Tag Archives: artist

Giulia: „Copilului meu nu îi place muzica mea”

Surprinzător, dar în ciuda faptului că încă nu a născut, cântăreața Giulia nu se mai înțelege cu propriul copil. Acesta reacționează violent ori de câte ori aude piesele mamei.

Ultima astfel de întâmplare, pe care artista a catalogat-o ca „prima” pentru a da bine la audiență, a avut loc în direct la Pro FM. Exact când a început să cânte piesa mamei, copilul nu a mai rezistat și a început să lovească cu picioarele, moment simțit și de audiență. Un bărbat aflat la volan în zona Arcului de Triumf a reclamat faptul că a primit un picior în burtă în timp ce făcea o depășire neregulamentară. Vinovat este copilul Giuliei.

Solista a declarat că nu știe ce să mai facă, deoarece oricum nu știe să facă altceva, și nu crede că o să se înțeleagă cu propriul copil. „Nu știu ce e cu el. Poate a ascultat pe ascuns ceva muzică bună, dar eu sigur nu i-am dat să asculte ceva calitativ. Oricum, e deja mare, și îmi e greu să îl mai obișnuiesc cu hit-urile mele. Poate peste ani o să mă apuc de alt stil. Se mai poartă stilul rock?”.

Întrebați de tabloide, doctorii au declarat că Giulia își supune copilul unui stres imens. „Este groaznic pentru cel mic să știe că mama lui a cântat în trupa Candy, dar durerea este cu atât mai mare în momentul în care trebuie să fie mereu prezent când mama lui muncește”.


Popularity: 13%

Parisul e mai frumos când plouă

Nu ştiu dacă ăsta e titlul potrivit, dar mai am o variantă: “Era mai bine în trecut”. Cel puţin astea sunt singurele variante care îţi vin în minte după ce vezi filmul “Midnight in Paris”. E o regulă pe care cred că am descoperit-o. Dacă vrei să vezi un film romantic, să fie bun, şi nu suporţi altă limbă exceptând engleza, trebuie să cauţi filme cu Paris, filmate în Franţa, cu doi-trei actori franceji. O să fie, precum în cazul de faţă, cu un actor american pe care nu îl apreciez (luând în calcul celelalte filme), dar ambientul şi atmosfera o să te facă să uiţi de jocul actoricesc şi grosolonia de a vorbi atâta engleză în Paris. Au şi eu mândria lor.

Gil vine tocmai din California la Paris, cu logodnica, pentru a-şi da seama că nici o vilă dinn Malibu nu poate fi mai fascinantă ca Parisul (zi şi noapte). E mirajul ăla care îi atrage pe toţi pseudo-artiştii. Să meargă toţi la Mecca literaturii şi să calce pe urmele idolilor literari, aşa cum un chitarist începător se chinuie la cover-urile legendelor rock. De asemenea, Gil îşi dă seama că nici logodnica lui nu e muza lui, dar asta e partea siropoasă a filmului şi te las să o savurezi fără să-ţi spun nimic.

Gil e atât de norocos încât numai un scenarist bun putea să gândească o asemenea poveste. Întoarcerea în timp, în epoca pe care ţi-o doreşti, cu oamenii pe care îi adori, în atmosfera după care tânjeşti. Dali, Hemingway, Fitzgerald, Cole Porter, etc. Ăştia sunt oamenii pe care eroul filmului vroia să îi cunoască. Şi vă spun sincer, îmi place Salvador Dali (la Ploieşti aveam Geopoliticus Child deasupra televizorului, pentru că era… o nebunie) dar după ce am văzut filmul ăsta vreau să cunosc mai multe despre Omul Salvador Dali. Şi acelaţi lucru şi în cazul lui Hemingway.

Filmul e bun. E atât de bun încât merită să îl vezi de fiecare dată când simţi că eşti mai aproape de o lume precum cea din Melancholia. Ajută. Chiar e un tratament pentru urechi, ochi şi inspiraţie. Acum ştiu sigur cum va arăta finalul cărţii mele, dacă ma hotărăsc la un moment dat să scriu una.

Popularity: 5%

Romeo Fantastik, o comoară naţională.

Sunt sătul de ignoranţa cu care românii trec pe lângă valorile, puţine, pe care le primim în sfânta noastră ţărişoară. Bunul ‘mniezo nu ne-a ajutat cu foarte multe (doar râu, ram, resurse, oameni de afaceri, moguli, sportivi, biserici, munţi, vin, tradiţii, litoral, inteligenţă nativă pentru bijnis, ş.a.m.d.) dar din când în când ne mai dă câte o “mană cerească”, o bucăţică umană de talent, un suflet bun şi un prooroc al bunului gust.

Românii îşi amintesc de marile valori abia când ele dispar dintre noi, vezi cazul lui Emil Cioran, Brucan, etc., dar cât acestea trăiesc nu primesc nici o urmă de recunoştinţă materială, ori spirituală.

Astăzi am să vă vorbesc despre un iluminat ce stă la umbra ignoranţei românilor: Romeo Fantastik.

Un studiu recent arată faptul că 79% din elevii din România cred că Eminescu a fost fotbalist şi Romeo Fantastik manelist. Cum putem să trăim într-o ţară cu un asemenea nivel al inculturii? Atâta ignoranţă şi lipsă de respect. Până când?

Conform datelor furnizate de Wikipedia, Romeo Fantastik s-a născut. Trăieşti în România din ziua facerii şi istoricii se chinuie să demonstreze că şi-a adus aportul la societate încă de mic. Romeo Fantastik nu este un om de cultura ca oricare altul. O simplă căutare pe net a numelui acestuia îţi va scoate la iveală adevărate creaţii artistice: “Meneaito”, “Huo! Să moară Boc!” şi “Bombe blonde!”. Toate acestea au rămas în analele istorice şi ale posturilor MTV, VH1, Taraf TV şi Travel and Peeing.

De-a lungul istorie Romeo Fantastik a vrut să exploreze toate tainele omenirii şi a încercat să ajute pe toată lumea. Atunci când un artist, în general străin, se afla în impas şi “nu prindea la români”, Romeo Fantastik îi adapta piesa pentru piaţa locală, de exemplu: piesa “We no speak americano” a devenit “Sunt vagabond”. Această idee originală de “copy-cover-paste” îi aduce şi astăzi aplauze pe marile scene din lume, iar artişti consacraţi precum Lady Gaga şi Jay Z vor să colaboreze cu Romeo Fantastik pentru piese precum “Alehandro Vagaboando” şi “Pe la noi pe la coteţ”.

Romeo Fantastik nu şi-a dedicat timpul doar primei pasiuni, muzica. Acesta a citit foarte mult şi a urmat calea spirituală a Marilor Revoluţionari ai Lumii. Piesa “Huo! Să moară Boc!” este o creaţie muzicală ce reflectă dorinţa anti-sistem şi pro ajutor social, teorie socio-politică promovată în mai multe piese de Romeo Fantastik. Nu în cele din urmă, Romeo Fantastik a realizat mai multe videoclipuri şi documentare, fiind mentor al fraţilor Moga şi Bear Grylls.

Romeo Fantastik s-a implicat şi în campanii umanitare. Ştiai că atunci când pe facebook cineva postează un mesaj de sinucidere, compania Facebook îl trimite pe Romeo Fantastik la uşa sinucigaşului? În 97% din cazuri oameni au hotărât că nu merită să mori când poţi să trăieşti şi să râzi de aşa ceva. Nu în ultimul rând, Romeo Fantastik ţine şedinţe de calmare spirituală la web-cam pe contul lui de messenger.

De asemenea, noile dosare scoase la iveală de FBI atestă ceea ce ştiam cu toţii. În navele extraterestre căzute la Roswell se aflau mai multe postere şi CD-uri cu Romeo Fantastik.

În încheiere vreau să vă spun că Romeo Fantastik a semnat un contract de 856.000 de euro cu Ministerului Turismului din România, pentru a cânta pe plajele din Bulgaria. Aparent, această mişcare de marketing ajută turismul românesc.

Aşa că, dragi români, să nu ne uităm valorile.

Pictura “Artistul se priveşte”, în ulei Floriol.

Popularity: 21%

Ştire de Ultima Horă! Adrian Enache la Steaua!

Senzaţional şi neAdevărat, Gigi Becali a înaintat o ofertă de nerefuzat noului fotbalist minune Adrian Enache. Magnatul din Pipera a fost plăcut impresionat de Enache după ce a urmărit un DVD cu acesta:

După ce a auzit că granzii de la CSM Câmpina îl vor pe Adrian Enache, Lordul din Ghencea a decis să fie cu un pas de oaie în faţa contracandidatei la titlu. Aşa că Hermano dă Gem a pus mâna pe telefonul aurit şi a sunat la Adrian Enache:

- Wuap şu dabi dabi! Aici reşedinţa familiei Adrian Enache. Cu cine doriţi?

- Hăhăhăh! Ce-mi place de tine băi Adriene. Ai şi tu sclavi ca mine?!

- Nu, dar dă bine…

- Io, Gigi Becali, Steaua Stelelor, doresc să mă conversez cu Adrian Enache. Se poate?! Adică, se poate, nu?

- Imediat să mă chem…

(se aud paşi… din nou paşi)

- Alo. Subsemnatul Adrian Enache la telefon. Cu cine am plăcerea?

- BĂ! Tu nu înţelegi că Io fac echipa?! Io sunt patronu`, io fac orişice! Dea?!… Scuze Adriane, eram pe cealaltă linie. Deci ciuleşte urechile bine la ce îţi spune machidonu`. Te vreau, io pe tine, la Steaua. Te bagi?

- Păi abia ce am primit oferta celor de la CS

- Lasă frate cu CSM Baţi Câmpii! Eu îţi vorbesc aici de Steaua! Pe ce post vrei să joci? Oricum te bag unde vreau eu…

- Păi centru.

- De răcoritoare? Hăhăhăh! Gata. Batem copita. Ai salariu, plus bonuri de masă, bonus dacă te apuci să compui un imn bun şi poţi să concertezi săptămânal pe Ghencea. Să vină babetele să-şi rupă gerovitalu` pe tutti frutti tău. Da?! Hai pa.

Acestea fiind zise: Moculescu Antrenor!

Popularity: 6%

Mika e prea mare pentru Mamaia!

Cu întârzierea de rigoare, vă anunţ că am fost şi eu prezent la Mamaia pentru concertul Mika de sâmbătă seara.

Înainte de toate, vă aduc la conştiinţă că EU nu voi mai călca niciodată, de bună voie, în staţiunea Mamaia, ori altă luxuriantă staţiune de pe litoralul românesc. Dacă vreţi să mai păşesc în tărâmul acela plin de ignoranţi, melteni, fafaştoace şi frecători de dosuri în grup pe petecul de nisip lăsat liber de firmele cu şezloange, va trebui să moară şi ultimul vamaiot.

Revenim. Doamnelor şi domnilor, melomani cu preferinţe dubioase, comerciale şi, de ce nu, skabroase, vreau să vă anunţ că Mika  e mai bun live decât orice piesă românească făcută într-o baie-studio. Adică eu, care nu sunt nici fan, nici indiferent la muzica lui, am rămas plăcut impresionat de voce, talent şi spectacolul pe care îl face pe scenă. Mika a demonstrat (hapciupaliticilor din industria muzicală) că poţi face şi live şi şou. Alooo!? Andreea Bănică?! Lasă dragă atâta “Love in Brasil” şi nu mai face muzică pe banii soţului că eşti mai bună la goblenuri. Dacă tot nu poţi să te laşi de microfon, pune-o pe Cosmina Păsărin să te înveţe ce să faci cu el.

Revenim. Mika a cântat aproximativ o oră, eu simţind undeva la 2 ore, dar probabil din cauza spectacolului. Publicul a cântat împreună cu el, şi senzaţional, Mika a avut parte de ovaţii şi “mâini ridicate” fără să strige ca prostul: “Şi acum, toată lumea mâinile SUS! DA! DA! HAI MAMAIA!”, cum se mai practică la români. Gata încetez cu aceste comparaţii penibile.

Plusurile concertului au fost multe, printre care vocea-talentul artistului, spectacolul de lumini, sonorizarea şi entuziasmul publicului. Spre deosebire de alte concerte, la acesta nu am remarcat nici o vedetă din România, ceea ce înseamnă că nici o Delia Matache, Giulia, Alex Velea, ş.a.m.d. nu au fost prezenţi la această lecţie de muzică.

Punctele în minus, pentru că au existat, au fost la 2 metri sub Mika. Adică o parte din spectatori. Euforici de oportunitatea de a merge la un concert gratis, românul nescos din casă de la Crăciun a avut oportunitatea să îşi demonstreze aprecierea prin remarci homofobe, glume de autobază şi urlete isterice. Mai nou la concerte nu se aplaudă, ci se urlă precum la viol… nu te pui cu trendul. Probabil de aici se trage şi următorul minus al concertului: gratuitatea. Să cânţi în faţa unor manelişti (2, 3 sau 1.000) doar aşa de amorul artei mi se pare najpa. Vreţi muzică bună? Banul tată! Cum altfel să îşi facă şi Mika vilă cu turnuleţe?!

Am fost plăcut surprins de 3 puştoaice isterice, dornice să îi sugă ciorapii lui Mika, altfel nu ştiu de ce se împingeau să ajungă lângă scenă, şi de burtosul din spatele meu care a confundat o piesă ska (în timpul warm-up-ului) cu o lăutărească.

Apropo, ultima piesă din playlistul warm-up-ului era din repetoriul lui Mişel Jacson. Am  fost revoltat că Mika nu a intrat în scenă pe Mădălina Manole – Fată dragă.

Felicitări Oringi, Mika şi celor care ştiu să se poarte în public. Mika, nu uita, în România eşti iubit de toţi, mai ales de meltenii homofobi tatuaţi cu hena.

P.S. – În Mamaia, plozi graşi şi veseli călăresc ponei slabi şi trişti.

Popularity: 17%

Mariana Calfa, artizda neînţeleasă!

Şoubizul românesc este asaltat de o nouă artistă, din selecta gaşcă Roxy Manelista, Simona Senzual, ecetera, ecetera. E vorba despre Mariana Calfa, pictoriţă, cântăreaţă, boemă, cetăţeancă, amorezată, existenţială, azimută, complexă… într-un cuvânt: o fafaştoacă de aproape 40 de ani, fără nepoţi, obligaţii, treburi, menopauză. O ciudată… ăăă…artistă.

Aşa cum am aflat de pe goagăl, Calfa este o pictoriţă, frumoasă, talentată, dar fără noroc în dragoste. Motiv pentru care meriţi să apari în presă.

………………………………………………………………………………………………………..

Scurtă pauză publicitară. Să ne imaginăm un ziar într-o ţară de neîmpliniţi emoţional:

- pagina 1: Andreea Bădălan, solista, îşi taie venele pentru că nu găseşte dragostea adevărată.

- pagina 3: Dan Diaconescu în Defect e disperat. Nu ştie de ce femeile nu sunt atrase de el.

- pagina 5: Frustrata de la pagina 5. Votează cea mai tristă fată şi poţi câştiga un set de lame sau o păpuşă gonflabilă model Emo.

- pagina 7: (sport) Fotbaliştii bogaţi sunt trişti. Nu au parte de iubire.

- pagina 8: (program TV) Filme de plâns pe Hallmark.

- pagina 9: (vremea) Azi vremea este tristă… neîmplinită.

………………………………………………………………………………………………………..

Revenim la Mariana Calfa, cetăţeanca lipsită de amor. Din presă am mai aflat că artista a vândut n-jpe mii de tablouri, şi dezamăgită în amor de Gheorghe Gheorghiu, s-a retras la castelul ei (era şi anormal ca o boemă ca ea să nu aibe castel) şi rupe timpanele cu petrecerile ei.

Atât am putut să adun despre ea, date total neimportante, dar necesare în completarea tabloului auditiv:

Popularity: 23%

Am văzut Ploieştiul… în poze

Simţeam cum hălcile de grăsimi mă acopereau aşa că am hotărât să fac “puţintică” mişcare. Să mă duc la bucătărie? Nu, acesta e drumul care mi-a nenorocit trupul de silfidă. La toaletă? Nici cu harta nu mai reuşesc să găsesc această Atlantidă. E clar. Mă duc în camera mea… şi locuiesc într-o garsonieră. Ura! Nu. George. Mişcă derierul ăla pe care scrie “Gabarit Depăşit” şi ieşi în lume.

Ce facem noi astăzi? Am dat peste PloieştiulMeu.ro (site momentan suspendat pentru neplată, dar am încredere că se va gasi un rinichi de vânzare şi pentru domeniul lor). Ce spune pe site? Expoziţie foto Mihai Manole. Infuzie de cultură. După cum ştiţi deja, NU am nici o legătură cu fotografia, singura mea părere la poze fiind “mijto!”. Hai să merg. Mă îmbrac frumos, aspect la care tata ar spune “eşti un boschetar”, şi eu aş spune “sunt boschetarul tău”. Merg, şi merg, şi merg. Conform indicaţiilor mă aşez cu spatele la Mall şi în stânga e biblioteca. Intru prin stânga. Sunt la uşă. Mă adresez cetăţeanului cu caşchetă.

“Bună ziua. Are cumva loc o expoziţie de fotografie aici?”

“Ăăăă…”

“Am citit pe PloieştiulMeu.ro (iar fac reclamă)”

“Ăăăă… vezi la altă uşă…”

Oficial am reuşit să mă pierd de bibliotecă la uşa ei. Bun.

Mă învârt prin oraş 20 de minute, timp în care mă gândesc dacă reclam site-ul PloieştiulMeu.ro (din nou reclamă). Până la urmă mă întorc la bibliotecă. O doamnă îmi explică faptul că nu ştie nimic dar mă pot uita prin bibliotecă. Intru. Mă duc în capăt şi acolo sunt poze. Dar nu noi, şi nu semnate Mihai Manole. E clar. Am fost înşelat pe gratis.

Dar, apare şi artistul cu fotografiile, gata de expunere. Deci aşa şi prin urmare, sunt un geniu. Pozele sunt foarte reuşite. Adică pot să exprim cu toate cuvintele că sunt “mijto”. Mihai a încercat să îmi vorbească despre aparate foto şi arta fotografiei, dar eu am fost un neanderthal. Am zâmbit sincer din colţul gurii.

Am scris atâta, dar vă anunţ că aveţi ce vedea la mica expoziţie. Mică mică dar ridică… interesul. Mihai te va aborda prietenos şi îţi va explica tot ceea ce face. Adică poze. Dar nu e aşa simplu cum sună. Nu sunt pateuri şi sucuri, dar nici pensionari care să moară după ele. Mai jos blogul lui Mihai, unde sunt şi pozele de la expoziţie:

http://mihaimanole2001.blogspot.com/

şi

http://atuncisiacum.blogspot.com/

Frumos. Am făcut mişcare, am pus piedică musculiţei care îmi patina pe creier şi am cunoscut lume nouă. Cât depre PloieştiulMeu.ro, un site foarte bun, dar neplătit. Îşi revine în câteva ore.

Mai jos câteva poze ne-artistice, ne-profi, dar de la locul faptei:

Înainte de expunere

Imag024

Mihai Manole, artistic pozat din spate de un profan al fotografiei

Imag025

Popularity: 1%