer să fiu am urmărit 12 minute din “Puii lui” pentru că mă enervează faptul că nepotul meu învaţă la grădiniţă şi acasă când îi pică telecomanda în mână, tot felul de replici cretine “made by Bendeac”. Nu eram eu un copil elitist, dar nu îmi plăceau Vacanţa Mare pentru că erau de căcat, şi nu o să îmi placă acum Bendeac din acelaşi motiv.
Nu mai îmi bat capul şi tastatura ca să vă exemplific ce glume de-a dreptul stupide şi inimaginabile, pentru orice categorie muncitorească, are “paloşul culturii şi bunului simţ” Bendeac. E pur şi simplu o emisiune de rahat şi el va continua să îl imite pe Fernando de la ? aşa cum Garcea o imita pe Leana lu’ Costel. Până la faliment şi apoi politică.
Bendeac, din partea mea şi a tuturor care nu îţi suportă “umorul”: Eşti praf!
P.S. – cică e bun la teatru. De ce nu face asta şi să moară de foame cu demnitate?
Nu ştiu cum am ajuns la premierea filmului “Tanti”. De fapt ştiu cum, şi îi mulţumesc prietenei că a făcut rost de două invitaţii, pentru că din când în când un film prost îmi dă posibilitatea să îmi solicit latura critică a creierului până la supra-solicitare.
Am ajuns la Patria cu o oră mai devreme pentru că nu aveam loc pe bilet şi am ştiut că o să fie bătaie pe locurile bune. Cred că din acelaşi principiu a venit şi Serghei Mizil cu o oră mai devreme. Ne-am aşezat pe locurile indicate de oamenii de la intrare (foarte bune şi alea) şi am aşteptat să înceapă dezmăţul, care tot întârzia… şi întârzia… şi întârzia. Până să înceapă filmul mi-am procurat ceva de ale gurii, preţul fiind demn de AFI Mall, dar de, e film românes şi nu e făcut de Sergiu Nicolaescu. Poate merită investiţia pe chips-uri şi cico.
La ora 8 şi 15 minute au urcat pe scenă actorii, regizorul, scenaristul şi Ciutacu (?). Ciutacu a pus mâna pe microfon şi a început să vorbească în acelaşi ritm, stil şi culoare cum o face şi la televizor. Şi ştiu că o să vi se pară incredibil, dar a spus aceleaşi căcaturi pe care le debitează şi la TV. A început prin a spune că a fost ales să prezinte evenimentul (premiere film) şi apoi a continuat cu câteva glume anti-pupin-băsiste, câteva ironii politice pe care nu le-a gustat nimeni şi într-un final a spus că a fost profund mişcat de film. Bun. Pleacă Ciutacu (aliluia aliluia), spun vedetele din film câteva vorbe şi Să Înceapă Filmul!
Bla bla bla bla bla… bla bla bla… bla… După o oră şi 40 de minute reacţia este următoare:
Când vrei să şochezi, şi singurul tău scop este să şochezi, e mai mult decât clar că o să iasă un mare rahat. Atât de mult s-au chinuit oamenii ăia să sperie şi să arate latura neagră încât au dat-o în veşnicele replici proaste. Dar are şi părţi bune filmul. În primul rând se vede că nu e ieftin şi că nu e filmat cu o singură cameră, precum multe alte filme româneşti. Are şi muzica foarte bună, realizată de Cheloo. Cu o singură excepţie, unde Cheloo cântă cu gura lui aurită, toate piesele sunt bune. Dar despre Cheloo şi muzica lui “pacifistă” în altă postare. Deci muzică bună, imagine bună şi câţiva actori buni. Inclusiv Cosmina Păsărin care este o curvă plângăcioasă veritabilă şi finalul este printre puţinele de calitate la filmele româneşti. De ce nu sunt toate astea motive bune ca să îmi placă filmul? Pentru că:
- îi place lui Ciutacu, şi asta te pune pe gânduri;
- pentru că multe replici sunt stupide, de un umor previzibil, şi acolo unde nu ai loc de o replică bună intră veşnica “pulă”;
- pentru că puştoaicele punk-rock-eriţe (sau ce dracului sunt) vorbesc ca nişte piţipoance ordinare;
- actorul principal se dezbracă în aproape 90% din scene;
- tipare: belgienii sunt pedofili, puştii drogaţi şi rebeli, femeile curve, etc.
- vocile. Nici până acum nu a fost rezolvată problema cu vocile. Minute întregi oamenii întrebau în sală “ce zice?”. Nu cred că actorii români nu au dicţie, dar nu se înţelege ce spun;
- povestea devine într-un punct foarte haotică şi ilogică;
Într-un final a meritat timpul pierdut la “Tanti” – pe gratis – între oameni de valoare precum Serghei Mizil, Wilmark şi una de a pozat în Playboy.
Mie îmi plac oamenii care ştiu să se aprecieze. Aia care fac “banking” cu propria persoană şi ştiu să se vândă. Nu de alta, dar de multe ori am simţit că “mă dau” pe gratis. Aşa că oamenii ce prezintă calităţi au verde din partea mea la a se lăuda. Bine, şi modestia e bună, dar pot spune că mă consider prea modest ca să vă spun cât de grozav sunt.
De exemplu, imi place, până la nebunie cu râs inclus, ce a scris domnişoara despre ea la un casting al postului Antena 1:
Ce frecţii cu “sunt studentă la actorie, învâţ de mă omor şi bla bla“, ce “am fost educată de mică în sfântul spirit actoricesc”, ce… mă înţelegi! Omule, când simţi actoria că îţi colcăie prin sânge şi se dă “cap în cap” cu globulele albe, e clar! Eşti făcut pentru… asistentă TV.
Acum să nu fiu maliţios, poate domnişoara are talent, poate în sânge chiar are actoria, dar mesajul ei nu e din ciclul “Sunt bun dar nu mă vede nimeni”?
Claudiu Bleonţ a auzit că Emil Boc urmează să fie demis din funcţia de ministru, şi vrea să îi ocupe locul. Cum am am ajuns la această concluzie? Domnul Bleonţ a decis să facă o scurtă prezentare tehnocrată şi teatrală a situaţiei economice din România. Atât de captivat a fost de prezentare încât a rămas în statistica goală.
Claudiu Bleonţ a început prin a spune câteva cuvinte despre piesa de teatru în care vrea să joace, “În căutarea lui Prim-Ministru al Njpelea”, iar la final a arătat scala evoluţiei economice din România, precizând că “e mică, dar îţi faci treaba cu ea”.
De asemenea, viitorului prim ministru Claudiu Bleonţ a făcut o aluzie la adresa bisericii din România, spunând că: “Sunt creştin, da eeeee!“. Analiştii consideră “eee”-ul ca fiind o metaforă a faptului că Guvernul bagă bani în BOR de zici că BOR bagă ceva în noi.
Închei această ştire de ultimă oră cu precizarea că e mică, dar e a noastră!
Simona Senzual, această Miss Fata de la Ţară, a mai scos o perlă pe guriţă. A se vedea că am folosit un diminutiv, da?
Datorită faptului că este motivul pentru care sunt şoferi misogini, blonda de la… da chiar, ea ce facultate are?, a precizat că numărul maşinii personale demonstrează că este o Sex Machine. Ce altceva? Acestea fiind zise, avem şi următoarele maşinării în România:
- Eco-machine: Bucurenci. Acesta este setat să strângă orice gunoi din ţară şi să vorbească politicos la cameră;
- Coca-machine: Liviu Vârciu. Încă de la primele apariţii în show-bizz a fost pus pe făcut “lovele”. Cariera lui de cântăreţ, actor şi bărbat iubitor îl încadrează în categoria maşinilor care sunt Coca. Oriunde, Oricând. Vârciu!
- Strâmbă-machine: Adelina Pestriţu. Oricât de mult ai saliva la pozele ei trucate, faţa plină de bube, coşuri şi gropi nu fac decât să îi scoată în evidenţă frumuseţea nasului mare;
- Silicon-machine: Mai e nevoie să spun cine e? Serios?
- rating-machine: prezentatorul emisiunii Drept la Ţintă. Nu îmi amintesc numele lui, acum, dar merită toate aplauzele pentru isteria CU CAre îşi face emisiunea;
- Bijnis-machine: BOR şi Patriarhul. Până nu deschide Prea Fericitul primul Sex-Shop Ecumenic, nu se lasă de bijnis;
- Creştin-machine: Gigi Becali. Modul în care propovăduieşte credinţa şi numele lui Hristos, teoria revoluţionară prin care se face remarcat şi scuipatul aruncat pe (celălalt) obraz al semenului îl face un adevărat Guru. Ştiţi cum se spune, Viaţa bate Guru!
- Mini-machine: Boc. Gluma asta chiar nu îmi place, şi asta pentru că s-au perimat toate glumele cu statura lui Boc;
Acestea fiind zise, doamnelor şi domnilor, fotograful blogului a surprins-o pe Simona Senzual în maşina proprie, împreună cu mai multe prietene, în timp ce desfăşurau nişte sex-în-machine.
Probabil plictisită de aceleaşi feţe reprezentative pentru România, Hagi, Năstase şi Comăneci, doamna Elena Udrea a gândit un alt mod de promovare. A pus, citez, “frunza pe boxerul Bute”. Păi nici nu se putea altfel. Nu văd legătura între Hagi şi frunza. Hagi a jucat pe gazon, şi la cum ara terenul nu putem spune că era foarte eco. Năstase la fel, ara gazonul sau zgura. Singura legătură, minoră, între Nadia Comăneci este aceea că a fugit în SUA, ţară apropiată de Canada, care are frunza de stejar pe drapel şi pe Hruşcă drept… drept nu ştiu, dar poate că Ler înseamnă Frunză. Deci e o legătură, mică. Dacă poza şi Nadia Comăneci nud, ca alte gimnaste, atunci era frunza rău. Pe Mutu nu îl putea alege pentru că el e pe spice shop-uri. Lui îi plac legalele. Bianca Drăguşanu se speria de frunză ca siliconul de sânul natural, Bote plângea şi se jura că nu vrea să-şi arate frunza la băieţi, Liviu Vârciu e vai frunza lui de actor-cântăreţ. Şi ăia buni tac sau pleacă.
Deci nu e, deci e But-e.
Acum, un lucru bun ar fi să îi şi putem vedea frunza lui Bute, nu de alta dar în România meciurile lui nu prea se difuzează.
Acestea fiind zise, Bute, să le dai la frunză, dar să ai grijă de a ta… a noastră… a strămoşilor noştri.
… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.
Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…
Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.
Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.
Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…
Ieri, 10 noiembrie, în jurul orei 13 a murit actorul Gheorghe Dinică. Nu mă apuc să scriu şi eu despre El. Îi las pe cei avizaţi să îşi spună părerile în editoriale scurte şi seci (Bahmuţeanu, Bichir, ecetera ecetera). Să vă arăt evoluţia mass-urilor pe messenger în ziua morţii artistului, plus ceea ce cred că gândea fiecare în momentul expedierii mesajului:
ora 13:30 – “Bibi Jmechera: a murit George Dinică. Păcat…”. Confuzia cu “George Dinică” a continuat până seara târziu, aşa că nu vă miraţi…
ora 14:45 – “corina_ics: chiar a murit Dinică?”. E nevoie de un mass pentru confirmare, site-urile de ştiri fiind o necunoscută.
15:50 – “Lidiana_bunoaca: Astăzi a murit George Dinică. Marele Actor. Rest in Peace!”.Sunt sigur că “Odihnească-se în Pace” e fumat. “Rest in Peace” sună mai cool.
Pauză de mass-uri…
ora 19:55 – “shark_boy: salut lume. vă pup! ce face fetele?”. Shark_boy e un băiat special, din ciclul: “nu sunt debil, sunt doar special”. El anunţă întreaga ţară şi de cel mai mărunt lucru pe care îl face.
20:30 – “shark_boy: A murit George Dinică. O mare pierdere pentru România. Trimite acest mass ca să demonstrezi că eşti român!”. “George Dinică” poate e viu, de murit a murit Gheorghe Dinică. Da, este o mare pierdere, dar oare câte filme cu Gheorghe Dinică a văzut shark_boy? Pare că se uită în reluare la “Un show Păcătos” şi “Dansez pentru tine”.
Şi dacă nu ai cetăţenie română, şi vrei, trimite un mass cu moartea lui GHEORGHE DINICĂ, şi eşti român!
21:30 – “curic_libelula: A murit George Dinică. O mare pierdere pentru România. Trimite acest mass dacă eşti un bun român. :X:X:X:X:X:X:X:X:X:“. Nu ştiu de ce am dat acest mass, dar cred că e important. Cine e George Dinică?
22:20 – “fata_nebună: aoleuuuuuuuuu. Ajunge bă cu mass-urile. A murit, bravo lui. Uite un om fericit! Gata cu mass-urile!”. Stresul post-deces.
Ieri am aflat de mii de ori că Gheorghe Dinică a murit, de asemenea, nu eşti român, sau bun român dacă nu trimiţi un mass. Decât să arunce cu mass-uri aiurea, nu mai bine ar viziona un film… de exemplu, unul cu “George Dinică”. Cum sună?
Loading ...
