Badea @ Numa' de bine.eu

Care-i următorul „escu”?

January 22, 2012 Horhe No comments

Acum ceva ani, profesoara de istorie ne provoca pe toți din clasă: „Ceaușescu – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. Care-i următorul <<escu>>?”. Am terminat orele cu respectiva și tot Băsescu a rămas președinte. Nu avea contracandidat. Poate doar dacă PSD-ul îl arunca în luptă pe Geoanescu, dar atunci istorie ne priva de ani buni de glume cu „dragostea mea”.

Acum se doresc alegeri prezidențiale. Alegeri ce vor face cu adevărat istorie. Dacă nu omitem că suntem în 2012 putem spune că o să avem alegeri Apocaliptice. Dar ca românii să aleagă alt „escu” în 2012 trebuie să demisioneze Băsescu, ori românii să plece din Piața Universității și să protesteze la sursa durerii. Da, protestele anti-președinte se fac la Cotroceni, nu la Teatrul Național din București. Eu înțeleg simbolistica locației, dar Băsescu nu merge prea des la TNB. Nu? Dar hai să ne imaginăm că mâine apare Băsescu la TV (la Antena 3, ha!) și spune:

„Deoarece 10.000 de români au protestat, s-au bătut cu jandarmii, au adresat cuvinte injurioase la adresa mea, și au vandalizat un chioșc de ziare din Piața Unirii, chioșcul meu preferat, am decis să demisionez. Da Gâdea, nu te mira, și Badea ștergete de bale.”

Și începe campania electorală. Candidează, iar, Băsescu (vrea revanșa), Antonescu (din partea USL-ului care o să supraviețuiască în imaginația mea, spre surprinderea scepticilor), Mugur Isărescu (asta că tot are un capital de imagine mare), Dan Diaconescu (pentru că nici nu știți ce pierdeți!) și Dan Voiculescu (pe el nu îl mai pun în fotografie pentru că e clar că îl votează doar angajații lui, de frică). Vadim Tudor nu mai poate. De, motive medicale.

Am observat că la români nu prea merge cu doctrinele. Nu are importanță și nu contează că X, ori Y sunt de stânga, dreapta, conservatori, liberali, social-democrați, monarhie etc. Românul știe ce vrea: „taxe mici, prețuri mici, benzină ieftină, salarii mari, autostrăzi, fără taxa auto, ș.a.m.d.”. Plus libertate. Se pare că protestatarii simt o lipsă acută de libertate. Totuși, pentru cei care fac politica după manual, care e doctrina cerințelor de mai sus? E clar că românul nu are cultură politică pentru că acasă nu învață așa ceva, în general nu are de la cine, la școală cine să o predea? și pragul vârstei de 18 ani înseamnă carnet auto și bețivăneală legală, nu dreptul de a vota. Acum cred că înțeleg de ce vor unii libertate. Cineva nu îi lasă să învețe cum e cu doctrinele și inevitabil se câștigă alegeri tot pe pungi și voturi cumpărate. Atunci da, LIBERTATE!

Ne întoarcem la alegerile noastre fictive din 2012. Băsescu abia mai face 10%. A pierdut un capital de imagine important și a început să fie nepăsător. Mai mult trage partidul de el, acesta fiind ajuns de oboseală. Următorul: cine crede că Antonescu e (cel) mai bun? Așa inocent, cu părul Pronto Pămătuf, ascunde mulți draci și el, doar se vede cu câtă înverșunare trage de piciorul scaunului de la Cotroceni. Un liberal decent ar avea cuvintele la el, nu pânza fierăstrău. 10% și Antonescu.

Mugur Isărescu. În ciuda faptului că suntem un neam ce nutrește o ură mare pentru bănci și bancheri, Isărescu pare apreciat, dorit. Poate pentru că e de 20 de ani în aceeași funcție. Dar și asta te pune puțin pe gânduri. Deci 10% și lui. Urmează Dan Diaconescu. Atâtea aș putea să spun despre el și echipa lui de „profesioniști”, dar nu am timp și spațiu, așa că să îl lăsăm pe Salvatorul Poporului Român în plata celor 10%. De Dan Voiculescu am spus deja că nu are rost să mai vorbim.

Așa că doamnelor și domnilor cine primește restul de 60% din voturi? Eu optez pentru Florin Călinescu, pentru că:

- a fost membru PNL dar și-a dat seama de mizeria doctrinară ce colcăie pe acolo așa că a spus sincer „adio” politicii. Asta înseamnă că știe ce vrea de la viață;

- spre deosebire de ceilalți candidați are umor. Și un discurs pe limba fiecăruia;

- știe când să renunțe. D-aia nu mai avem emisiuni cu Călinescu la TV. Pentru că și-a dat seama că o să ajungă gazda vreunei porcării precum „Acces Direct”, „Drept la țintă”, ș.a.m.d. Deci nu;

- pentru că e cu „escu”;

- de ce nu? Zice lumea că le mai bea. Măcar să fie asta problema lui, o tu! neam de abstinenți;

Așa că, vă invit la urne. Care-i următorul „escu”?

Popularity: 6%

CÂND A ZBURAT CUCU’ CU AŢA!

December 24, 2011 Stancu No comments

..Cica exista odată, demult de tot, pe când femeile îl iubeau încă pe Mircea Radu şi bărbaţii urmăreau cu lacrimi în ochi „Inimă de ţigan”, un sătuc numit URLAAAŢI!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.

Popularity: 12%

Când televiziunile îşi dau numere…

September 17, 2011 Horhe No comments

Eu nu vorbesc urât. Şi dacă o fac, mă abţin.

Până de curând, trebuie să recunosc, eram telespectator Realitatea TV. Pornind de la ideea că “ăştia mai greşesc, mai cade transmisia,sunt mai rârâiţi şi uneori abia înţelegi ce spun, măcar nu sunt ca la Antene”. Poftim că situaţia se schimbă, mai ales de când zvonuri în presă spun că se pune la cale o fuziune între Realitatea şi Antene. Cumpără Voiculescu tot. O să fie… ireal.

Am trecut, în ciuda faptului că mă plângeam, şi peste prostia Realităţii de a mă cadorisii cu exclusivităţi de la nunţi, botezuri şi cumetrii. Am înghiţit şi atâta Monica Tatoiu cât nu a înghiţit ea. M-am împăcat cu gândul că logopezii sunt o enigmă pentru unii angajaţi. Dar nu pot să admit şi ipocrizia.

Acum ceva ani, Badea şi Gâdea îi băteau pe cei de la Realitatea “de îi ascultau cu urechea”. Prezentau cifre de ziceai că e ora de matematică. Subiectele nu contau, emisiunile nu prezentau interes, nici pe o parte nici pe cealaltă, dar erau cifre din plin. Pe atunci Realitatea stătea cu capul în pământ, nu prezenta nici un număr. Ai fi zis că nu ştiu să numere, din moment ce cuvântul rating nu apărea în dicţionarul lor, ba mai mult, făceau emisiuni despre “rating-ul mincinos” al concurenţei, asta în timp ce ştim cu toţii că multă lume se lăsa condusă, până de curând, de Iluminatul Badea.

Acum Badea nu mai străluceşte. A încercat şi cu prompterul, şi cu radioul, dar lucrurile nu se mai leagă. Şi cum “televiziuni de ştiri” sunt doar două (că TVR Info apare şi dispare de la furnizorul meu), cine avea să câştige? Realitatea. A mai chiloţărit atmosfera, mai un Mugur Mihăiescu, mai puţin Can-Can, un subiect tras de păr pe aici, puţin pe acolo, şi au reuşit cu chiu cu vai să depăşească Antena 3. Că şi pe ăia cât să îi tot asculţi cum se plâng? Deja îţi lasă impresia că de vine Felix la putere o să fie totul miere.

Şi curg numere şi la Realitatea. Matematică nu glumă. Doar că ei nu îşi ascultă cu urechea învinşii. Lasă că aşa ziceau şi ceilalţi. Şi sunteţi toţi nişte ipocriţi. C.T.P.-ului i se adresează moderatoarele de la Realitatea cu “Tudor”, “Popescu” ş.a.m.d., iar “Domnului Becali” nu ştiu cum să îi ridice volumul la microfon când face ca oaia la tăiere.

Acum nu mai am nici telecomandă, şi nici chef să schimb canalele. Răsfoiesc internetul şi mă mai bucur în sufragerie de TVR Info (aici funcţionează). Cred că e singurul care se poate intitula “canal de ştiri”. Ce-i drept e bun şi CNN-ul, dar uneori mă ia patriotismul şi vreau să văd babe leşinate la pupări de moaşte, femei bătute de beţivi, şoferi cretini, etc etc.

Cât despre Realitatea şi Antena 3, pentru ei jurnalismul e deja o ghicitoare. Cum e câteodată moda pentru mine. Nu că uneori te gândeşti la poza de mai jos când auzi de “Fustă cu volane”:

Popularity: 9%

Gigi Muşchi în ZeList!

November 11, 2010 Horhe 2 Comments

Cu ajutorul lui Tiberius Ursanus, poziţia mea în ZeList-ul de săptămâna asta, este următoarea:

Poza are legătură cu asta:

Popularity: 6%

Paranoia e activă.

November 08, 2010 Horhe No comments

Anual, în România, 60.000 de persoane primesc diagnostice greşite. Adică zeci de mii de români se duc la medic având dureri în cot, ori în curte, şi primesc un diagnostic grav ca: meningita sau cancer. Problema e că, dacă medicul mai greşeşte (oboseală, stres, are şi el probleme acasă, etc.), până la uşa spitalului te omoară ipohondria apropiaţilor.

Nu ştiu dacă e specific românesc, nu am citit nici o carte despre “Ipohondria la români” (mai ales că la noi totul se tratează cu alcool), dar cunosc destule persoane ipohondre. Oameni pentru care o zgârietură este cale sigură spre o infecţie mortală, o durere de cap înseamnă tumoare şi un junghi e semn clar de cancer. Adică orice te doare îţi provoacă sfârşitul.

De exemplu, acum multe luni am reuşit stupida performanţă de a-mi bărbierii o aluniţă. Aşa e cănd vrei să testezi noul Gillette jucând golf cu o mână, ca Tiger Woods, şi ţinând picurele precum Thierry Henry. Mi-am dat de m-am julit, ca să citez din Bendeac, Perversul.

Aluniţa nu era mare. 2-3 milimetri, nu foarte pronunţaţă, nici foarte vizibilă. Sincer e o performanţă că am reuşit să o tai. A curs ceva sânge, vreo 2 zile şi gata. Am ajuns la muncă unde o colegă a văzut o uşoară urmă de sânge. “Ce ai păţit?”, “mi-am tăiat o aluniţă din greşeală/prostie. Nu e mare lucru”. “Aoleeeuuu. Măi George dute la doctor. Poţi să mori! Cancer! Tumoare! Mori! Uiu iuuu!”. Hm… o primă reacţie tulburătoare.

Sunăm prietena ca să mai cerem o părere. Discuţie ceva mai temperată, lipsesc fraze gen “o să mori”, “cancer”, “gata mă părăseşti…ăăă, pardon, ne părăseşti”. Dar în principiu nu e de bine, mergi urgent la medic. Buuun, nimeni nu îmi spune “nu-i nimic, bea ţuică!”.

Apoi a urmat o ultimă părere. A părinţilor. Pfuai ghe zililiii meliii! Am omis să vă spun că tata e ipohondru, şi mama e ipohondră temperată (un fel de Coca Cola Light), dar în principiu tot la moarte ajungem. În acel moment îmi imaginam că mă duc din cauza fricii, nu a cancerului. Şi hai la medic.

Intru pe uşă şi încep fără să fiu întrebat:

- Săr`na. Doamna doctoriţă e cam aşa. Mi-am tăiat o aluniţă. Curs sânge. 2 zile. Colegii/familia/prietena spus că mor. Deci? Verdict? Crimă?

După o scurtă analiză, cu un aparat simpatic, am aflat că e o aluniţă inofensivă şi că toate aluniţele mai mici de 5 mm sunt nevinovate. Şi asta e povestea aluniţei buclucaşe.

Stau şi mă gândesc, dacă mă duceam, mă dădeau de dimineaţă până seara pe Realitatea şi Antena 3? Pe Cartoon Network? Oare îmi creştea numărul de vizite pe blog? Badea vorbea de mine şi nu de Băse? Căutau fafaştoacele prin librării “să îmi cumpere blogul”? Oare…

Şi acum, pentru toţi ipohondrii cu frică de `mniezo, cancer şi meningită… Madness! Ska Ska Ska!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Popularity: 4%

Rocky – Badea la os!

October 08, 2010 Horhe 4 Comments

Ghiceşte interpretul piesei şi poţi câştiga un bilet la concertul lui din sufragerie! Baftă!

Popularity: 7%

Roldies şi vechi!

September 18, 2010 Horhe 3 Comments

De ceva timp nu am mai ascultat muzică veche şi bună. Adică piese care cândva erau “hit-ul verii”, şi care 3 luni mai târziu erau “ceaia?”. Hai toată lumea, să ne simţim ca în anii `90 ai muzicii româneşti:

1. MB&C – Marea

Nu cunosc nici un detaliu despre această trupă, dar piesa a apărut în 1998 şi cel mai probabil terasele se rupeau în două pe beat-ul mijto. Audiţie plăcută, hey o hey o:

2. Double D – De ce?

Cum probabil vă daţi seama, nici despre această trupă nu ştiu nimic, dar datele de pe youtube mă anunţă că: “unul dintre hiturile trupei double d la vremea respectiva.Cantecul este din anul 2000 si face parte de pe EP-ul cu acelesi titlu “De ce”.Componenta : Daniel Badea, Catalina Zanfir (in prezent trupa chiK-go), Delia Panait”. Asta spune totul, nu?

3. Chik-Go – Oare

Dacă trupa de mai sus a suferit o ruptură semnificativă, am hotărât să vedem în ce s-a materializat tona de talent muzical, aşa că ascultăm piesa magistrală a unei trupe relativ nouă, dar tot veche. De ţinut minte refrenul:
“Oareeeeeee eşti tu vinovat?!

Poate am iubit prea muuuuuuuuult,

Şi tu ai călcat în… Oareeee?”

Popularity: 6%

Teo Trandafirul PDL-ului

June 23, 2010 Horhe 2 Comments

Teodorei Trandafir nu îi place binele. Cel puţin asta deduc din ultimele ei declaraţii, menite să o scoată basma curată după ce a votat contra-PDL. După ce a fost aclamată de o ţară întreagă, îmbrăţişată în Parlament, după ce a făcut semnul victoriei/v-am tras-o după votare, după ce a invitat câţiva manelişti să… pardon, altă emisiune. Important e că Teo a vrut să arate că viaţa bate emisiunea în direct şi că nu toţi politicienii sunt la fel. Dar ca orice minune, totul a ţinut 24 de ore. După ce a realizat că şi-a băgat partidul în groapă, a început să se scuze lamentabil şi să pupe mâna care a plătit bani grei de campanie electorală.

Imediat după votare, când probabil a ieşit din transă, a declarat că în timpul votării avea 40 de grade la umbră, era obosită şi surmenată. De aici deducem că Teo nu ştie regulile de bază în Parlamentul României: se doarme la muncă. Dacă a văzut că nu ţine jmecheria cu surmenajul, acum dă vina pe o cădere de glicemie. Probabil a căzut în aşa hal glicemia că a confundat bilele, persoana de îmbrăţişat şi gestul: mi-am tras-o!

Cu toate că a primit destule cereri de transfer la alte partide, un lucru o ţine strâns legată de partidul pe care (încă) îl reprezintă. Nu vrea să se despartă de portocalii nici în ruptul capului chiar dacă conştientă/în proces de leşin nu se acomodează cu politica PDL.

Presimt că va continua.

P.S. – să îi scrie cineva lui Badea în emisiune despre subiectul ăsta, poate în corectitudinea lui dezbate şi problema de etică a prietenei Teo.

Popularity: 6%

BlogMeet cu bufet suedez!

May 26, 2010 Horhe 2 Comments

Dragi blogări prahoveni, şi nu numai, vineri 28 mai, la ora 19, are loc întâlnirea blogărilor din Prahova (dar poate tranzitaţi Ploieştiul şi…) la Restaurant President Sud, adunare în cadrul căreia vom discuta despre bloguri, bloage şi mâncarea de la bufet. M-am interesat personal, o să fie bufet. Am să mă aflu la întâlnire împreună cu Nicoară, colegul de la matinal, şi Zoso, blogărul ăla cunoscut, care dacă nu va mânca bătaie de la Mircea Badea până vineri, poate gustă ceva de la bufet.

Acţiunea are scop caritabil, intrarea fiind 5 lei. Banii se strâng pentru un centru de copii aflaţi în dificultate.

Vă aştept cu blog mic şi mare să ne dăm cu părerea despre pişcoturi, caviar, bere, cafea şi… ăăă… a, da, bloguri.

Popularity: 9%

Spune NU blogărilor!

April 17, 2010 Horhe 17 Comments

După textul împotriva “criticilor” de bloguri am primit o nouă sursă de inspiraţie, de data asta cu implicaţii emoţionale, timp şi bani pierduţi.

Ca în orice domeniu, şi la blogging există sfaturi/sfătuitori, dar majoritatea “începătorilor” nu fac diferenţa între un trepăduş de internet şi un om realizat. Un amic (toţi din blogroll îmi sunt amici, din moment ce le acord atenţia click-ului meu zilnic) a avut parte de o întâlnire groaznică, “adunare a blogărilor din Ploieşti” din câte am înţeles. Fiind tânăr (16 ani) şi lipsit de respect de sine (a vrut să ceară sfaturi unor nerozi pe când el are un stil foarte mijto) a purces la o astfel de întâlnire şi din spusele lui a îndurat 2 ore de discuţii cretinoide din partea unor obosiţi. Temele de discuţie au fost următoarele:

- de ce e Zoso bun?

- de ce Zoso nu îmi răspunde la mesaje?

- cum să ajungi mai sus în Ze List?

- cum să te pui bine cu blogării dă valoare?

Acestea au fost temele principale la ceea ce am înţeles că a vrut să fie “Întâlnirea blogărilor din Ploieşti”. Foarte trist. Din nou aerul răşinos respirat de oamenii fără treabă (cu excepţia blogului) induc în eroare persoane. Ce sfaturi ai putea să primeşti ca să ajungi un blogăr bun? Nici unul. Nu o să te placă niciodată toţi, şi dacă te plac mulţi, nu sunt destui. Asta e clar, dacă ajungi să îţi pese. Ce poţi să înveţi de la Zoso, sau blogării ce vor să îl imite pe el? Îmi vin în cap n-jpe mii de bloguri originale (sub locul 6.000 în Ze List) care sunt foarte interesante şi merită studiate. Câteva sfaturi? Poftiţi:

- ca să creşteţi în Ze List trebuie să faceţi “curvatis linkus” adică milogirea internautică pentru schimb de link-uri;

- aspect original al blogului, lucru ce necesită o investiţie financiară;

- uneori abordarea unui limbaj trivial, isteric, de om nemulţumit… într-un cuvânt: bădism (de la Badea);

- să fi vedetă. E foarte uşor. Primeşti comentarii şi dacă ai scris că eşti mirat de rahatul e maro;

- să îţi neglijezi viaţa şi să uiţi că prietenii trebuie ţinuţi aproape, familia are nevoie de ajutor, job-ul de tine (şi invers), prietena de o mângâiere, o vorbă bună şi aia nu pe mess;

Cam asta e tot ce cred eu că te ridică în Ze List (asta dacă mori de nerăbdare şi vrei acolo imediat). O altă metodă e să faci exact ce te duce capul, să scrii bine sau prost, puţin sau mult, şi o să ajungi mai sus.

În încheiere, parafrazez, cu umor, din scurta discuţie avută cu Vctima întâlnirii cu blogării:

“Am ajuns acasă, am făcut un duş şi apoi am plâns gol în colţul camerei, în întuneric. Am plâns pentru că am pierdut 2 ore şi 7 lei pentru nimic!”.