Antena 1 @ Numa' de bine.eu

Bingo, pietre și proteste…

January 17, 2012 Horhe No comments

10.000 de protestatari la o populație de aproximativ 20 de milioane de oameni nu înseamnă nimic. Așa că să nu ne mire dacă nu se schimbă nimic radical. Și să ne speriem dacă unele se schimbă de frica unor radicali. Oare o să ajungem ca în Ungaria? Cu niște radicali creștinizați? Niște fețe de sfinți impotenți, cum spunea Toma Caragiu în „Actorul și sălbaticii”.

Sâmbătă seara, pe Antena 3 era Revoluția Română iar pe Antena 1 era Revoluția Premiilor. Cam așa e viața: pe un drum se bat oameni pentru ceva, ce vor ei, iar pe un alt drum se bat unii pentru tichete colorate, bingo și Țociu&Palade. Se întrebau protestatarii că de ce nu au ieșit mai mulți români în stradă. Păi dacă te sună Țociu, nu trebuie să stai acasă?

Protestastatarii ăia pașnici, care cică au făcut și Revoluția din 1989, și o spun cu atâta mândrie de parcă nu au făcut-o în primul rând pentru ei, stau cu hârtiuțe în mâini și fac declarații belicoase la TV. Nu prea își dau seama mulți dintre ei că sunt deja un cal de bătaie pentru celelalte formațiuni politice. Că printre ei se plimbă țanțoși Diaconeștii, Antoneștii și Ponții. Ei o țin una și bună că ăsta-i rău.

Și mai sunt și protestatarii violenți, niște cretini prin definiție. În care cap au gândit ei că Băsescu va demisiona de supărare că un magazin Vodafone a fost devastat? A cui judecată proastă consideră că un jandarm însângerat este un motiv pentru Băsescu să demisioneze. Și de ce să dai cu pietre în pompieri? Atâtea întrebări și prea puține răspunsuri.

La ora asta încă sunt protestatari. Unii au venit la Universității pentru Raed Arafat, alții pentru Arahat, taxa auto, salarii mai mari, etc. Și unii își cumpără bilete la bingo.

Popularity: 6%

TVR Cultural, liderul audienței de Revelion

January 04, 2012 Horhe No comments

Ca în fiecare an, TVR Cultural a fost și de această dată lider de audiență în noaptea de Revelion. În ciuda investițiilor majore realizate de Pro TV și Antena 1, aproximativ patru milioane de români au setat televizoarele pe TVR Cultural și au vizionat emisiuni de cultură la cumpăna dintre ani. Nimeni nu se mai miră de aceste cifre după ce în ultimul timp românii au demonstrat că au o sete incomensurabilă de cultură.

Cifrele arată foarte clar că aproximativ mulți români au ales să vadă emisiunea „Capodopere din Galeria de Artă Modernă Românească”, în comparație cu cei 150.000 de oameni care au preferat „Serviciul Român de Comedie. Ediție specială de Revelion”, și respectiv 11.000 de persoane ce au vizionat emisiunea „În puii mei”.

Documentarul „În ritm brazilian”, splendid ales pentru noaptea de Revelion de TVR Cultural, a adus și cifra record de audiență pentru data de 31 decembrie 2011. În timp ce Dan Negru (Antena 1) și Liviu Vârciu (Pro TV) se chinuiau să ridice cifrele de audiență cu sâni, dansuri din buric și glume lipsite de tot, TVR Cultural aproape a atins recordul fantastic de 2,5 milioane de telespectatori în mediul urban, record deținut de postul Național TV pentru emisiunea de Revelion din 2009, prezentată de Corina Chiriac.

Trendul bun al audienței a continuat pentru TVR Cultural, majoritatea telespectatorilor alegând emisiunea „Baroana jazzului” la trecerea dintre ani, iar reluarea filmului „Bărbierul din Siberia”, de la ora 1:10, a închis o noapte triumfală. Reprezentanții TVR Cultural au declarat astăzi, 4 ianuarie 2012, că numai un film cu Chuck Norris sau Sergiu Nicolaescu putea să îi detroneze din poziția de lideri.

Dan Negru a felicitat postul TVR Cultural și a declarat că este dispus oricând să colaboreze cu aceștia pentru o emisiune culturală pentru viitorul Revelion. Mihai Bendeac a declarat supărat, în Libertatea, că: „Ce puii mei să fac dacă românilor le place cultura!? De unde să le dau eu? Nu știu d-astea!”.

Calculele, foarte precise, au fost realizate de echipa NdB, la patru zile de la Revelion, patru zile de apă plată, limonadă și ceai. Marjă de eroare: +- √3%.

Popularity: 19%

CÂND A ZBURAT CUCU’ CU AŢA!

December 24, 2011 Stancu No comments

..Cica exista odată, demult de tot, pe când femeile îl iubeau încă pe Mircea Radu şi bărbaţii urmăreau cu lacrimi în ochi „Inimă de ţigan”, un sătuc numit URLAAAŢI!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.

Popularity: 12%

Suntem ceea ce râdem

October 30, 2011 Horhe 2 Comments

“Ce dor îmi e de glumele lui Toma Caragiu”, zise tata în timp ce butona între Bendeac, Serviciul Român de Comediu şi ceva tragi-comic de pe Kanal D. Eu am văzut momentele comice realizate de Toma Caragiu şi ceilalţi mari actori, înainte de ’89, şi pot spune sincer că nu aş vrea ca ei să fie şi acum pe piaţă. Pentru simplul fapt că oamenii acum sunt prea proşti ca să mai înţeleagă o glumă bună. Chiar să ajungem în asemenea hal încât să coborâm ştafeta la un nivel sub-umoristic? Să joace toţi marii actori în telenovele stupide pentru pâine? Să fie “partenerii” bendecilor? E trist ce zic, dar mai bine mori în glorie.

Cine să mai înţeleagă Toma Caragiu când toţi vor Bendeac şi tânjesc după Vacanţa Mare? Cum să râzi la glume care caracterizează prostia şi mitocănia ca ceea ce sunt, din moment ce acum prostia e “funny”. E “funny” să te porţi ca un pervers, meltean, mitocan.

Nu trebuie să ai diplomă specială ca să observi că nivelul IQ-ului naţional scade direct proporţional cu valoarea programelor umoristice. Sunt atâtea motive pentru care ţara o duce prost, şi unul dintre ele e şi ceea ce vedem la televizor, adică programele de umor.

Calitatea umorului după ’89 a scăzut gradat dar sigur. Imediat după revoluţie au explodat diferite grupuri umoristice, dar puţine au supravieţuit. Nu îi ştiu pe toţi, dar îmi amintesc cremele. Era Divertis, cu glumele bune de tranziţie, şi Vacanţa Mare în 3, cu începutul glumelor porcoase şi de amfiteatru pe litoral. Florin Călinescu a ridicat bara umorului în România cu două emisiuni geniale (Chestiunea Zilei şi Recursul Etapei, parcă aşa se numea după ce a plecat Ioaniţoaia de la Pro). Dar într-un final a clacat şi Călinescu când a văzut mizeria în care se scufundă televiziunea.

Până atunci Vacanţa Mare deja era pe val. Lumea râdea cu miros de praz la glumele cu Leana şi Costel, iar poporenii se salutau cu “N’seara!”. O perioadă de glorie. O scufundare glorioasă în umorul unui viitor preşedinte de partid ecologist. Dar pe contraatac se străduia un grup genial la Antena 1, Vouă. Ăla da umor. Fin. Şi au plecat de acolo pentru un serial şi mai spectaculos la TVR. “Ultimul stinge lumina”. Atât de bun a fost încât o să îl mai vedem peste 100 de ani, când o avea chef TVR-ul să mai dea ceva de calitate. Dar ei au fost ultimii, şi au stins lumina.

De atunci şi până azi, au mai sclipit Mondenii, Cronica a reuşit să se plafoneze în repetiţie şi victimizare, Badea a devenit un atotştiutor, Divertis e pe la TVR, Serviciul Român de Comedie e mereu acelaşi, Bendeac e prea de tot şi restul nu există.

Aşa că am dreptate. Teoria mea se confirmă, conform amplei scheme de mai jos:

Popularity: 7%

O să simt şi eu la reluare…

October 04, 2011 Horhe 2 Comments

Trebuia să simt şi eu ceva, să fie ca în Cloverfield, să alerg cu camera de filmat în braţe şi să surprind teroare şi isterie. În schimb, am fost martorul propriei nesimţiri. Toţi din jurul meu estimau valoarea cutremurului în funcţie de zgâlţâitura carnală de pe ei (un dezavantaj pentru mine, că sunt mai tras prin inel).

Imediat după cutremur am vrut să mă asigur că sunt nesimţit, aşa că am intrat pe site-urile de ştiri. Pe Realitatea.net o durea că pleacă Nokia, ăsta da cutremur, Mediafax spunea ceva de un parlamentar, tot aşa curtremurător, iar pe Antena 3… la ăştia nu am intrat, că sigur era Băsescu de vină.

Dacă nu am avut noroc la publicaţiile serioase am zis să le încerc şi pe cele scandal. Poate a simţit cutremurul vreun sân siliconat din Libertatea şi îmi poate da detalii. În Libertatea încă se mai simţea cutremurul din casa lui Guţă, acesta fiind jefuit, şi nici măcar Bichir nu apucase să scrie ceva, el care e mereu acolo unde ceva tremură, doar a terminat teologia. Pe Cancan mă lovea direct în retină “Şcoala de Televiziune Tudor Vornicu” aşa că am abandonat să mai caut informaţii.

M-am refugiat în Facebook. Şi am primit ce căutam.

Ca o adevărată publicaţie, Gândul, ne informează la cinci minute după cutremur că:

Lumea este în extaz după ce află această informaţie dătătoare de speranţă. E bine că măcar ştiu sigur că sunt nesimţit. Acum să purcedem în analiză. Lumea dă Like-uri la cutremur? Interesant. 43 de persoane au dat până la ora la care scriu acest text. Adevărul e că a fost un cutremur decent. 4,8 pe criza asta e ceva. Pe vremea când guverna opoziţia, şi o duceam mai bine (?) nu aveam parte nici măcar de un amărât de 2,5. Eu spun că merită Like-uri, chiar şi un add as a friend.

Dar ce spune vocea lumii? Că de unde altundeva să aflu informaţii:

- Dragoş: L-am simţit în Galaţi, şi eu nici măcar în călcâie;

- Marius: puternic şi scurt. Nu ştiu de ce, dar Marius pare nemulţumit…

- Marica: şi la pleşcoi fu’. 5,3. Institutul de Seismologie şi Zgâlţâitură Planetară Pleşcoi a prezentat stenogramele cutremurului. Aşa e, 5,3.

- Răzvan: ai mei l-au simţit, dar eu nu am simţit nimic. Nu sunt singur.

- Valentin: e mana lu` Ceausescu, ca numai la ora asta se intampla in ultima perioada. Avem şi părerea unui membru PRM.

- Ionuţ: 5,1 e oficial, s-a sculat Marmureanu si ne-a luminat. V-am zis eu că nu a fost un cutremur mare dacă cineva se mai scoală.

- Andreea: eram la baie m-a impins in usa!!!!!!!!!!a fost foarte tare!!! Cineva făcea sex la 5 dimineaţa.

- Melania: si la brasov s-a simtit.. buna dimineata! Îmi place faptul că e politicoasă. Pe viitor “ne atacă Rusia. Iaşi-ul este sub bombardament. Neaţa prieteni!”.

Aşa că oameni buni, a fost cutremur, dar a trecut. O să fie reluare şi bineînţeles că în studiourile Realitatea şi Antena 3 se va discuta aprins despre implicarea guvernului în zgâlţâirea naţională.

P.S. – Cică Antena 1 a simţit cel mai bine cutremurul. Cifrele cutremurului au bătut X Factor.

Popularity: 8%

Salahorii pasiunii!

September 10, 2011 Horhe No comments

Ştie cineva cine e Natalia Mateuţ? Vreunul dintre voi a fost coleg cu ea la facultate? Aţi avut onoarea să lucraţi cu ea? Dacă la toate aceste întrebări răspunsul este “nu” înseamnă că suntem de aceeaşi parte a baricadei.

Natalia Mateuţ, pentru cine nu ştie, este o “nimeni” a industriei româneşti. Esti visul oricărei persoane lipsită de simţul realităţii şi, de asemenea, Natalia Mateuţ este dorinţa angajatorului din România. La umbra unei imagini făcute în puşcării şi paturi, Natalia Mateuţ aduce oricărei spelunci de televiziuni un capital de imagine. Natalia Mateuţ nu cere (încă) să fie Mihaela Rădulescu/Andreea Marin/Teo Trandafir, dar ea vrea să fie pe sticlă. Şi este. Pentru că Natalia Mateuţ nu cere bani, ea cere să fie.

În ultimele zile un scandal a adus-o în atenţia publicului larg pe jurnalista de canal D. A mers într-un restaurant după Andreea Marin şi a vrut să îi arate cum se face “reporterie”, aşa la buza farfuriei. De acolo toată lumea ştie cursul poveştii.

Nu m-am apucat de acest text ca să vorbesc despre un ALT eşec al “şcolii de media” româneşti. E clar, sper pentru toată lumea, ăia bunii se apucă de altceva, ori lucrează mult în umbra Mateuţilor. Toate emisiunile astea “de succes” de la TV, prezentate de rateuri sociale, credeţi că sunt roduri ale minţilor prezentatorilor? E în stare Adelina Vârciu, Oana Zăvoranu, Giulia, etc., să gândească un format de succes? Sunt sigur că dacă emisiunea este un eşec e 100% rodul moderatorului. Dar când emisiunea are şi succes, e clar că în spate sunt 2-3-100 de rupţi în coate care nu dorm de dragul emisiunii unui jurnalist abjectiv.

În ultimul timp nu am mai fost pe la interviuri, complăcut în contextul economic şi social. “Se angajează pe bani puţini, şi e şi bătaie pe locuri”. Dar din când în când mai încerc marea cu sarea în domeniul mult iubit. Şi din proprie experienţă am (mai) descoperit un lucru trist ce îţi poate distruge pasiunea pentru jurnalism: angajatorul să îţi exploateze pasiunea. Să te transforme în Salahorul propriei iubiri.

Am trecut prin asta. Am muncit zile şi nopţi pentru bani puţini, pentru salariu primit în rate (ori deloc), pentru laude mincinoase. Toate astea pentru că îmi plăcea ce făceam. Grasu’ (nu îi pot spune numele pentru că este secretos), maturizat şi trecut de vârsta de 21 de ani (la care munceam pe gratis cu contract de muncă), îmi spunea anul trecut: “nu te mai spetii pentru nimic. Caută altceva. Trebuie să existe ceva, să îţi placă, şi să nu te rupă în stomac ca acum”. Atunci nu înţelegeam. Eu vroiam să fac X lucru. Era visul meu. În timp îţi dai seama că dacă nu te caci tu pe visele tale, o fac sigur alţii.

Tinerii de azi, cu vise ca ale mele, vor să lucreze la ziare, radiouri şi televiziuni. Dar nu prea se poate. Eu nu cred (nu vreau să cred) în varianta pile. Nici dacă există nu mă interesează. Eu ştiu că poţi să ajungi să lucrezi bine în domeniul ăsta prin următoarele:

- noroc/şansă;

- calităţi evidente;

- dispus să salahoreşti;

Din păcate, cei mai mulţi ne încadrăm la ultima categorie. Categorie în care tu, salahorul, cu evidente calităţi, eşti pus să lucrezi în umbra unei vedete. Şi chiar dacă nu faci munca pentru o vedetă, ţi se pare normal să fi un “amărât” de redactor pe 800 de lei? 8 ore de muncă pe zi, probabil prelungite, cu stresul unui redactor-şef zelos? E normal să ţi se ceară performanţă, calitate şi să o livrezi pe 800 de lei? E JUST să primească Natalia Mateuţ un salariu de 1.500 de lei pentru o mizerie amestecată cu microfonul? Bine, e televiziune, salarii mai mari, dar e normal ca un reporter amărât, ţinut în ploaie şi inundaţii să primească 1.300 de lei?

Eu m-am hotărât. La următorul interviu la care mă duc am să fiu foooarte natural. Renunţ la cămaşa alba, sacou şi pantofi. Nu mai îmi scot nici cercelul din ureche. Şi nici nu mă bărbieresc. Mă voi prezenta natural, în ţinuta de zi cu zi, aia în care fac transmisiuni/redactez/moderez. Voi fi natural până la a-i spune angajatorului: “vrei să fac toate astea pentru 800 de lei? Pe banii ăştia să o pui pe Natalia Mateuţ să îţi facă muncă de calitate! Eu am făcut o facultate ca să îţi baţi tu joc? Vrei să te bat cu lucrarea/diploma de licenţă/master/doctorat?“.

În ciuda faptului că sunt tânăr, şi aş putea să mai înghit mulţi ani căcaturi pentru a prinde un post bun la un ziar/radio/tv m-am hotărât că nu merită. E un domeniu pentru care munceşti prea mult ca să stai toată viaţa în umbra unor pseudo. Să le scriu eu materiale? Să le compun eu idei? Să le dau mură în gură? Să bucur un patron de media cu specializare… speologie (ca un exemplu)? Nu merită. E la fel de frustrant ca atunci când faci toată viaţa ceva ce nu ţi-ai dorit. Doar că de data asta e un strat subţire de miere pe căcat.

Aşa că doamnelor şi domnilor, stimaţi jurnalişti cu stimă şi încredere personală, la următorul interviu să vă evaluaţi bine competenţele, şi în faţa unui angajator milos să nu aveţi milă. Pentru un salariu mizerabil puteţi întotdeauna să recomandaţi un jurnalism mizerabil. Natalia Mateuţ.

Popularity: 10%

Ratat Media Academy îşi deschide uşa!

August 22, 2011 Horhe No comments

Hai şi tu! Împreună putem să nu ajungem cineva!

Popularity: 7%

Cunosc o vedetă

August 18, 2011 Horhe No comments

De fapt “cunosc” numeroase vedete, dar nu mă pot lăuda cu faptul că am respirat acelaşi aer cu Roxana Nemeş, Cheloo sau Anda Adam. În schimb mă pot lăuda cu Profesorul de Religie din liceu. Da, este o vedetă, chiar dacă nu o să îl vezi diseară la Capatos, ori subiect la Mircea Badea. Poftim dovada:

Print-screen-ul este din publicaţia Kamikaze, iar poza din articol este de pe postul Trinitas. Deci dublă vedetă. Deci îmi creşte pipota la un nivel… divin.

Trag linie şi spun că la aproape trei ani de la terminarea liceului, multe s-au schimbat şi nu prea. Domn Profesor şi-a lăsat bărbişon şi măcar la aspect e mai cool. Bine, nu ştiu dacă acum, ca preot, îşi chinuie enoriaşii cu vechea “cine intră după mine în Biserică, rămâne afară”, ori “cine nu ştie crezul rămâne anul ăsta”. În schimb văd că a rămas la fel de solid (invidioşii ar spune mic şi îndesat. Vă bate ‘mniezo!). De asemenea, Domn Profesor a ales haina preoţiei, şi bine a făcut. De ce să rămâi profesor, pe un salariu de nimic, jegmănit şi ruşinat de sistem, când preoţiaaaaa… Eu pe de altă parte am rămas la fel de “tânăr şi neliniştit”, “o oaie rătăcită”. Dar măcar am renunţat la dread-urile rasiste.

De azi mă uit pe Trinitas. Să vedem unde e la TV… Antena 1… Kanal D… GSP…Trinitas… Playboy UK… Nu îl găsesc. Trist.

Popularity: 9%

Pentru cel mai Cur Mogul!

June 29, 2011 Horhe No comments

Unora le place Felix. Cam prea mult chiar:

Popularity: 6%

Cum mi-am petrecut sfârşitul glumii

May 23, 2011 Horhe No comments

Sfârşitul glumii l-am petrecut aşa cum am făcut-o şi la Apocalipsa din ’99 şi 2000. Am stat degeaba şi am lăsat lucrurile să treacă agale. Nu am avut bani să fac Apocalipsa la bulgari, unde am auzit că românii sunt serviţi foarte bine pe ultimul drum şi cică la all-inclusive mori cu burdihanul plin. Dar nu mi-am permis şi oricum îmi e frică la ei că îţi parchezi dricul la hotel şi nu îl mai găseşti după cinci minute.

Dacă în ’99 am colecţionat bancnote cu Eclipsa-Apocalipsa, şi în 2000 am făcut nimic. Acum, în 2011, mi-am propus să rezist unei emisiuni cu Bendeac. Ştiu, cea mai stupidă modalitate de a pleca din lumea celor dreptaci şi stângaci. Sincer să fiu am urmărit 12 minute din “Puii lui” pentru că mă enervează faptul că nepotul meu învaţă la grădiniţă şi acasă când îi pică telecomanda în mână, tot felul de replici cretine “made by Bendeac”. Nu eram eu un copil elitist, dar nu îmi plăceau Vacanţa Mare pentru că erau de căcat, şi nu o să îmi placă acum Bendeac din acelaşi motiv.

Nu mai îmi bat capul şi tastatura ca să vă exemplific ce glume de-a dreptul stupide şi inimaginabile, pentru orice categorie muncitorească, are “paloşul culturii şi bunului simţ” Bendeac. E pur şi simplu o emisiune de rahat şi el va continua să îl imite pe Fernando de la ? aşa cum Garcea o imita pe Leana lu’ Costel. Până la faliment şi apoi politică.

Bendeac, din partea mea şi a tuturor care nu îţi suportă “umorul”: Eşti praf!

P.S. – cică e bun la teatru. De ce nu face asta şi să moară de foame cu demnitate?