Tag Archives: adelina

Kate Middleton este însărcinată cu Liviu Vârciu!

Potrivit tabloidelor din Țara Galilor și Sri Lanka, Kate Middleton, ducesa de Cambridge, este însărcinată. Dar nu este prințul William tatăl. Paparazzi au surprins-o pe Kate împreună cu Liviu Vârciu, acest Dodi Al-Fayed al României, când ieșeau de la o clinică de ginecologie din zona Militari, București.

Conform speculanților din piețe, analiștilor politici și Evelynei Badea, aflată în vizită în România, împreună cu tata socru` prințul Charles, Kate s-a întâlnit cu Liviu Vârciu într-un cămin cultural din satul Viscri, Brașov. Se pare că Liviu Vârciu susținea un concert în perioada în care Charles își vizita moșia. Kate și Vârciu s-au întâlnit imediat după concert la dozatorul de cafea și sentimentele de apreciere reciprocă au fost inevitabile.

Cei doi au plecat repede cu un Audi alb spre București unde au petrecut într-un club în care se mai afla, ce coincidență, și Adelina Pestrițu. Aceasta nu a avut nici o reacție la apariția celor doi îndrăgostiți, neștiind cine e Kate Middlet, Adelina vizionând la TV doar emisiunile cu ea.

La plecare, conform paparazzilor, cei doi îndrăgostiți s-au retras într-un separeu unde și-au arătat fotografii din tinerețe, de pe oliță, etc.

Toate au culminat cu această vizită recentă la ginecolog, cel mai probabil Liviu Vârciu fiind tatăl, femeile din România cunoscând fenomenul supra-natural de „însămânțare prin manelizare”, fenomen început prin anii `90 de Liviu Vârciu și trupa L.A.

Liviu Vârciu, DuceSar de Constanța, și Kate Middleton, Ducesă de Cambridge

Popularity: 16%

De ce îmi place la spital?

Nu ştiu. Poate pentru că în copilărie ştiam toţi medicii de la Grigore Alecsandrescu şi treceam anual pe acolo. Nu cred că vizitele mele erau rodul unor probleme de sănătate. Asta dacă facem abstracţie de cele 4 fracturi la mâini şi una la picior. Şi operaţia de apendicită. Şi… mai sunt câteva. Dar tot nu sunt motive să mergi la spital. Puteam să mă “repar” cu puţin ceai de ciuboţica-cucului.

În timp începuse să îmi placă. Când eşti bolnav nu vrei să stai acasă. E oribil să stai acasă şi să vezi oameni sănătoşi, să te trateze toată lumea ca pe un invalid şi să vrei să faci de toate, doar eşti acasă. Dar nu poţi. Pentru că eşti bolnav. Nu vrei să păţeşti ca mine acum, care vegetează în pat, îşi ascultă prietena care se duce la muncă (bine, după asta nu cred că tânjesc, dar totuşi se duce). De asemenea, tata spală geamurile, cocoţat pe exterior şi eu nu pot să îl ajut. Nu pot să spăl nici vasele. Aş putea, dar mă tratează toţi ca pe un operat pe cord. În spital nu ai parte de aşa ceva. Toţi te tratează ca pe un cineva rănit, asistentele te vizitează când trebuie sau vor, iar rudele şi prietenii  vin cu gândul să plece mai repede. Nimeni nu vrea să stea printre oameni bolnavi. Şi nici bolnavi nu vă plac pe voi sănătoşilor!

Recenta mea internare a însemnat o introspecţie generală şi chiar mi-am pus o serie de întrebări. Poate mă ajutaţi voi să răspund la ele:

De ce mâncarea din spital e aşa bună?

Nu sunteţi toţi de acord şi nu vă înţeleg. Care sunt primele cerinţe ca ceva să fie comestibil şi delicios? Să arate bine, să miroasă bine, să îţi fie servită la nas/pat şi să fie gratis. În spital toate acestea se îndeplinesc. Mâncarea acolo arată bine, pentru că e făcută la cazan şi tot ce e la cazan arată ca într-o revistă cu mâncare de la bunica. Dacă tu citeşti revistele lui James Olivieră e problema ta. Mirosul este minunat. După ce este plimbată pe la 2 etaje, şi tu stai de ieri cu o banană şi o mandarină în burtă, “porţia” de unt, gem şi cu ceai sunt delicii burgheze. Şi să nu mai vorbim de ciorba fără carne, mâncarea de cartori, argei umpluţi, etc. Apoi, mâncarea îţi este servită la pat. Lux. Şi este gratis. Plăteşti la salariu cu ceva%, dar la spital nu mai laşi nici 10-15%. Se poate ceva mai bine? Se poate? Nu.

Singura problemă pe care o întâmpin e reacţia doamnelor care servesc mâncarea. Se uită la mine ca la un hămesit şi cred că sunt ţinut pe cartofi cu pâine acasă. Ele nu înţeleg. Ele nu înţeleg că mă internez doar pentru mâncare. Şi restul.

De ce se dă şpagă în spitale?

Asta e o problemă ceva mai serioasă. De exemplu, eu sunt angajat. Şi plătesc o serie de contribuţii la stat, printre care şi ceva (puţin, dar nu pentru că aşa vreau eu) medicilor. Cu toate astea, în salon şi pe holuri se discută precum la Bursa de Valori Bucureşti: “cât ai dat la medic?” “400″ “şi la anestezist?” “200″ “şi la asistentă?” “100″ “şi la cea care îţi schimbă patul?” “10″ “şi brancardierului?” “5″ “şi portarului?” “4″…

De ce? De ce trebuie să plătesc? Categorig nici un medic nu mi-a cerut bani, dar oamenii pleacă de la premisa că “nu te bagă în seamă”. Ei şi? Vreţi să ştiţi ceva? Eu NU AM DAT nimic şi uite că am trăit şi fără linguşeala falsă a asistentelor, anestezistei sau medicului. Bine, recunosc, pe medic l-am cinstit, dar era prea de comitet. Dar atât, şi categoric nu cu 400 de lei. Doar nu sunt prost să îi dau aproape jumătate din salariu din moment ce îi dau lunat din salariu. Nu?

Şi Adelina îmi spunea că “să îi dai ceva tipei care îţi face patul, ca să fie totul ok?”. Ştiţi ce? Nu i-am dat nimic! Am ţinut mâinile în buzunar în timp ce ea îmi aranja patul şi am lăsat impresia că mă pregătesc să îi dau ceva. La final doar “mulţumesc”. Tata a fost mai ghinionist acum doi ani. O scârbită a reuşit performanţa să îi facă patul în stilul sauvage pentru că nu a primit nimic prima dată. Nu face nimic. Patul pot să îl fac singur. Ea îşi făcea oricum prea greu MESERIA!

Asistentul mă tot pasa şi mă plimba cu branula în mână la plecare. Nu aveam de gând să îi dau nimic. Cât putea să mă plimbe pe holuri cu branula în mână? Într-un final, la insistenţa medicului, a scos drăcia, cu o scârbă şi dezinteres total. Ma durut. Ma durut cum a tras de ea din mână. Atât.

Brancardierul nu vroia să mă ducă pe scaun de la reanimare/camera de gardă (nu ştiu, o cameră cu oameni slăbiţi după operaţie, ori cu complicaţii post-operatorii). Am insistat până şi-a dat seama că nu scapă nici de gura mea şi nici cu bacşiş!

Liftierul, asemenea portarului, doreau sponsorizări pentru statul jos. Dacă stai mai tare pe picioare şi eşti insistent cedează. Şi nu pentru că sunt deştepţi.

Amuzantă a fost anestezista. A încercat să mă tragă de limbă ca să afle ce lucrez, să vorbească mult cu mine, poate poate… Nimic. I-am răspuns la toate întrebările, i-am spus că am o migrenă şi am rugat-o să mă anestezieze mai repede. Să scap de durere. Şi ghici ce? Trăiesc! Bine, am stat 5 ore sub anestezic, pentru o operaţie de 30 de minute, am rămas perfuzat la camera de gardă/reanimare şi m-am simţit puţin legumificat, dar totuşi. Mă omora pentru că nu i-am dat şpagă?

Eu îi înţeleg că au salarii mici şi îi compătimesc, dar nu pot să îmi dau tot salariul pe o lună la o “vizită”. Dacă nu le convine cât câştigă să convingă oamenii să voteze raţional, să nu mai accepte construirea de biserici în curtea spitalelor deplorabile şi… altele. E stupid că mulţi oameni se înghesuie la hypermarket-uri pentru struguri gratis, dar nu merg la medic pentru că nu au bani! Când multe sunt “gratis” (plătite prin cotizaţia din salariu).

Morala? Se poate şi fără şpagă. Sunt dovada, încă, vie.

Popularity: 5%

Integramele prosteşte!

Mama îmi spunea “mai lasă naiba revistele de benzi desenate (că nu aveam computer) şi pune mâna pe o carte. Fă şi tu o integramă ceva. Că o să ajungi la 22 de ani să locuieşti cu părinţii, lucrezi de noapte şi să baţi câmpii pe un blog fără cititori!”. Ce intuiţie au femeile astea!
Puneam mâna pe integrame. Îmi plăceau că erau colorate şi aveam pătrăţele cu desene. Într-un pătrăţel era desenată o vacă şi eu trebuia să scriu ce e: “Vacă din 4… Gabi, colega mea de clasă”… “Măgar din 5… Mihai”. Şi uite aşa îmi satisfăceam şi nevoia de cultură.
În timp am evoluat. Am ajuns să aflu ce înseamnă “Cristian Marin = C.M.” şi să raspund chiar corect la întrebări. Dar ca orice lucru bun, m-am oprit. Era enervant să fac un întreg rebus doar ca să aflu o glumă pe care o ştiam de ani buni. Am abandonat.
Acum după mulţi ani mă reîntâlnesc cu un Rebus, în mâinile Adelinei. Hm, suspicios ea face integrame cu cuvinte, fără desene sau fete în poze. Şi cu toate că integramele ar trebui să te ajute, să îţi sporească nivelul de inteligenţă, uită că am coborât ştacheta:

Şi cum adică? Daniela Crudu nu e coaptă? Asta este o jignire! Cum poţi spune aşa ceva despre un fruct al pasiunii atât decăzut din copac?

Popularity: 11%

1 Mai Găinăresc

Nu am ajuns nici pe Valea Prahovei, nici în Vama Veche şi nici măcar la bulgari. Am ajuns până în bucătărie la ora 13 când m-am trezit şi apoi am făcut un drum de 30 de secunde, pentru că nu am prins coadă pe DNeu’, până în pat. Am intrat apoi într-un dialog parapsihocucu cu Adelina şi am hotărât că trebuie să facem puţin sport. Puţină mişcare. Mai ales eu, dărâmat de hălcile de carne îngurgitate. Aşa că am instalat Chicken Invaders. Dă şit!

Şi-am încins un multiplayer cum făceau pe vremuri părinţii mei când jucau “multi” pentru un singur Player de 1 Mai Muncitoresc. Am omorât la găini spaţiale de am ajuns să fug din faţa KFC-ului. În versiunea “single player” am fost bunicel, dar dezmăţul mare e când joci la dublu. Te calci pe degete cu partenera de joc, ţipi, urlii, primeşti mustrări, te faci că plouă când greşeşti după ce îi atragi ei atenţia, ecetera ecetera. Până la urmă, după 4-5 ore de joc a trebuit să ne oprim pentru că devenisem prea disperaţi, şi la cât de competitiv sunt eu mai aveam puţin şi… aripi picante (e prima dată când folosesc gluma asta proastă).

Până la urmă ne-am chinuit degeaba la dublu 4 ore pentru că în 15 minute, cât am dispărut din faţa ecranului, Adelina a reuşit să termine jocul. E clar… sunt element perturbator…

Popularity: 6%

Să pupăm în fond drapelul, să câştige ciorăpelul

Gata, am încheiat şi un capitol important al televiziunii: “Românii au talent!”. Nu mai contează că vor avea loc alte sezoane. Ăsta mi-a ajuns, oricum am impresia că am pierdut prea mult timp la TV încercând să suport trasul de timp al lui Smiley şi Bartoş. Mi-a ajuns şi Mihai Petre, acest N-am-Cuvinte al Pro-ului, cât despre Andra şi pielea ei de găină nici atât. Am ajuns să nu mai suport carnea de găină pentru că de câte ori mă uit în farfurie văd cum îmi râde copanul. În continuare despre Andi Moisescu nu am ce să spun. De rău.

Finala s-a încheiat aşa cum mulţi din anturajul meu nu credeau. Ciorapărul a câştigat şi talentele, alea cu talent, au plecat acasă cu mâna-n buzunare şi cu speranţa că poate în scurt timp îi bagă cineva în seamă. Mă bucur pentru Ţuţu că a câştigat pentru că vrea să îşi renoveze apartamentul şi are multe puştoaice de scos în oraş. Cât despre cariera lui muzicală? Oare o să îl ia Puya sub aripă? Ori BUG Mafia? Oare o să ajungă el “Eminem” de România, aşa cum spunea Andra? Bine, Andra în cultura ei muzicală, nu ştie că Eminem o cam hulea pe “mami” şi într-una din piese îi săpa mormântul. Dar ţi se face pielea de găină.

Ţuţu a câştigat pentru că a ştiut cum. A fost golănaşul ciorăpaşul cu suflet de aur, lovit în aripă şi învelit în tricolor. Ceilalţi nu au avut nici măcar 10% din ambiţia de a câştiga pe care a avut-o Adelina să ţină cu ei. Aseară se frământa lângă mine că “ăla e bun”, “ba ăsta e bun”, “Ţuţu e varză”, “ăştia sunt buni”, dar nu a ieşit cum vroia ea. Tânăra soprană nu a câştigat pentru că lumea nu are cultură muzicală. Asta e clar. Tânărul contratenor nu a câştigat pentru că lumea nu are cultură muzicală şi mai presus de orice, pentru curocefali, Ianis e un băiat fără testicole, doar pentru că are vocea subţire. Mă rog. Bine că au românii ouă bune, masculine, numai bune de ciocnit în sezonul ăsta luminat. Tânărul din Ploieşti nu a câştigat pentru că probabil e ţigan. De ce să nu luăm în considerare latura rasistă din moment ce ţiganul a avut voce şi patriotul a avut steaguri? Mai departe nu am văzut, dar am auzit că toţi au fost buni.

Acum fiecare o să se întoarcă la ale lui. Pro-ul se pregăteşte de al doilea sezon, dar sunt curios câţi se vor mai uita, după decepţia de acum, Ianis o să se întoarcă la Bacău, şi fie ca ‘mniezoul Raţional să îl ajute, copila să plece acum cât nu e prea legată de ţară, iar restul. Să încerce şi ei peste tot. Poate pică. Cât despre Ţuţu, ar fi mai mare ruşinea pentru Pro şi votanţii lui, să nu ajungă mare raper. Oricum voce nu are, şi despre părinţi morţi nu poţi să cânţi prea mult, cum nici despre femei bătute (Paraziţii), blocuri gri (Puya) şi jmecheria de cartier (BUG Mafia). Dar să se bucure de bani că a muncit şi el.

Acum se poate supăra oricine pe mine, dar sfânto-patriotismul ăsta mie nu îmi place, şi ca să vedeţi că nu e numai “specific românesc”, am să vă spun că şi în Anglia, unde Razy Gogonea face valuri după dansul lui genial, există curocefali. Mulţi frustraţi au văzut că Razy e ţigan, şomer, imigrant, etc., numai talentat nu are.

Anglia a avut o finală cu Susan Boyle şi nişte dansatori. Au câştigat ceilalţi, dar Susan a făcut istorie. Poate aşa o să se întâmple şi la noi.

Popularity: 7%

“Sunt şocat!”

Sunt şocat de faptul că şeful poliţiei de frontieră  e şocat de colegii lui corupţi.

Sunt şocat de faptul că şeful poliţiei ne crede aşa proşti.

Sunt şocat de faptul că poliţiştii au trăiri patriotice, şi nu îşi vând ţara pe mai puţin de 50 de euro.

Sunt şocat că se ia mită doar la trecerea de frontieră. Se poate, de asemenea, la trecerea de pietoni, de cale ferată şi la trecerea dintre ani.

Sunt şocat că şpaga din vămi a fost filmat din pereţi, când ea se vedea de pe Lună.

Sunt şocat că PDL l-a scăpat pe colegul Păsat de cătuşe. Oare cum?

Sunt şocat că există alianţa PSD+PNL+PC. Te doare în doctrine.

Sunt şocat că Adelina nu a vrut cu Fabio. Habar nu aveţi despre ce vorbesc, nu?

Sunt şocat că Ţânţăreanu e aşa redneck încât flatulează în presă tot ce simte.

Sunt şocat aşa că mai bine tac.

Popularity: 4%

pe Tron 3D!

Ce se întâmplă atunci când duci obsedatul de Chicken Invaders la film 3D? Ce păţeşte fiinţă umană, conectată la laptop cu tub catodic, atunci când vede cinematograful? Ce se întâmplă în creierul umanoidului, adept al SH-urilor, atunci când vede ţoalele din Mall? Acesta poate fi un răspuns:

Hai la 3D. Te rog!”. “HAI LA 3D! TE ROOOOG!”. “3D! ACUM!”. JPoc! AUUUUuuu! Aceasta este scurta, dar emoţionanta poveste a procesului de convingere, proces iniţiat de Adelina. Aşa că am purces în integrarea absolută, am intrat în lumea bună, adică la Mall. AFI, sau a nu fi, nu?

Am rezervat două bilete la Tron 3D, pentru că, zice lumea, nu mai găseşti bilete/locuri bune pe ultima sută de oră. Aşa este. Când am ajuns la Mall era o coadă lungă şi trainică, de zici că împărţea Vanghelie telefoane şi salam. Am intrat în sală, ne-am aşezat pe locurile ultracentrale şi mi-am pus ochelarii 3D, curăţaţi de băiatul de la intrare cu Gingko Biloba şi Aloe Vera. Am intrat aşa repede în 3D că nu mai vedeam paharul cu suc, şi pipăiam scaunul, iar triunghiuleţele de tortilla le înmuiam în aer. Aşa-i la cinema cu Neanderthalu`.

A început nebunia! WOW, mamă şi să mor io! Cum venea scrisul spre mine! Ce nebunie, ce ferie! Dezmăţ! Cât de adevărat îşi putea suge degetele copilul de lângă mine. Curat 3D, mon cher-icule! Dar vai, în ce hal de 3D putea să vorbească unul la telefon în timpul filmului! Nu-i adevărat. Ce geniu cinematografic a putut include în film un român care să înjure pe fundal? Mijto frate!

Despre film? Numa` de bine. Poveste frumoasă, efecte interesante, dar nu spectaculoase, şi fumei în latex. Deci scoate milionul la încasări.

La final nu ştiam de ce e supărata Adelina. Se pare că dacă mai aşteptam o oră mergeam la Tron 3D IMAX. Şi noi am fost la un biet 3D. Cică la IMAX se aşează regizorul lângă tine şi te întreabă: “mai vrei cremă UV pentru arsurile de la armele laser?”.

Popularity: 5%

Bambi e siliconat, dar cântă ca un…

Trebuie să recunosc faptul că de cele mai multe ori o caut cu lumânarea. De exemplu, în această seară am ţinut morţiş să cumpăr cadouri de Crăciun din zona Unirii. Puteam foarte frumos să aleg Zăbrăuţi, Dragonul Roşu, ori  Metrou Gara de Nord, dar am preferat o etichetă mai centrală.

Dacă eşti orb (ceea ce face greu de citit acest text), surd, ori pur şi simplu arestat la domiciliu, înseamnă că nu ai habar de concertele organizate de Sorin Oprescu în Buricu` Bucureştiului. Exact în parcul Unirii, în fiecare seară, cântă nişte cântăcioşi. De la populară – comercială – bălării – alte bălării, până la exasperarea celor care locuiesc în zonă.

Astăzi (adică ieri, dacă e trecut de ora 12) am avut incomensurabila onoare să mă plimb prin Centru pe ritmul pieselor interpretate de fetele Bambi. Nu ştiam ce mă gâdilă atât de bine la ureche, dar când am auzit versurile “Plângeam când îi vedeam…”, mi-am dat seama că sunt inegalabilele. Fetele cu craci lungi, silicoane-n tot şi nume de desen animat pueril: Bambi.

“Hai să mergem aproape de scenă te rog. Vreau să văd dacă sunt urâte în realitate!”, îmi spune Adelina în timp ce mă trage de mână spre centrul parcului. Te poţi opune unui sondaj atât de important? Nu avea rost să îi spun că sunt poze cu Bambi pe google, doar ştim cu tonţii cât de fofoşopate sunt.

“Toată lumea mâinile sus! Da! Aşa! Hai, toată lumea, această seară e pentru noi!”. Cam aşa urlau cele două pe scenă, şi lumea era… de ce să mint, destul de entuziasmată pentru un concert cu intrare pe coca-moca. Dansa un pensionar, dar cred că de vină era şi frigul, dansau cei mici sub 5 ani, şi fanii trupei. Pentru că dacă nu avea fani, nu supravieţuia parodia asta de craci.

Studiul Adelindian a avut următoarea concluzie: “aia brunetă e crăcănată, siliconată şi are dinţii strâmbi, iar blonda o lălăie ca pe manele şi are părul cât tot corpul. Apropo, bruneta de ce nu şi-a reparat dinţii, înaintea…?”. Pentru că probabil face mai mult job cu sânii decât cu dinţii. Eu ştiu? Se numeşte marketing.

Am supravieţuit acestui concert minunat organizat de Primărie, şi dacă aveţi de gând să chemaţi trupa Bambi la nuntă, botez, divorţ, înmormântare (trebuie să te asiguri că mortul nu se mai trezeşte), cele două cântăcioase crăcănate şi despuiate îşi scurtează fustele pe orice ritm şi stil: de la clasicele lălăieli, până la arăbească, turcească, grecească, lautărească şi tot ce se mai termină în -ească.

Petrecere numa` de bine!

Popularity: 15%

Şcoala de vedete, Gaudeamus Sugitur!

Am văzut că treaba cu Fabrica de Vedete by Monica Columbeanu prinde contur. Bine, nu se înscrie lumea ca la Spiru Haret, dar până la această oră, cu ocazia unui concurs, tot au aplicat 80-90 de fafaştoace care se visează actriţe, prezentatoare de emisiuni şi manechine. Ca idola lor. De exemplu, o scurtă trecere în revistă:

- Gabriela din Galaţi s-a înscris la concurs cu o poză în ulei de măsline, cu botul la vedere şi ochelari de soare în casă. Tânăra vrea să fie model şi a încercat la o agenţie din Galaţi, dar nu a fost o rampă de lansare pentru ea. Probabil a încercat în perioada când Galaţiul era sub ape, şi rampa plutea pe la etajul 2;

- Aniela de Nicăieri. Tânăra nu  a scris de unde este, dar are o poză în care stă cu picioarele pe pereţi, încălţaţă. Dacă nu intră la Fabrica de Talente şi nu face rost de bani ca să revopsească pereţii murdăriţi o altoieşte mămica de îşi pierde tot respectul în Moni;

- Liviu e atât de vedetă încât, în talentul lui, nu a observat că e un concurs de fete. Dar să fie primit, mai ales că băiatul a terminat o facultate. Deci ultima şcoală absolvită nu e Şcoala de Şoferi;

- Luminiţa de 12 ani şi 5 luni vrea să fie vedetă şi face parte din corul şcolii. Nu vreau să o dezamăgesc, dar vârsta e bună pentru ambiţii, în schimb corul e bun numai pentru corişti. Dacă vrea să ajungă asistentă TV sau ceva în domeniu să se axeze pe cVrul cartierului;

Am ajuns, precum profesorii, să îmi fie dor de generaţia anterioară. Aşa şi mie îmi este dor de divele generaţiei trecute: Mihaela Rădulescu, Andreea Marin, Bârlădeanu, etc. La acele vremuri nu prea mă dădeau pe spate, una fiind lăudăroasă, cealaltă falsă şi ultima făţarnică. Dar generaţia actuală nu se compară cu ele. De bine de rău, cele 3 (nu ştiu sigur de Bârlădeanu) au făcut o facultate, un gigibigi. Monica Columbeanu, Vârciuleasa, Bahmuţeanca şi care mai inundă televiziunile acum nu sunt decât tristul prezent al divelor autohtone. În unele cazuri chiar prea multe tone.

Viitorul sună şi mai prost, şi cel mai probabil sub îndrumarea Ilustrei Profesoare Magma cum Dracu` Monica Columbeanu by Iri, vedete ca Buruiană, Roxana Nemeş şi compania vor ajunge dive. Şi acum vreau să fiu sincer, nu mă afectează cu nimic divele şi vedetele astea, dar am impresia că mai uşor îşi găsesc ele de muncă în domeniul media decât oricine altcineva. Şi aici e deja o problemă…

La final, vă las vouă ocazia să răspundeţi la întrebările Examenului Final al Fabricii de Talent by Moni:

a) Ce aţi învăţat de la Moni?

b) Ce perversiune aţi deprins de la Iri?

c) Câtă chimie plastică aţi prins de la Bianca Drăguşanu?

d) Ce părere aveţi de cursul “Estetica Urâtului” ţinut cu Adelina Pestriţu?

e) Unde este cuvântul “talent” în propoziţia: “Liviu Vârciu n-are!“?

f) A cui soră este Ramona Gabor?

g) Cine este Ilinca Vandici?

Baftă.

Popularity: 10%

Show Machine Bizz!

Simona Senzual, această Miss Fata de la Ţară,  a mai scos o perlă pe guriţă. A se vedea că am folosit un diminutiv, da?

Datorită faptului că este motivul pentru care sunt şoferi misogini, blonda de la… da chiar, ea ce facultate are?, a precizat că numărul maşinii personale demonstrează că este o Sex Machine. Ce altceva? Acestea fiind zise, avem şi următoarele maşinării în România:

- Eco-machine: Bucurenci. Acesta este setat să strângă orice gunoi din ţară şi să vorbească politicos la cameră;

- Coca-machine: Liviu Vârciu. Încă de la primele apariţii în show-bizz a fost pus pe făcut “lovele”. Cariera lui de cântăreţ, actor şi bărbat iubitor îl încadrează în categoria maşinilor care sunt Coca. Oriunde, Oricând. Vârciu!

- Strâmbă-machine: Adelina Pestriţu. Oricât de mult ai saliva la pozele ei trucate, faţa plină de bube, coşuri şi gropi nu fac decât să îi scoată în evidenţă frumuseţea nasului mare;

- Silicon-machine: Mai e nevoie să spun cine e? Serios?

- rating-machine: prezentatorul emisiunii Drept la Ţintă. Nu îmi amintesc numele lui, acum, dar merită toate aplauzele pentru isteria CU CAre îşi face emisiunea;

- Bijnis-machine: BOR şi Patriarhul. Până nu deschide Prea Fericitul primul Sex-Shop Ecumenic, nu se lasă de bijnis;

- Creştin-machine: Gigi Becali. Modul în care propovăduieşte credinţa şi numele lui Hristos, teoria revoluţionară prin care se face remarcat şi scuipatul aruncat pe (celălalt) obraz al semenului îl face un adevărat Guru. Ştiţi cum se spune, Viaţa bate Guru!

- Mini-machine: Boc. Gluma asta chiar nu îmi place, şi asta pentru că s-au perimat toate glumele cu statura lui Boc;

Acestea fiind zise, doamnelor şi domnilor, fotograful blogului a surprins-o pe Simona Senzual în maşina proprie, împreună cu mai multe prietene, în timp ce desfăşurau nişte sex-în-machine.

Popularity: 5%