Am fost anunţat că ultimele texte de pe blog au fost slabe (adevărul este că poza Ginei Pistol este un eşec total), aşa că astăzi, ca o formă de protest faţă de mine, voi scrie un text fără nici un pic de inspiraţie, temă, idee, fler, talent, va-lo-are, jmechereală, ecetera. Un simplu text de blog, banal, de zi cu zi.

Am venit de la muncă într-un tramvai aproape gol. Aceleaşi feţe. Cei doi boschetari care dorm pe ultimele scaune, trei eleve care se hlizează la orice şi tânărul care vine bureţi de vase dar strigă “şerveţele!”. Îi vinzi omului ce vrea să audă, nu ce are nevoie.

Am dormit foarte puţin pentru că ce-i mult strică, şi mai aveam de ridicat şi noul buletin. Da, pe cel vechi l-am pierdut, dar oricum, tot răul spre bine. Înainte barmanii îmi cereau buletinul, şi după ce le arătam buletinul îmi spuneau să vin cu părinţii pentru că în poză arătam de 12 ani. Acum arăt ca un hoţ de buzunare, deci mă prezint la terasă doar cu fişa de eliberare de la Rahova.

Apoi mi-am luat nepoţelul de la grădiniţă. Nu prea ştiu ce să zic despre asta, dar mă bazez pe cititoarele mele că vor lăsa comentarii cu “oooo, ce drăguţ că ai fost după nepoţelul tău la grădiniţă!”. După ce l-am dus acasă i-am mâncat pachetul de la grădiniţă. De asemenea, aştept cititoarele să exclame “aaaa, ce drăguţ că ai mâncat tu iaurtul cancerigen, ca să nu se îmbolnăvească el!”.

La întoarcere am încărcat sifoanele. Oare câţi dintre voi mai beau “sifon”? Eu trebuie să recunosc, sunt un melancolic. Ador apa oxigenată, umplută la colţ de stradă şi fără etichetă cu Izvorul Minunilor. Şi cum altfel să bei vinul dacă nu cu sifon?

La întoarcele spre casă am dat peste câinele comunitar al blocului. Rivalitatea dintre noi doi nu putea să nu reapară, dar mi-am spus că de data asta fac ORICE numai să nu intru iar pe geam. Stau la 2. Aşa că mi-am amintit o serie de sfaturi, dintr-un ziar. “Cum să te comporţi în preajma câinilor comunitari“. Trebuie să fiu impunător şi să îi arăt că domin. Dar bestia se ridică în 4 labe şi vine mârâind spre mine. Nu-i nimic. Sunt dotat cu două sifoane, o geacă groasă şi bocanci de tractorist. Sunt echipat ca un soldat din Irak. Potaia se apropie de mine şi latră ameninţător. În astfel de cazuri, articolul spunea să nu mă uit în ochii câinelui, aşa că mă uit la cer. Următorul pas este cel parapsihocucu, moment în care trebuie să îi transmit câinelui că eu am o diplomă de Bacalaureat, dinţi spălaţi cu AquaFresh în trei culori şi trei luni de înot profesionist la 23 August. Nu pare să mă bage în seamă şi nu vreau să aplic ultima tehnică din ziar, aceea în care latru la el şi îi spun că “dacă nu mă laşi să trec o să îţi fur căţelele!”. Nu joc murdar. Câinele da.

Mă aleargă până la cea mai apropiată maşină şi mă arunc pe capotă ca în Matrix. Unde-i Neo să mă vadă! Stau cu sifonul la ochi ca puşca cu lunetă şi aştept să plece bestia. Aş da orice să am un pistol cu 3 gloanţe. Unul pentru câine, şi două pentru cele două babe nebune care îl cresc în scara blocului. Nu vă panicaţi iubitorilor de câini, 3 gloanţe cu tranchilizant de elefant.

Într-un final ajung în casă, mă aşez în pat şi scriu prostia asta.

Numa’ de bine.

Popularity: 5%