Tag Archives: adhd

Sunt bolnav. Sau special.

Părinţii mei sunt de vină pentru toată problema asta. Bine, nu sunt direct vinovaţi, dar atunci când au văzut că am confundat ghivecele de flori cu toaleta era necesar un drum până la medic. Ei au ales în schimb să mute florile pe palierul blocului, şi oricât de somnambul aş fi ştiu sigur că nu am balustradă la WC.

În timp problema a devenit din ce în ce mai enervantă şi în ultimul timp mi-am dat seama că sunt o adevărată pedeapsă telefonică atunci când dorm. Am ajuns să dau SMS-uri şi apeluri în somn, să invit persoane în oraş, iar apoi să mă trezesc şi să nu mai îmi amintesc nimic. Ultima experienţă de genul se rezumă la: “Unde eşti bă?”. “Abia m-am trezit. De ce?”. “Cum mă să te trezeşti acum? Nu am vorbit acum patru ore să ne vedem la Unirii? Eşti dus cu capul?”. Da. Am crezut că glumeşte, dar în mijlocul somnului am dat două apeluri telefonice şi un SMS. Asta nu e bine.

Problema e că nu am ajuns încă la medic şi în continuare mănânc, îmi dau acceptul pentru interviuri dubioase şi ţin prelegeri în somn, dar trebuie să văd şi partea bună a lucrurilor. Sunt un somnambul care nu suferă de ADHD.

Cea mai amuzant de nefericită experienţă somnoroasă a avut loc atunci când am refuzat un loc de muncă extraordinar de bine plătit şi uşor. Am aplicat pe internet, am fost până la Cucuruzu din Deal, am lăsat impresie bună la interviu, am fost acceptat, dar am avut ghinionul să fiu sunat când dormeam. Din spusele secretarei discuţia a decurs cam aşa:

- Alo, bună ziua, suntem de la firma X, şi am sunat în legătură cu locul de muncă pentru care aţi dat interviu. Am vrea să ştim dacă mai sunteţi disponibil pentru că aţi fost acceptat.

- Nu mulţumesc. Vreau să dorm şi nu vreau să muncesc. Îmi e bine cum e acum. Nu.

- Am înţeles. Şi am putea să vă mai sunăm pe viitor, poate reveniţi asupra deciziei?

- Nu prea. Poate. Nu ştiu ce să vă spun. Nu prea aş vrea. Îmi e bine acum.

- Am înţeles. O zi bună.

- Noapte bună.

Când m-am trezit am văzut apelul pe telefon, şi pentru că nu îmi aminteam nimic am sunat să văd cine era. De atunci am devenit adeptul auto-mutilării.

Popularity: 100%

Ghidul părinţilor cu copii cretini.

Mergând prin Bucureşti nu se poate să nu vezi cum specimene de copii te calcă pe teneşi sau mai grav pe pantofi, ori cum se uită la tine insistenţi şi din senin încep să plângă stârnind o reacţie dură din partea unui părinte ce împărtăşeşte IQ-ul pruncului.

Astăzi dorim să reprezentăm câteva din caracteristicile unui copil cretin. Dacă doriţi, puteţi completa.

1. Când Shreck Junior are juma` de membru superior în cavitatea nazală, trebuie sa te intrebi dacă fiul tău îşi caută inteligenţa sau micul dejun.

2. Dacă plânge isteric fără motiv, şi chiar dacă ar fi un motiv pe tine nu te interesează, până ajungi să îl baţi cu propria lui jucărie, înseamnă că nu îşi înţelege statutul şi merită să doarmă o noapte în beci.

3. Nu învăţaţi copilul la prostii. Fără televizor mult, calculator, cărţi, mâncare puţină să aibe mai multă, apă reciclată. Odată ce îi merge mintea şi începe să realizeze ce îi faceţi o să aveţi runde de Street Fight cu el.

4. Dacă în generală îl bat copii de 1-4 pentru că joacă fotbal ca un ciung şi stă genunchi peste genunchi vorbind de Monica Columbeanu, nu e problema societăţii.

5. La liceu nu iese în oraş? Preferă să stea şi să citească? Citeşte Platon (nu că ar înţelege ceva) când alţii reînvaţă tabla înmulţirii? E posibil să fie un geniu…dar e posibil să îi sară ţandăra şi să se proclame Napoleon. E posibil chiar să intre in PRM.

6. La 35 de ani continuă cu acelaşi gest cu membrul în nară? Încă îşi caută inteligenţa. Columb nu a descoperit America într-o zi.

Popularity: 1%