Tag Archives: bahmuteanu

Hamude şi Papleacă

Papleacă e, aşa cum spune şi numele, un trist la 28 de ani, cu burtă de IT-ist, cearcăne de gamer şi chelie înzăpezită de mătreaţă. Nu prea iese din casă, şi când o face, se plimbă singur prin parc, vorbeşte cu amicii de WoW şi CS, iar la ocazii se cinsteşte cu o şaorma. Azi Papleacă huzureşte pe banii de bigudiuri primiţi de la mă-sa. Îşi cumpără o îngheţată la cornet şi se desfată cu o şaorma.

Se aşează la rând cu privirea în pământ şi aşteaptă să îi vină rândul.  Spune cu voce şoptită ce doreşte şi se retrage 5 metri în faţa şaormeriei, loc de unde măsoară speriat tot ce se întâmplă în jurul lui. Îmi vine rândul să spun ce doresc, dar mă surprinde Hamude care se teleportează în faţa mea la rând. Îi comunic faptul că a ratat coada şi mă uit lung şi inexpresiv la el. Îmi evită privirea şi se uită la Proasta lui. Fata e ruptă de lume şi îl freacă la melodie pe Hamude să îi cumpere şaorma cu “d-ăia prăjiţi… cârnaţi”. “Fă ejt proastă?” îi răspunde iubitul, de unde deduc faptul că ea e Proasta.

Hamude îmi evită privirea şi îl întreabă autoritar pe Papleacă care dintre noi doi a fost la coadă. Continui să îl privesc şi să îi caut ochii, dar se fereşte. Proasta saliva pe tejghea cu gândul la cârnaţii din şaorma. Papleacă, martor la întreaga scenă se pierde. Îşi linge spasmatic îngheţata şi bâjbâie câteva scuze penibile în faţa unui Hamude de maxim 19 ani.

Nu ştiu că eu nu eram atent…ăăă…nu ştiu… ăăă… tu… cred!”. Zâmbesc. Hamude devine iritat de răspunsul sacadat. Papleacă se pierde şi parcă îl aud cum îşi strânge vezica. E linişte şi nu mă grăbesc. Pot să îi ofer locul meu în faţă, mai ales  că Proasta lui pare ieşită pentru prima dată din casă… dar azi nu am chef. Apropo, aţi observat că prietenele cocalarilor sunt din specia Pupăză Bahmuţenciană?

După secunde bune de linişte, în care eu nu îmi iau ochii de pe Hamude, Papleacă transpiră sub privirile nervoase ale cocalarului şi carnea se strică-n ţeapă, Proasta rosteşte: “el e dragă în faţă… noi suntem după“. Hamude se întoarce nervos spre ea, dornic să îi mute falca aşa cum o face de câte ori o iubeşte, pierde echipa lui de fotbal sau nu are altă ocupaţie. Se abţine dar o bate din priviri.

Papleacă îşi primeşte şaorma şi fuge ca  o fetiţă spre casă. În seara asta doarme cu lumina aprinsă. Eu îmi servesc şaorma la o masă lângă Hamude şi Proasta. Îi privesc arogant şi cercetător. Fac analize istorice şi psihologice. El o iubeşte cu “fă!”.

Să-mi fie de bine.

P.S. – Morala? Numărul mare de Papleacă tradiţionali a dus la creşterea numărului de Cocalari. Ştiinţă.

P.S. 2 – Şaorma de la Dineş e de toată jena.

Popularity: 5%

O luăm de la capăt!

Cu ocazia meciului de fotbal, amical, România – Ungaria, Pro TV ne anunţă că “O luăm de la capăt!”. E clar că se referă la prestaţia echipei naţionale care se află în criză de calificare de ani buni. Pentru ăştia nu mai iese nimeni în stradă. Cu toate astea, vreau să precizez că fraza “o luăm de la capăt!” a devenit perimată în cadrul trustului Pro. Îmi şi imaginez reacţia voice-over-ului (îmi cer scuze nu am aflat numele domnului cu voce groasă) pe parcursul lungilor ani de necalificare:

2002 – România nu s-a calificat la Campionatul Mondial. Dar nu-i nimic. O LUĂM DE LA CAPĂT! Mâine, în timp ce Brazilia joacă finala cu Germania, urmăreşte pe Pro TV super-amicalul România – Bloc P2, Scara 3.

2004 – Am avut ghinion şi nu ne-am calificat nici la Campionatul European. Nu-i nimic! O LUĂM DE LA CAPĂT! Mergem în concediu la greci şi atingem şi noi trofeul.

2006 – Nici acum nu avem noroc. Probabil e Mercur retrograd, nu Neti? O LUĂM DE LA CAPĂT! Atingem trofeul când culegem zarzavaturi în Italia.

2008 – Ne-am calificat? Pe bune? Hai frate, serios? Cum aşa? Aaaa… gata? Am şi pierdut calificarea? Bun… credeam că rupem lanţul. Deci, O LUĂM iar DE LA CAPĂT, da? Sincer, îmi era şi jenă să nu mai folosesc replica asta…

2010 – DA! România poate! Ne menţinem acolo unde trebuie! Afară. O LUĂM DE LA CAPĂT! Super-amical România-Ungaria, un meci care naşte pasiuni între UDMR şi PRM!

Vă prezint, în premieră, echipa naţională de fotbal, câştigătoare a viitorului trofeu UeFă INTERFOFO Cup.

Cu ele nu o să O mai LUĂM DE LA CAPĂT! Simplu. Doar o să o luăm.

Popularity: 11%

Scriitor Ne-Superior!

Pentru că tot am avut zilele trecute un Top 5 al blogărilor pe care îi citesc zilnic, a sosit momentul să renunţ la politeţuri şi să fac un Top 5 al blogărilor pe care nu îi citesc. Sunt persoane în ale căror texte şi idei nu mă regăsesc. Toţi cei bolnavi de blogoree sunt invitaţi să îşi spună părerea în topurile lor. De lăudat e uşor… critica ne omoară. Deci, care este cei 5:

1. Mircea Badea – pentru că pur şi simplu nu fuzionez cu Badea. Ideile lui despre ORICE sunt mereu dure, fără speranţă, incalificabile. Şi mai există un motiv: sunt ateu, deci nu pot să cred în Arhi-Cunoscătorul Zeu Badea.

2. Adriana Bahmuţeanu – de cât rahat e nevoie ca să ajungi o lady ca ea?

3. Questioare - pentru că blogări ca ea au transformat fenomenul de blog într-un hi5.

Te citesc,

Nu te citesc,

Hai să facem  schimb de link

Şi-n Ze List eu am să cresc.

4. Pitici Gratis – şi Vacanţa Mare a fost amuzantă cândva, la fel şi umorul vulgar are limita lui.

5. Zoso – un blog despre un nimeni şi un nimic.

Aceasta a fost lista mea. Aştept să citesc şi alte Top-uri sincere.

Popularity: 1%

Horrorius Prigoană

Recent am dezbătut puţină politică actuală cu un grup de cetăţeni ai patriei şi inevitabil am ajuns la subiectul Honorius Prigoană. Ca o concluzie de început de text, poporul ăsta a ajuns să fie atât de sictirit de politicienii bătrâni încât dacă ar candida Ogică ar vota cu el, numai “să schimbe ceva”.

Părerile pro-Honorius sunt variate:

- “este tânăr” - şi Alina Plugaru este tânără şi a vrut să intre în politică. Politica parcă totuşi are o vârstă. În tinerismul lui, Prigonel promite numai aberaţii.

- “este sexy” - adevărul e că restul politicienilor nu ar merita să joace nici în low budget german porn, dar Honorică e sexy balamuc, mai mult “muc” decât “bala” cum ar spune un student, trist, pentru că e student la Ştiinţe Politice în România. Honorius bine că a scăpat de faţa aia de pe acnee.

- “a studiat în SUA” - motiv pentru care toţi studenţii de ştiinţe politice din România ar trebui să se împuşte în bibliotecă. Mă amuză naivitatea unora care trăiesc cu proasta impresie că universităţiile din Statele Unite urmăresc românii. Banul primează, şi un student care îşi poate achita taxa anuală de n-jde mii de coco o să aibe mereu prioritate în faţa unui emininche din Ferentari. Şi acum serios, faţa lui Honorius inspiră inteligenţă nativă sau tocilăreală papagalicească?

- “vorbeşte coerent şi bine, deci este cult” – dacă citeşti un discurs al tatălui şi apoi al fiului o să observi că în familia Prigoană discursurile se repetă în tandem la masă. Toate au un limbaj asemănător, o ţintă comună şi un fund precis. Al Băseşcilor.

- “în familia lui este politică de dimineaţă până seară” - Prigoană, tatăl, a intrat în politică pentru a avea întâietate în afaceri nu pentru că este un politician desăvârşit. Bahmuţeanca este o ziaristă ratată care promite că o să intre cu Libertatea în Parlament. Prigoană Silvius este un gigolo a cărui iubită face cyber-sex, iar Maximus e… minimum acum. Unde e politica în familia asta?

Cu toate astea, lumea greşeşte când îl compară pe Honorius cu Eba. Honorius poate fi comparat cu Poponeţ sau Daminuţă. E lipsit de masculinitate să îl compari cu o fumee.

Din partea mea să piardă şi Honorius şi securistul ăla bătrân de la PNL. Să câştige Remus Cernea. Pardon. El nu are facultate în SUA şi nu e nici sexy. E doar un roacăr.

honorius

Popularity: 1%