Ani @ Numa' de bine.eu

Metrorex, de ce nu răspunzi la SMS?

February 01, 2012 Horhe No comments

Când aștepți în stația de autobuz și îngheți de frig, când un șofer îți strică ziua cu frânele lui nervoase, ori când pur și simplu o controloare nu înțelege că tu ai validat cardul dar aparatul țipa la tine, primul lucru pe care îl auzi din boxele carcasei pe roți e „RATB a îmbunătățit sistemul de taxare pentru bla bla confortul tău bla bla orgasmica deplasare…”. Mă miră faptul că în metrou nu auzim același discurs motivațional, mai ales că în ultimii ani a tot crescut biletul călătoriei cu metroul de zici că… nu știu ce să zic, dar 4 lei pentru două călătorii e mult. De banii ăștia intru dimineață la metrou și ies seara ca să simt că am investit bine suma.

Pentru o îmbunătățire a sistemul de taxare, Metrorex a introdus sistemul de taxare prin SMS, dar o să vedeți și voi că lumea nu o știe unde și cum să dea SMS-ul, o să fie coadă la aparat, haos, metrou pierdut, nervi, bătaie, paznici ce nu se vor băga, etc. Așa că trebuie să explic pe înțelesul tuturor cum se intră la metrou cu SMS-ul. Totul se rezolvă în cinci pași:

1. Se coboară la metrou după ce te-ai asigurat că nu există nici o altă metodă mai ieftină și mai rapidă de a ajunge la punctul B.

2. Se scormonește prin buzunare în căutarea sumei de 4 lei. Dacă ai 10 lei e mai rentabil să optezi pentru zece călătorii, dar în situația de față ești sărac. Nu ai bani nici de un covrig sau o ojă produsă la Fukushima și vândută la una din coșmeliile de la metrou.

3. Îți pui mâinile în cap și înjuri printre dinți sistemul, birocrația, locul de muncă, șeful, zeii, etc. Dar…

4. … Metrorex te salvează. Cu un simplu SMS activezi extraopțiunea de intrat la metrou. Tot ce trebuie să faci este să realizezi o rapidă, dar eficientă, scanare a agendei telefonului personal și să trimiți un SMS persoanei care stă cel mai aproape de locația ta. Mesajul trebuie să fie următorul: „Salut X. Sunt Horhe. Ce mai faci? Uite pe mine tocmai ce m-a lovit metroul la gura de metrou de la tine. Poți să ajungi repede aici? P.S. – Adu 4 lei plz”. Dacă prima persoană nu răspunde prompt la apel, repetă până lărgești aria și îți dai seama că trebuie să mergi pe jos.

5. Așteaptă și gândește o replică amuzantă pentru cel care îți aduce banii de bilet.

Acestea fiind zise, este adevărat, Metrorex a îmbunătățit sistemul de taxare, iar în curând vor să implementeze următoarele modalități de a intra la metrou: pe caiet, pe ochi frumoși, pe credit, pe viață. Pe cuvântul meu.

Popularity: 3%

Aventuri din câmpul muncii: Băiatul de la Ruby Rose

January 04, 2012 Horhe No comments

La 16 ani ai vise, cerințe, dorințe. Vrei să îți cumperi lucruri pe care părinții tăi le văd complet nefolositoare. Așa cum mi-am dorit și eu la 16 ani o chitară electrică. Cică totuși trebuia să muncesc pentru asta. Și nu genul de job prestat acasă: un vas spălat = 1 leu. Nu! Treabă serioasă, cu trezit de dimineață, semnat un act, și tot tacâmul.

Piața muncii la 16 ani e mai degrabă buticul muncii. Ai de ales între împărțit pliante, domeniul vânzărilor și firma părinților. Am ales domeniul vânzărilor, o experiență nouă, plus că în anunț spunea că pot face și 2.000 de lei pe lună. Cine nu vrea 2.000 de lei pe lună, mai ales când scrie negru pe alb, sincer și onest, că atât o să câștigi?

Într-o casă înghesuită undeva pe la Piața Muncii (ironic, nu?), ne-am adunat 20 de tineri, 15-16-17 ani, toți cu dorința de a câștiga bani. Mulți. Nu 2.000 de lei, dar măcar 1.900. Cele două săptămâni de training au dus la următoarea concluzie: „fetele trebuie să poarte fuste scurte și băieții să mintă frumos”. Ce vindeam? Produse de îngrijire corporală și cosmetice. Pentru cine? Oricine aflat într-o bancă, farmacie, butic, gheretă, cașcarabetă. Nu aveam voie să deschidem geanta cu produse pe stradă, ci doar între patru pereți. Am primit harta cu zona pe care trebuia să merg două săptămâni, geanta neagră, produsele înghesuite în geantă și încurajări. Timp de opt ore pe zi, de luni până vineri, trebuia să bat la pas străzile din zona Gara de Nord. Să intru în benzinării, hoteluri, buticuri, tonete de ziare, covrigării, marochinării, sex shop-uri, etc. Mă descurcam bine. Știam că doamnelor cu buze groase trebuie să le recomand rujurile „pentru a evidenția frumusețea și senzualitatea gurii”, duduile cu ochi frumoși le vorbeam despre „rimelul cu aplicare ușoară”, iar bărbaților le recitam din memorie, timp de cinci minute, despre proprietățile săpunului lichid, când ei tot ce vroiau era o ojă pentru soție.

Produsele erau de la Ruby Rose, așa că în scurt timp am devenit cunoscut în zonă ca Băiatul de la Ruby Rose. Entuziasmant! Rapid mi-am dat seama că afacerea nu mergea. Fetele vindeau mai mult ca băieții și noi prezentam mai mult decât să vindem. Plus că la un calcul rapid, 10% din cât vândusem era aproape nimic. Acopeream transportul și mâncarea, deci profit zero. Am mai rezistat alte două săptămâni, zile presărate cu un leșin public la 44°C și un sprint olimpic de 400 de metri cu 10 câini turbați de căldură după mine. Într-un final am demisionat în condiții amiabile, mi-am primit salariul și un bonus de două creme și un gel de duș. Cremele le-am făcut cadou și gelul de duș mi-a provocat o epilare zdravănă pe picioare. Era gel de duș cu efect de epilare. Tot restul verii am avut picioarele galbene și fine, precum fotbaliștii metrosexuali.

Am învățat din această primă experiență. Banii se câștigă greu. Oamenii sunt naivi dacă le faci complimente. Tinerii sunt naivi dacă le arăți sume mari de bani. Dar într-un final părinții apreciază efortul, așa că am primit restul de bani pentru chitară. A mai rămas doar să îmi dau seama apoi că nu știu să cânt la ea.

Urmează un alt loc de muncă, bani pentru profesor…

Popularity: 9%

Vreau să mă dau în bărci cu tine.

February 15, 2011 Horhe No comments

Până la această frumoasă vârstă (168 de ani câineşti) am întâlnit tot felul de oameni pe unde am lucrat, dar cei mai interesanţi sunt de departe ocupanţii postului de Redactor-Şef. Bine, mai interesantă şi captivantă este Femeia de Serviciu, dar textul de faţă nu este despre glume deocheate.

Pe unde mi-au umblat picioarele am întâlnit tot felul de redactori-şefi, cu nenumărate calităţi şi defecte: afemeiaţi, tacticoşi până la exasperare, bâlbâiţi şi peltici (în acelaşi timp), frustraţi şi instabili, rasişti, gay, homofobi, perfecţionişti, ipohondrii, anti-semiţi, anti-cei-ce-nu-sunt-anti-semiţi, etc. Cu toate astea, până acum, nu am lucrat niciodată sub “comanda” unui Redactor Şef de sex feminin.

Zilele trecute am răsfoit la locul de muncă revista Auto Test şi mi-am spus că vreau să fac parte din echipa redacţională condusă de Lorena Buhnici. De ce? Pentru că în primul rând aş avea un subiect lung şi interesant de discutat la bere cu to`răşii mei sexişti: “da frate, auzi, femeie şefă la o revistă de maşini! Pfuai!”. Şoferul Tibi ar fi scandalizat . Cred că şi acum, când aude pentru prima dată că o femeie este şefă la o revistă de maşini, se extorsionează de furie. Calmate Marce!

Lorena nu este Redactor Şef degeaba. I-am citit editorialul din luna în curs şi am realizat că doamna are spirit constatator. De exemplu, sub titlul “Preferinţele se schimbă” avem o întreagă apologie a caracterului schimbător de care dă dovadă românul, şi cum renunţă el la Q7 pentru Skoda Fabia. De asemenea, Lorena mai ştie că în România lipseşte şi infrastructura pentru automobilele electrice, ceea ce este o constatare foarte pertinentă.

Oricum, poate greşesc, dar îmi plac mai mult editorialele din Top Gear, unde se vorbeşte de “plăcerea de a conduce“, “de ce seamănă maşina cu o femeie” sau “cât de sexy eşti Tico“, decât constatările editorialistice din Auto Test.

Cu toate astea, poza de editorial a Lorenei Buhnici rupe amortizoarele. În spate e flota noastră?

Popularity: 8%

poate La Anu` şi La Mulţi Ani!

January 03, 2011 Horhe No comments

Cu deşertăciune vă spun NUMA` DE BINE!

Popularity: 3%

Profu` de Zen.

November 09, 2010 Horhe No comments

Ieri am luat matura decizie de a mă duce la facultate. Că până la urmă d-aia arunc atâţia bani în secretara suflată în aur. La 2 mii şi ceva dă lei pă an îmi permit şi eu o excursie săptămânală cu liftul, şi o studiere aprofundată a fafaştoacelor/cocozaurilor ce stau la cursuri cu ochelari de soare.

Am pătruns în sala de curs, şi profesorul nostru Oreste (acel Oreste) ţinea nişte beţişoare parfumate în mână şi se uita atent la un laptop. Ţin să precizez de la bun început că orele cu Oreste sunt foarte interesante şi relaxante. Are un stil… zen, de a preda. E greu să îmi imaginez că omul acesta e prieten bun cu Spărgătorul de Pifometre.

După ce a downloadat un mp3 pe laptop, a pornit muzica de relaxare, s-a aşezat în faţa noastră şi ne-a rugat să închidem ochii, să stăm relaxaţi şi cu mâinile pe coapse… ale noastre. Probabil a spus, în mintea lui, “dacă de învăţat nu vă arde, şi mă rog mereu de voi să veniţi cu temele, măcar să vă calmez… de tot!”.

Şi am intrat în transă. Problema e că, mintea mea paranormală, a reacţionat ciudat la starea de transă. Şi nu mă refer la faptul că adormisem şi îmi curgeau bale. Universul descris de Oreste s-a intersectat cu mintea mea bolnavă. Şi totul a devenit o nebuloasă… Cam aşa:

“Şi acum închideţi ochii… vă relaxaţi… picioarele, mâinile, corpul vă este din ce în ce mai greu… (dau puţin pe repede-înainte partea cu intratul în transă, dar aţi prins idea. O ardeţi chill!)… deschideţi ochiul minţii, situat în frunte… da, acolo lângă coş… apropo, să nu uiţi să îl storci şi să dai cu o cremă… aşa… intri în al treilea ochi… nu, aia e nara stângă, mai sus… aşa… faci un pas, îl faci pe al doilea… urmeată staţia “GrozavEşti” cu peronul pi şentru… eşti într-o pădure… e pădurea Arhiepiscopului de Suceava… e cea mai mare pădure din România şi tu te plimbi prin ea… te mişti ca samuraiul pe lângă copaci… nu vrei să te vadă teologii-pădurari şi să te scoată din Zen… te îndrepţi spre un copac… pui mâna pe el… îi simţi scoarţa… se urcă o furnică pe tine… te sperii, ţipi ascuţit şi fugi ca o fetiţă în jurul copacului…

Eşti la malul mării… Vama Veche… simţi mirosul sărat şi putoarea algelor… te îndrepţi spre apă… treci peste doi beţivi şi eviţi sticlele din drum… atingi apa… e plină de alge pe care scrie în bulgară: “ţeapă”… intri în apă… vine spre tine o meduză… eşti calm… o aştepţi… din stânga vine Mazăre pe un skyjet şi te loveşte…

Eşti în faţa casei copilăriei tale… deschizi poarta… dacă ai copilărit la bloc mergi cu liftul… dacă stai la 10 şi e stricat liftul, asta e, aşteptam… ăăă… hm… ai ajuns? ok… deschizi uşa… vezi casa exact cum era când aveai 14 ani… tatăl tău e la muncă… încă nu fusese disponibilizat… mama ta e la salon, îşi permitea… te îndrepţi spre camera copilăriei tale… amicul tău îţi repară calculatorul… iar “s-a virusat singur” pe site-uri XXX… eşti singur în cameră… te împiedici de hainele aruncate pe jos… te uiţi pe geam… nu e Piaţa Rahova… eşti Zen… în stânga ferestrei e marea… în dreapta e muntele… pe centru e Stadionul Ghencea… The land of Cio-I-S… auzi că e reducere la SH-ul de sub geamul tău… te arunci…

Şi acum… deschide ochii… scutură mâinile, picioarele şi coapsele vecinului… verifică buzunarele şi portofelul…

Ne vedem săptămâna viitoare…”

P.S. – Guru Bivolaru era în pădure cu nişte fete. Făceau suc de muguri într-un cort.

P.S. 2 – Purtam ciorapi marca Ylang Ylang. Coincidenţă?

Popularity: 5%

1000 Numa` de bine!

October 25, 2010 Horhe 2 Comments

Doamneloooooooooor şi domnilooooooooor, WWW.NUMADEBINE.EU a împlinit astăzi, cu ocazia acestui post: 1000 de articole!

Pe această cale mulţumesc mie, lui George, Bonea, celui care scrie, autorului şi alţii.

Pe data de 9 octombrie 2007, am spus “bună seara blogărime, neaţa blogosferă!”.

Timp de 3 ani am rezistat presiunilor politice, mogulilor şi zosoiştilor şi am ajuns încă de la început pe primul loc în topuri (vezi poziţia din zelistu` personal).

3 ani şi 1.000 de texte înseamna:

- două platforme = blogspot (georgebonea.blogspot.com) şi wordpress;

- două firme de host = a lu` George şi a lu` Sebi;

- 1.141 comentarii

- 2 ameninţări = cu bătaia şi cu “virusarea” blogului. Alarmă falsă în ambele cazuri;

- un blogmeet;

- mulţi prieteni;

- 21 de producţii Cuvântul Meu TiVi;

- 3 reviste Rohan;

- 3 Audio-Buci;

- o singură caracterizare;

- 1.999.989 de vizitatori unici/zi;

Numa` de bine!

Popularity: 4%

Alarma în UnderWorld pe 9 noiembrie!

October 19, 2010 Horhe No comments

Trupa vocal-instrumentală Alarma are deosebita onoare şi plăcere să presteze pe data de 9 noiembrie în Club Underworld, împreună cu “folkiştii” de la Coercion (Constanţa).

După concertul din El Primer Comandante, fanii, Lady Gaga şi Dan Bălan au declarat următoarele pe forum-ul metalhead.ro:

“cei de la Alarma sunt niste pustani de 17-18 ani care baga street punk,merita vazuti si incurajati….”

Asta demonstrează, negru pe alb, că sunt un puşti încă de când eram puşti, şi că am 18 ani încă de acum 3 ani. Legat de partea cu “street punk”, ce-i drept uneori ne apucă să cântăm pe stradă… deci e street.

Vă aşteptăm la concert, pogo şi bere.

Popularity: 4%

Poziţia mea în ZeList:

August 05, 2010 Horhe 2 Comments

Săptămâna asta sunt pe cai mari în ZeList, contrar celor spuse la TV.

Nu pot să vă spun care este secretul acestui loc minunat, pentru că strategia e veche de 10-12 ani, dar mă aştept la următoarele reacţii din partea domnişoarelor, masculilor invidioşi şi mass-mediei:

- “aaaaaaaaa, ce frumuşel erai…”, ca şi acum… aham.

- “care e măgarul? Hăhăhă!”.

- “George, ce îţi mai place să o imiţi pe Maria Băsescu!”.

Sugces! Pardon… Sugcesuri!

Popularity: 8%

Eu când vreau să…

May 31, 2010 Horhe 2 Comments

… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…

Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.

Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.

Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…

Popularity: 8%

25,9 zile pe WC.

April 30, 2010 Horhe No comments

Îmi place la nebunie să aflu când mor, cum mor, când mă însor, când o să câştig la loto, ş.a.m.d. Problema, pentru vrăjitoare şi ceaţă-văzători, e că nu apelez la ei. Mă rezum la programe gratuite şi amuzante, gen facebook.

Să ne minunăm împreună de grandiosul viitor prezis de Facebook, adevăratul băiat al Mamei Omida Câmpina:

- 81% şanse de însurătoate. Deci sunt 81% şanse să fiu bun la casa omului. Restul 19% constă în lucruri pe care le urăsc toate femeile: tricotez, spăl vase, strâng după mine şi fac mileuri pentru televizor.

- o să fac 5 plozi. Dacă mai sus eram în avantaj, acum clar scad în Topul Masculilor Buni de Însurătoare. Ce femeie vrea să fie “mitralieră” şi să nască pe abonament?

- voi face $7,388,818 toată viaţa. Practic sunt milionar în dolari. Ne-practic nu îmi permit să trec strada.

- o să plătesc taxe în valoare de $2,216,645. Aici nu sunt de acord cu prezicerea. Dacă mă însor plătesc doar jumătate, nu?

- am să dorm 23 de ani din viaţă. Mult. Cu toate astea, mulţi îmi spun zilnic: “ce faţă obosită ai”.

- voi sta pe toaletă 623 de ore. Orice rege vrea să domnească mult. Şi eu voi sta pe tron atât cât poporul doreşte.

- am să traiesc 94 de ani. Mult. Deja îmi e milă de viitoarea soţie. O să aibe mult eu de suportat.

- la înmormântarea mea vor fi 99 de oameni. Mult. Ăştia vin doar pentru mâncare şi băutură. Lasă că ştiu eu…

- 9 oameni din cei aflaţi la înmormânatare se vor aştepta la o moştenire. Îmi las praful de pe tobă prietenilor, răbdările prăjite soţiei şi banii îi las la saltea.