În sufletul meu a avut loc o Minune de Bobotează. În timp ce ascultam un CD cu părintele Ilarie , ce credeţi că aud pe palier? Un grup sfânt de cetăţeni care cântau… şi dintr-o dată, 3! bătăi MAGIce în uşă.
Mă uit pe vizor, cum fac de fiecare dată când nu sunt părinţii acasă, şi văd o siluetă divină în faţa uşii. Deschid cu emoţie şi văd 3! persoane în negru presărate pe palierul blocului. În faţa mea un tânăr în negru, un altul plimba un ibric cu apă sfântă şi popa se pregătea să mă spârcuiască.
Am spus că sunt ateu, şi pe deasupra nu am nici bani (lucruri pe care mama nu mă lasă să le spun pentru că “nu e frumos şi se supără părintele”). S-au întors cu spatele şi au plecat… Au refuzat să ude cu apă plată o oaie pierdută. Cel puţin asta vreau să cred. Nu sună bine să te refuze popa la spârcâire pentru că nu ai bani. Şi dacă mă uda pe datorie? Mă trecea la caiet? Nu e bine să ai datorie la părinte…
Vecina de lângă a deschis imediat uşa şi a permis la spălare de pereţi. Aproape că eram invidios. Vroiam şi eu o curăţare sfântă a pereţilor, plus o discuţie filosofică împreună cu părintele despre Creaţionism şi pictura lui Salvador Dali de deasupra televizorului.
M-am aşezat trist în pat, şi sigur că o să mă pârjolesc în iad. Până la urmă ce speranţe să am? Locuiesc la apartamentul 66, acult muzică punk rock (satanistă) şi vreau să îmi fac paşaport biometric… de-al dracu`.
Episodul îmi aminteşte de Crăciunul trecut când am început să strig prin bloc, cu voce duhovnicească, “deschideţi uşile pentru sfinţirea televizoarelor şi a obiectelor scumpe”. Au deschis părinţii: “intră-n casă că ne faci de râs!”.
Of… viaţa e greu uneori, nu Hruşcă? Zi-le domnu Hruşcă:
Rudolf Viber vs Stefan Hrusca – Spread the Ler
Popularity: 2%






