Tag Archives: amintiri

Dragă redacție Click,

Numele meu este neimportant, fiind un simplu om în nimicnicia mea, dar vă asigur încă de pe acum că sunt un cititor fidel al publicației dumneavoastră. Nu trec 10 minute de la ieșirea din scara de bloc, și deja mă hlizez inert la știrile oferite de dumneavoastră. Nu aș fi capabil să înțeleg probleme serioase, precum criza economică sau geopolitica, dacă nu aș devora informațiile din Click.

Dar, și aici e un mare DAR, în ultimul timp calitatea materialelor din Click a scăzut considerabil. Fețele fetelor sunt buhăite, sânii mici, ori acoperiți, iar de fund nu mai vorbesc. Îmi aduc aminte cu drag momentele când, peste umăr, se uitau alți tractoriști și navetiști în ziarul meu, contemplând fiecare pagină. Acelea erau vremurile când uitam de Cancan și Libertatea. Acum mă simt nevoit să apelez și la celelalte publicații, pentru o satisfacție garantată.

În ultima perioadă știrile despre actrițele de filme porno au fost aproape inexistente, iar vedetele de la noi apar mai mult îmbrăcate. Ca să nu mai vorbesc de faptul că prima pagină are poze cu oameni îmbrăcați. Iar cea mai mare dezamăgire: „Fetele de la pagina 3”. Nu știu de unde le adunați, dar pentru toate sexul la prima întâlnire e o provocare. La cum arată, e deja „Pariu cu viața”. Vă rog să fiți mai selectivi pentru că acum câteva zile îmi căzuse în poală o bucată de șuncă de pe coapsa unei tinere de la pagina 3, iar azi, motiv pentru care vă trimit această scrisoare, am făcut o cădere de calciu când am văzut ce rău îi afectează pe unii E-urile.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat, și vă rog, de dragul cititorilor dumneavoastră, fideli și mulți, să continuați cu materialul de calitate superioară. Că atât avem și noi în viață.

Mulțumesc.

Popularity: 13%

Amintirile au luat Fire. (partea 1)

Era cam acum un an, pe vremea asta. Dar erau multe diferente. In primul rand eram mai mic cu un an, aveam plete+dreduri+par scurt (o mixtura in capul meu), geaca de piele cu tinte, lantul meu, raiati trecuti prin toate barurile si multe tricouri cu Ramones, puse unul peste altul. Cristi era imbracat cam la fel, doar ca el mereu a tinut sa aiba o infatisare 30% serioasa.
Bateam la pas Lipscani-ul, cu o pereche de tenesi mai mult rupti, decat intregi, dar nu imi era frig. Pe atunci faceam recorduri de pahare de vin fiert in Fire, pentru ca mereu se gasea cineva sa ne mai ofere unul. Eram fericiti, clasa a 11a, nici un stres, nici o bataie de cap, nu ne incarcam capu` cu lucruri neimportante.
Ce sa mai povestesc? Cand eram alergati pe strada de “unii” oameni? Sau cand rupeam afise?
Eram la inceput. De abea ne cumparaseram chitarile si eram gata de treaba. Nu ne interesa ca nu stiam un acord, noi faceam coveruri Ramones, Sex Pistols, Stooges. Am lasat pe altii sa imi explice ce e punk-ul in timp ce eu stiam de acasa dar pastram linistea. Nici nu cred ca am explodat vreodata, rareori zicand “Frate asta e trupa?!”. Incepeam sa cunoastem lume. Imi placea sa fiu intrebat “ce iti place asa mult la asta?”…era ceva nou…ieseam din tiparele contemporane.
Ce frumos era cand ne adunam 10-15 oameni, uneam masutele din Fire, si trageam o petrecere ad-hoc, cu mese pline de bere si vin. Nu ne cunoastem intre noi, dar la sfarsit plecam toti imbratisati si fericiti. Acum realizez ca trebuia sa plang dupa fiecare plecare. Mai trecea o zi.
Am sa continui aceste depresii de 50 de ani…la 18.

Popularity: 1%