Tag Archives: amuzant

Lucruri pe care Cristina Țopescu nu știe să le facă

Nu o cunosc foarte bine, dar o mai văd din când în când la ora 18 pe Prima TV când prezintă știrile. Îmi aduce aminte de diriginta mea din generală, veșnica domnișoară la 44 de ani. Dar nu o condamn pentru asta. De fapt nu o condamn pentru nimic, pentru că eu sunt aici să râd pe seama ei, nu să îi spun ceva ce o poate face să plângă în direct. O cred în stare, doar știm cu toții cât de fină și delicată e.

Cristina Țopescu nu prea știe engleză. Ori dacă știe, are o pronunție de te bufnește râsul. Eu cel puțin nu mă mai satur de Bărac Obeama și nici de Șicagou, dar cred că asta în timp o să îi devină etichetă. De la o vârstă nu cred că le mai poți repara.  De asemenea, doamna Țopescu nu reușește să se abțină și să devină serioasă pe parcursul știrilor. Îi mai scapă din când în când momente când se vrea amuzantă, ori mămoasă, dar de cele mai multe ori, după o știre cu micuți morți de foame, o auzi „Doamne ajută!” și îi vezi chipul de cățel plouat. Îți vine să țipi „DAR AJUTĂ DOAMNE ȘI TU!”.

Dar peste lacunele profesionale mai treci, că până la urmă e de ceva timp în domeniu, deci știe să își facă meseria. Mai nou însă își dă cu părerea despre tot, și apare prin presă să completeze din propria experiență, orice eveniment ce are în colimator o vedetă. Precum a fost cazul lui Mircea Lucescu. A dat un interviu în care a spus că și ea a pățit la fel, și că vatmanii sunt niște brute, insensibile, care au intrat accidentat-o și au reușit să-i strâmbe petalele. Nemernicii! Dar povestea nu e atât de simplă:

Așteptam să trec regulamentar pe sensul opus, dar rămăsesem pe linia de tramvai…”. E clar din primul rând că poate doar faptul că stătea pe locul șoferului era regulamentar la Cristina Țopescu. Apoi continuă să explice faptul că vatmanul a văzut-o blocată pe mijlocul străzii, dar a intrat în ea cu putere, cu ură, împins de un orgasm al suferinței.

Eu văd întâmplarea puțin altfel: Cristina Țopescu este la semafor, undeva a 3-4a mașină. Se face verde. În mai puțin de o secundă un cretin de la coadă claxonează și mașinile se pun în mișcare. Intersecția pare deja blocată, așa că, precum un șofer deștept, Cristina Țopescu rămâne la semafor, nu se angajează în schimbarea sensului de mers, cu gândul că „poate rămân pe șina de tramvai și blochez circulația”. Dar din spate, grobianul grăbit și isteric, dobitocul fără manere care are ca ultimă școală absolvită cea de șofer, a început să claxoneze și să o înjure pe Cristina, că de ce stă la semafor și nu se bagă. Speriată și emoționată de contactul dur cu viața, vedeta penetrează intersecția cu teamă și rămâne pe șina de tramvai. Tramvaiul vine. Am întâlnit și eu vatmani cretini care trăiesc cu impresia că au primit centrul străzii ca zestre, dar de ce ar vrea un vatman să își strice ziua intrând în Cristina Țopescu? Să fie un fetish? Că dacă e așa, e deja compliment… Poate că pur și simplu nu a putut să oprească la timp, a lovit-o și asta e. Un accident într-un oraș sufocat de mașini și șoferi lipsiți de viziune și tact.

Așa că da, Cristina Țopescu nu știe nici să draiving.

Popularity: 5%

Felicitări. L-aţi făcut pe Hitler plictisitor!

Când a apărut prima versiune amuzantă a secvenţei cu Hitler din filmul Der Untergang a fost amuzant. Cred că am şi plâns de râs. Cred că prima variantă era cu Dacia Sandero, ori Duster. Apoi a apărut şi varianta cu eşecul liceenilor la bac, versiune mult mai amuzantă. Dar AJUNGE! Sunt atâtea versiuni acum că a devenit deja plictisitor şi stupid. Cine nu are inspiraţie să facă ceva legat de un eveniment, ia repede secvenţa din film, îi pune o subtitrare şi gata. Acum, de câte ori văd o nouă variantă de Der Untergang îmi aduc aminte de singurul film care nu te plictiseşte niciodată: Benny Lava.

Nu e Hitler amuzant şi nici interesant ca fiinţă umană (dacă nu eşti de acord cu mine înseamnă că trebuie să mergi la un psihiatru evreu), dar acum nici măcar 0,000001% din umorul situaţiei din film nu mai e amuzant.

Repetiţia e mama plictiselii.

Popularity: 6%

Sunt bolnav. Sau special.

Părinţii mei sunt de vină pentru toată problema asta. Bine, nu sunt direct vinovaţi, dar atunci când au văzut că am confundat ghivecele de flori cu toaleta era necesar un drum până la medic. Ei au ales în schimb să mute florile pe palierul blocului, şi oricât de somnambul aş fi ştiu sigur că nu am balustradă la WC.

În timp problema a devenit din ce în ce mai enervantă şi în ultimul timp mi-am dat seama că sunt o adevărată pedeapsă telefonică atunci când dorm. Am ajuns să dau SMS-uri şi apeluri în somn, să invit persoane în oraş, iar apoi să mă trezesc şi să nu mai îmi amintesc nimic. Ultima experienţă de genul se rezumă la: “Unde eşti bă?”. “Abia m-am trezit. De ce?”. “Cum mă să te trezeşti acum? Nu am vorbit acum patru ore să ne vedem la Unirii? Eşti dus cu capul?”. Da. Am crezut că glumeşte, dar în mijlocul somnului am dat două apeluri telefonice şi un SMS. Asta nu e bine.

Problema e că nu am ajuns încă la medic şi în continuare mănânc, îmi dau acceptul pentru interviuri dubioase şi ţin prelegeri în somn, dar trebuie să văd şi partea bună a lucrurilor. Sunt un somnambul care nu suferă de ADHD.

Cea mai amuzant de nefericită experienţă somnoroasă a avut loc atunci când am refuzat un loc de muncă extraordinar de bine plătit şi uşor. Am aplicat pe internet, am fost până la Cucuruzu din Deal, am lăsat impresie bună la interviu, am fost acceptat, dar am avut ghinionul să fiu sunat când dormeam. Din spusele secretarei discuţia a decurs cam aşa:

- Alo, bună ziua, suntem de la firma X, şi am sunat în legătură cu locul de muncă pentru care aţi dat interviu. Am vrea să ştim dacă mai sunteţi disponibil pentru că aţi fost acceptat.

- Nu mulţumesc. Vreau să dorm şi nu vreau să muncesc. Îmi e bine cum e acum. Nu.

- Am înţeles. Şi am putea să vă mai sunăm pe viitor, poate reveniţi asupra deciziei?

- Nu prea. Poate. Nu ştiu ce să vă spun. Nu prea aş vrea. Îmi e bine acum.

- Am înţeles. O zi bună.

- Noapte bună.

Când m-am trezit am văzut apelul pe telefon, şi pentru că nu îmi aminteam nimic am sunat să văd cine era. De atunci am devenit adeptul auto-mutilării.

Popularity: 100%

Sunt un trist.

În timp ce mă deplasam, cu capul în pământ şi freza-n vânt, spre gară, am fost apostrofat de un cetăţean de etnie cocalară: “băi, emo!”. Aşa este. Sunt un emo. Ce mă dă de gol? Tunsoarea? Zâmbetul isteric? Muzica ska?

Cu această ocazie mi-am reamintit un episod recent de confuzie între emo şi restul oamenilor cu păr mai mare de 2 degete gelate.

Tot în gară (hm… încep să cred că stau prea mult pe acolo) un tânăr pletos se grăbea să ajungă la tren. În nebunia produsă de o confuzie marca CFR, tânărul pletos a împins un bătrânel aflat sub influenţa mai multor băuturi răcoritoare româneşti, cunoscute şi sub numele de Poşirci. Supărat nevoie mare că i-a fost bruscat yingu` şi yangu`, bătrănul a strigat în gura mare spre roacăr: “EMO! MORI!”. Din această povestioară fără haz (amuzantă doar la faţa locului) deducem că tot ce este trist/ supărător/ enervant/ cu păr/ tânăr este emo.

Am hotărât să îmi arăt adevărata faţă. Acesta sunt eu când mă ascund de civilizaţie:

Popularity: 6%

Fălticeni Got Talent!

Cu mândrie naţională vă prezint următorul filmuleţ, ce demonstrează viitorul de aur al României. Pentru voi, viitoare “pupeze de la Bahmu”. Mulţumesc elevelor de liceu de la Fălticeni ce au făcut posibil acest film. Fără “striptizu” lor nimic nu mai avea valoare.

P.S. – accept să prezint Romania Got Talent, dacă Andreea Marin nu mai vrea.

Popularity: 6%

FărăScop… în retrograd

Zilele acestea planetele au fost în retrograd, fiind bulversate de alegeri. Aşa că ascutaţi ce a ieşit pentru fiecare zodie în parte. Şi dacă nu îţi place… schimbă zodia.

Popularity: 1%

O mică pauză…

Îmi curge nasul, puţin, mă dor oasele, puţin, şi am febră “muşchiuloasă”, dar puţin. Nu am porciana griapa, dar am obosit. Dacă nu cade un meteorit azi, o să lenevesc… vă recomand la fel. Lene şi muzică:

Concediu


Skatalites – Mary

Popularity: 2%

Cum se vede politicul românesc pe glob?!

Titlurile zilei din presa internaţională.

România: “Guvernul Boc a făcut Poc!”

Anglia: “The Boc is Poc”

SUA: “Romania is no longer under Boc”

Australia: “Double Iu Ti Ef Mate! There is no more Boc”

Turcia: “Boc is now Bok!“, bok = rahat

Italia: “La curva politica e grande

Franţa: “Boc e de pou pou”

Rusia: “Boc, pus pus!”

Finlanda: “Hallitus pula Romania!”
Cam asta spun străinii despre politica de la noi.

Popularity: 3%

Grigore la Maxim-Taxi

Grigore. Român de-al nostru. Neaoş. Nu avea stare pe acasă, aşa că în loc să îşi cheltuie pensia pe nepoţi, se angajase şofer pe maxi-taxi. Făcea ture prin Bucureşti, mai vizita oraşul, mai cunoştea oameni şi se cultiva şi el, că de, un om ieşit în lume e un om cult.

La firmă nu aveau maşini mai bune, dar şeful mai împărţea autoturismele şi după ani. La cei tineri un model nou, ca să aibă ce să distrugă, iar la cei bătrâni un model vechi, ca să aibă ce să întreţină. Grigore a avut noroc şi a primit o bijuterie istorică: un model folosit de Mihai Viteazul la Rovine, dotat cu emisie pe carbohidranţi şi cu tobă de eşapament în interior.

El era mulţumit. Aşa îşi mai exersa talentul de şofer. Doar a fost 27 de ani lucrător la hipodrom, şi ori că bagi piciorul în coasta calului, ori că apeşi acceleraţia, tot aia.

Nu îl deranjau nici gropile din Bucureşti. Avea grijă cu ele, şi le ocolea pe toate… cele mici. El nu se pripea la nimicuri. Vorba lui: “dacă vrei să distrugi o planetară, fă asta cu stil!”. Aşa că el ştia orice groapă după traseu şi o aborda în fiecare zi cu alt stil. Era şi un galant. La fiecare crater te mai aşeza în maşină, astfel încât să nu înţepeneşti într-un loc. Şi un cap în geam e binevenit, doar îţi mai vine mintea la loc.

Din cauza surplusului de boli, uita mereu că maşina trebuie menţinută, adică şofată încet şi sigur, ca să mai tragă patronul de ea încă 10-15 ani. El o confunda cu una de off-road şi pe macadam tura motorul la maxim. Spun că tura pentru că avea obiceiul să schimbe viteza undeva pe la 4-5 mii de turaţii, adică în momentul când hurdughia făcea precum o soacră opărită.

Până la această oră povestea nu are un final trist. Nici un şofer, tren sau stâlp nu a intrat în maxi-taxi-ul lui Grigore. Dar sunt toate şansele, mai ales datorită faptului că Grigore are sânge britanic şi confundă culoarea roşie cu verde.

maxi taxi

Popularity: 1%

Un taxi numit hârb

Ora 11 noaptea. Mă roade foamea, urlă setea în mine şi picioarele au tendinţa să meargă conform forţei gravitaţionale: în jos. Era timpul! Era momentul! Zgârcenia mea (George Copos îmi este idol) urla! “NU! NU FACE AŞA CEVA! AI DOAR 2 STAŢII MARI DE MERS PE JOS!”. Ba da. Am băgat mâna în buzunar, am scos telefonul şi cu ultimele puteri am sunat:

- Dric Taxi. Bună seara.

- Alo. Sărut mânuşiţele. Un taxi la intersecţia dintre muncă şi cimitir, vă rog. Sunt tânărul leşinat pe trotuar şi am un crucifix de plastic aurit în spate.

- Pe bani sau bon de taxi? (bon de taxi = un bon să circuli gratuit cu taxiul)

- Bani. Lei. Euro. Dolari. Parai. Zloţi. Pul…

- Ajunge în 20 de secunde. Seara bună.

Dacă era pe bon venea a doua zi.

Urc. Pentru a îmi face simţită prezenţa în maşină, dau cu capul de uşă. “La cimitir birjar!”.

Şi şoferul o calcă. La propriu. Apasă acceleraţia, asta după ce uită râşniţa în treapta a 3-a. Herghelia de iepe de sub capotă urle de durere. Hoprrrrrrrrr! DI CU TATA!

În urechea mea râde Zgârcenia. Drăcuşorul Rozaliu se tăvăleşte pe jos şi urla: “Fraiere! Acum dai bani pe taxi şi apoi nu mai dormi de gălăgie!”. Aşa e. Hardughia urlă şi se zbate în mâinile lui Hakkinen de Ploieşti. Mă uit la el. E conectat la traseu. Nu vrea să rateze nici o curbă. Toate trebuiesc luate din scurt, pe bordură şi dacă se poate, cu scârţâit de roţi, sau jante, în cazul în care cauciucurile au rămas la plecare.

Ajung în faţa blocului. Frânează brusc. Mă lipeşte de parbriz. Data viitoare port centurile. Pe toate. Îi dau şi “ciubuc”. A fost el isteric, dar ai ascultat vreodată Lady in Red într-un dric? Cinste melomanilor care beau doar apă plată cu bujie.

Adorm.

Mă trezesc dimineaţă. Ah ce vis. Sunt sigur că aseară am economisit bani şi am mers pe jos. Deschid portofelul. Zgârcenia făcea un show de stand-up în faţa unor prieteni: “Să vă zic una bună cu un prost de aseară. Cică să cheme un taxi….”

taxi

Popularity: 2%