Bendeac @ Numa' de bine.eu

Suntem ceea ce râdem

October 30, 2011 Horhe 2 Comments

“Ce dor îmi e de glumele lui Toma Caragiu”, zise tata în timp ce butona între Bendeac, Serviciul Român de Comediu şi ceva tragi-comic de pe Kanal D. Eu am văzut momentele comice realizate de Toma Caragiu şi ceilalţi mari actori, înainte de ’89, şi pot spune sincer că nu aş vrea ca ei să fie şi acum pe piaţă. Pentru simplul fapt că oamenii acum sunt prea proşti ca să mai înţeleagă o glumă bună. Chiar să ajungem în asemenea hal încât să coborâm ştafeta la un nivel sub-umoristic? Să joace toţi marii actori în telenovele stupide pentru pâine? Să fie “partenerii” bendecilor? E trist ce zic, dar mai bine mori în glorie.

Cine să mai înţeleagă Toma Caragiu când toţi vor Bendeac şi tânjesc după Vacanţa Mare? Cum să râzi la glume care caracterizează prostia şi mitocănia ca ceea ce sunt, din moment ce acum prostia e “funny”. E “funny” să te porţi ca un pervers, meltean, mitocan.

Nu trebuie să ai diplomă specială ca să observi că nivelul IQ-ului naţional scade direct proporţional cu valoarea programelor umoristice. Sunt atâtea motive pentru care ţara o duce prost, şi unul dintre ele e şi ceea ce vedem la televizor, adică programele de umor.

Calitatea umorului după ’89 a scăzut gradat dar sigur. Imediat după revoluţie au explodat diferite grupuri umoristice, dar puţine au supravieţuit. Nu îi ştiu pe toţi, dar îmi amintesc cremele. Era Divertis, cu glumele bune de tranziţie, şi Vacanţa Mare în 3, cu începutul glumelor porcoase şi de amfiteatru pe litoral. Florin Călinescu a ridicat bara umorului în România cu două emisiuni geniale (Chestiunea Zilei şi Recursul Etapei, parcă aşa se numea după ce a plecat Ioaniţoaia de la Pro). Dar într-un final a clacat şi Călinescu când a văzut mizeria în care se scufundă televiziunea.

Până atunci Vacanţa Mare deja era pe val. Lumea râdea cu miros de praz la glumele cu Leana şi Costel, iar poporenii se salutau cu “N’seara!”. O perioadă de glorie. O scufundare glorioasă în umorul unui viitor preşedinte de partid ecologist. Dar pe contraatac se străduia un grup genial la Antena 1, Vouă. Ăla da umor. Fin. Şi au plecat de acolo pentru un serial şi mai spectaculos la TVR. “Ultimul stinge lumina”. Atât de bun a fost încât o să îl mai vedem peste 100 de ani, când o avea chef TVR-ul să mai dea ceva de calitate. Dar ei au fost ultimii, şi au stins lumina.

De atunci şi până azi, au mai sclipit Mondenii, Cronica a reuşit să se plafoneze în repetiţie şi victimizare, Badea a devenit un atotştiutor, Divertis e pe la TVR, Serviciul Român de Comedie e mereu acelaşi, Bendeac e prea de tot şi restul nu există.

Aşa că am dreptate. Teoria mea se confirmă, conform amplei scheme de mai jos:

Popularity: 7%

Un stafilococ în gât şi un şut un fund… II

September 30, 2011 Horhe No comments

Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi sper că pauza a fost sufiecientă. Acum vă rog să închideţi telefoanele pentru că nu mă interesează ce stil muzical preferaţi şi să continuăm piesa:

Actul 4. Spitalul Panduri

Ora 6:55, în faţa uşii pe care scrie informaţii, mă aşez la rând. Cabinetul se deschide “pe la 8″ şi eu deja sunt persoana cu numărul 14. Sunt 13 persoane înaintea mea, 13 pensionari, veniţi cu noaptea-n cap să stea la coadă. Minunat.

Când se deschide ghişeul de triere, aflu că se eliberează doar 12 bilete de ordine, deci sunt în plus, iar dosarul meu nu este complet. Lipseşte trimiterea de la medicul de familie. O altă trimitere. Nu-i nimic. Am pierdut o oră de muncă, o oră pe drum, o oră de stat la coadă, dar mâine mă revanşez.

Actul 5. Spitalul Panduri. A doua zi

De data asta l-am rugat pe tata să plece cu noaptea în cap ca să îmi păstreze un loc mai în faţă. Pot să scap de o oră de la muncă, nu de trei. La ora 6:45 când am ajuns eram prima persoană şi complet echipat să mă bucur de un consult spitalicesc.

Primesc bonul şi sunt îndemnat să mă aşez la altă uşă unde trebuie să aştept sosirea medicului. Pe uşă scrie că doctoriţa îşi începe programul la ora 08:00. Este 08:25 şi eu deja valsez pe hol. Se face 08:45. Apare. Nu pare că o deranjează faptul că a întârziat. De ce să o deranjeze? Se poartă ca unii medici să vină la muncă puţin mai târziu. Sunt vedete, se lasă aşteptate.

Se uită rapid peste foile mele şi-mi spune:

- Nu ai adeverinţă de salariat.

- Ba da. E la medicul de familie.

- Nu. Trebuie să am şi eu dovada.

- Pe trimitere aici e un X la căsuţa cu “salariat”, ceea ce înseamnă că la medicul de familie am adeverinţă. Deci e totul în regulă. Dacă se dovedeşte la un moment dat că nu sunt salariat şi că vă păcălesc, eu împreună cu medicul de familie vom ajunge după gratii.

- Nu. Mergeţi să vă certaţi cu cei de la informaţii. Că ei au triat actele.

Şi exact ca în jocurile copilăriei, am întâlnit balaurul cel rău şi am mers patru căsuţe înapoi.

- De ce nu mi-aţi spus că am nevoie de adeverinţă? Vin de două zile. De ce nu e o foaie pe aici care să menţioneze de ce acte am nevoie?

- Nu ştiam. (fana lui Bendeac)

Înapoi acasă.

Actul 6. Înapoi la ORL

Am hotărât să mă întorc la ORL-ista de la policlinică. Poate se leagă de un tratament cu ceaiuri de ciuboţica-cucului şi măciuca-ciobanului.

La ora 14:30 m-am aşezat în faţa cabinetului, ora la care doctoriţa trebuia să scoată capul pe uşă şi să spună “prima persoană?”. Ţeapă. Am auzit această frază minunată la ora 15:25. Nu face nimic.

Îmi zâmbeşte când vede că ne-am născut în aceeaşi zi şi îmi spune că stafilococ are toată lumea, doar că eu nu pot să fiu prieten cu el. Şi se operează, dar înainte de toate, trebuie să îmi fac operaţia de deviaţie de sept (gratuită, şi jur că nu dau nici o şpagă), şi apoi operaţia de scoatere a amigadelor (sper gratuită, tot nu dau şpagă). Dar până la operaţii trebuie să îmi tratez răceala, şi pentru asta am nevoie de pastile, preferabil de la Sensiblu. De unde ştiu asta? Păi am primit de la ea un cupon de reducere, ştampilat de ea, pentru farmaciile Sensiblu. Asta nu e ilegal?

La ieşire, un scurt monolog şi o palmă-n frunte… aveam motive.

Se trage cortina. Noapte bună.

Album de familie. Amigdale în Vama Veche.

Popularity: 9%

Ratat Media Academy îşi deschide uşa!

August 22, 2011 Horhe No comments

Hai şi tu! Împreună putem să nu ajungem cineva!

Popularity: 7%

Cum mi-am petrecut sfârşitul glumii

May 23, 2011 Horhe No comments

Sfârşitul glumii l-am petrecut aşa cum am făcut-o şi la Apocalipsa din ’99 şi 2000. Am stat degeaba şi am lăsat lucrurile să treacă agale. Nu am avut bani să fac Apocalipsa la bulgari, unde am auzit că românii sunt serviţi foarte bine pe ultimul drum şi cică la all-inclusive mori cu burdihanul plin. Dar nu mi-am permis şi oricum îmi e frică la ei că îţi parchezi dricul la hotel şi nu îl mai găseşti după cinci minute.

Dacă în ’99 am colecţionat bancnote cu Eclipsa-Apocalipsa, şi în 2000 am făcut nimic. Acum, în 2011, mi-am propus să rezist unei emisiuni cu Bendeac. Ştiu, cea mai stupidă modalitate de a pleca din lumea celor dreptaci şi stângaci. Sincer să fiu am urmărit 12 minute din “Puii lui” pentru că mă enervează faptul că nepotul meu învaţă la grădiniţă şi acasă când îi pică telecomanda în mână, tot felul de replici cretine “made by Bendeac”. Nu eram eu un copil elitist, dar nu îmi plăceau Vacanţa Mare pentru că erau de căcat, şi nu o să îmi placă acum Bendeac din acelaşi motiv.

Nu mai îmi bat capul şi tastatura ca să vă exemplific ce glume de-a dreptul stupide şi inimaginabile, pentru orice categorie muncitorească, are “paloşul culturii şi bunului simţ” Bendeac. E pur şi simplu o emisiune de rahat şi el va continua să îl imite pe Fernando de la ? aşa cum Garcea o imita pe Leana lu’ Costel. Până la faliment şi apoi politică.

Bendeac, din partea mea şi a tuturor care nu îţi suportă “umorul”: Eşti praf!

P.S. – cică e bun la teatru. De ce nu face asta şi să moară de foame cu demnitate?

Popularity: 7%

Iisus, miei, bere, carne, iepuri, ouă, lumină…

April 23, 2011 Horhe No comments

Încă un Paşte. Din nou acest eveniment ce adună mai multă pioşenie şi penibil, la un loc, decât orice altă sărbătoare. Mulţi creştini nu au înţeles nici acum, ori poate nu ştiu eu, care este scopul sărbătorii: o “petrecere” decentă că a re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-….-reînviat Iisus. Sunt aceleaşi cozi la magazine, indiferent de “criză”, şi aceeaşi grandomanie deja tipic creştină. Oamenii sunt la fel de proşti, falşi şi pioşi ca în restul anului, doar că acum devin penibili în faţa propriei credinţe.

Săptămâna asta, importantă, de mare post şi iertare, a început cu stângul pentru tagma creştină şi iertătoare, fiind scandalizaţi de “bebeluşii homosexuali” ce au împânzit România. Au înfierat campania de “promovare” a homosexualităţii, de parcă a ţi-o trage în fund e un trend, şi trebuie promovat precum H&M sau Zara. Bebeluşul ăla nu face reclamă pentru “cât de cool e să o arzi gay”, ci pentru “sunt gay pe planeta de n-jpe mii de ani, unii şi-au adus aportul istoriei mai mult decât ai crede, şi nu o să dispară pentru că îi arzi tu pe rug ca în Evul Mediu”. Deci, arde-o tolerant, că oricum nu ai nimic de câştigat fiind un războinic fidel al luptei între… până la urmă cine? Şi vă rog eu, măcar cei ce citiţi acest blog, nu vă mai întrebaţi “ce o să îi spun copilului meu când o să vadă doi bărbaţi că se ţin de mână pe stradă?”. Mai bine încercaţi să îi spuneţi de ce o bate Ghiţă pe Maria că e ciorba rece. Ori de ce Maria îl înşală pe Ghiţă. Ori de ce… Înţelegeţi?

Tot în săptâmâna asta au avut loc şi mai multe evenimente de maxim interes, precum pomenile, împărţelile şi postul. Toţi creştinii trebuie să ţină post, pentru că şi Patriarhul, în turnul lui de fildeş, a dat de pe masă caviarul şi acum mănâncă ciorbă de ştevie şi piure de spanac. Şi da, aşa îşi arată toată lumea nivelul de bunătate. Prin post. Nu prin a ajuta oamenii, semenii, săracii, nevoiaşii. Prin post. Când tu eşti în post, cu mielul tăiat în congelator, un muritor de foame este “excitat” de pioşenia ta.

Vorbeam mai sus de “panoul gay” şi mi-am amintit cât de penibili au fost şi mulţi reprezentanţi ai presei în perioada asta, începând cu redactorii pătrunşi de “lumină” ce au scris că “bebeluşul gay promovează homosexualitatea”. Am demontat deja prostia asta. Apoi, ziarele s-au bătut să comercializeze Biblii şi cărţi cu Iisus pentru că… Gazeta Sporturilor are legătură cu Iisus. O carte de Confucius nu puneau, ori Codul Bunelor Maniere. Nu. De ce să înveţi despre etică şi morală, aşa cum sunt ele normale. Nu. Trebuie să înveţi etica şi morala creştină, altfel, “liberul arbitru” te taxează = mori = iad = chin veşnic.

Într-un final, oamenii se bat pe carne, şi mieii stau morţi, cu fundă roşie la gât, în aşteptarea unei alte sărbători de “băgat la burdihan” şi în care, ştiu, toţi o să spuneţi “TREBUIE SĂ FIM MAI BUNI!”. Dacă o să îmi spui rahatul ăsta am să te ignor, pentru că dacă tu eşti bun doar de Paşte şi Crăciun, înseamnă că îmi recunoşti faptul că în restul anului eşti o scârbă de om. Corect?

Am să petrec şi eu paştele cu familia, pentru că m-am născut într-o familie creştină, şi o TOLEREZ pentru că nu mă afectează credinţa lor. Şi da, am să merg şi la biserică să iau lumină, pentru că e o “tradiţie” de-a mea, să merg cu părinţii la lumină. Ei se bucură că “îi ajută ‘mniezo”, eu mă bucur că stau cu ei. Şi da, am să şi mănânc bucate tradiţionale de paşte, dar asta pentru că îmi place carnea de miel şi plăcinta cu brânză dulce, numită Pască. Îmi place atât de mult Pasca încât mulţumită mentalităţii tolerante a mamei mele, primesc Pască şi de Crăciun şi ziua mea.

Am să mă întorc de la biserică împreună cu familia, în corul pieselor dance ce vor rupe boxele prin balcoane şi maşini, voi saluta respectuos vecinii cu “Bună seara” şi ei vor spune că “Hristos a înviat”, de parcă nu s-a demonstrat ştiinţific faptul că reînvierea e normală. Voi observa aceleaşi babe cum fac aceleaşi ritualuri păgâne atribuite creştinismului, cu fier şi iarbă la uşă, iar în final, după ora 12 noaptea, o să mă holbez la decolteul Biancăi Drăguşanu, în timp ce aduce lumină împreună cu Bendeac şi umorul lui. Pentru că un copil nu trebuie să fie tolerant. El trebuie să fie obsedat de “ţăţe, buci şi glume cu tentă”. Altfel, conform logicii româno-creştine, nu e demn de ţara noastră.

Şi dimineaţă am să lecturez cu acelaşi interes, editorialul lui Bichir, acest N-am Cuvinte al românismului, tradiţiei şi iubirii. Omul care a reuşit într-un editorial să transforme un banal meci de fotbal între CFR Cluj şi U Cluj, într–o luptă între “românii creştini şi bozgorii răi şi ai dracu’”. Dar are voie, pentru că “eşti mai bun” doar de Paşte. În rest…

Vă urez haleală fericite, să nu vă cadă lumina, şi să vă scoată iepuraşu’ de paşte cât mai multe ouă pe…

Popularity: 7%

Românii au talent. Dar…

April 04, 2011 Horhe No comments

Au fost şi sunt multe lucruri pe care oamenii şi media nu le prezintă dintr-o politeţe faţă de concurenţi şi “spiritul spectacolului”. Poate pentru că suntem în preajma sărbătorii de Paşte, şi toată lumea e mai bună, mai milostivă, mai drăguţă. Cu excepţia creştinopatului din Statele Unite care nu avea pe cine să ardă, şi a ars Coranul. Dar despre bolnavi psihici şi instigatori nebuni am tot vorbit, şi îi avem pe ai noştrii.

Juriul emisiunii “Românii au talent” este compus din aceleaşi trei persoane: Andra “Hihihi-hahaha-Pielea de găină”, Mihai PreaŞtiutor Petre şi Andi Moisescu. A văzut cineva dansul de final al primei semi-finale? A înţeles cum stă treaba? Bărbaţii din juriu au toţi o performanţă în acest concurs (replici, atitudine, trăiri), Andra e remarcată doar prin faptul că a născut. E şi fătatul un talent.

În prima ediţie a concursul a fost destul de nepotrivit să dispară de pe ecran numărătoarea piruetelor în cazul familiei Viorica şi Emil Luca. Nu contest performanţa lor, dar după 70 de piruete a dispărut numărătoarea, a reapărut pe la 200, apoi iar a dispărut, şi dintr-o dată, fix 400! Pot să fiu sceptic?

Mă amuză foarte mult povestea tânărului Iustin, un real talent. Sper să câştige el, în ciuda faptului că mama lui este de-o ipocrizie colosală, conform declaraţiilor lui Iustin. Acesta a spus că până să participe la concurs mama lui îi spunea să nu mai cânte aşa şi să înceteze. Dar acum, miroase a premiu, şi ignoranţa ei a văzut că avea o mină de aur la uşă. Oricât de mult urăsc ipocriţii şi ignoranţii, Iustin merită prea mult premiul.

A doua semi-finală a fost şi mai disputată. Mai mulţi concurenţi dotaţi, şi cel de care îmi era frică era Imitatorul. Coşofrei parcă. Nu e un talent colosal, consider chiar că a ocupat locul altui talent în semi-finală, dar îmi era teamă că românii ar fi votat genul de umor “mai dă Bendeac aşea”.

Hip-hop-erul Adrian Ţuţu a câştigat primul loc în urma votului publicului, impresionând încă de prima dată cu povestea lui tristă. Hai să fim sinceri şi să recunoaştem că nu este cel mai bun cântăreţ de hip-hop, nu este cel mai carismatic, şi poate nici cel mai trist om de pe Pământ. Este trist că nu mai are părinţi, şi că vrea să îşi decoreze apartamentul cu 120 mii de euro, dar talentul lui nu îl recomandă pentru Locul I. Poate să îl ajute Pro după concurs, dar ar fi o nedreptate pentru Iustin să câştige cineva care din două-n două versuri spune ceva ce te loveşte la “sentiment”. Şi până şi părinţii mei sunt de acord că “nu poţi să îţi iubeşti orbeşte părinţii” pentru că e foarte important ce fac ei pentru tine. Dacă tatăl/mama te bate, te chinuie, îţi face viaţa un chin, de ce să îi iubeşti? Doar pentru că, precum a spus un profet, “eşti produsul unui f*tai”? Şi cât, tu ca viitor fac Adrian Ţuţu, o să poţi să asculţi piese despre părinţi? Dacă Ombladon şi Cheloo ţi-ar cânta despre cât de “curve şi inferioare” sunt femeile, ţi-ar plăcea? Sper că nu…

Cât despre “linguşeala emoţională” pe care marşează unii concurenţi, unul din sportivii clubului Akikai a spus-o cel mai bine: “şi noi avem probleme şi cazuri triste, dar am venit să ne arătăm talentul” (reproduc din memorie).

P.S. – aşteptam cu nerăbdare reacţia românilor după ce grupul “Veveriţele Vesele” au imitat-o pe Laura Stoica. Exact reacţia la care mă aşteptam: “HUO!”. De aici deduc următoarea concluziei: e minunat să râdem/parodiem/prezentăm morţii altora, dar ai noştrii…

P.S. 2 – Antena 1 e tot pe locul 2, cu re-re-re-re-reinventatul Dan Negru, Bendeac şi celelalte pseudo-emisiuni. Progresăm?

Popularity: 7%

Concurs de prostere!

July 27, 2010 Horhe 5 Comments

Pentru că în acest concediu am consumat toţi banii pe caviar, caracatiţa Paul la proţap şi vin din anul când Burebista a ars brânza, mânzul şi viezurile, am hotărât să particip la concursul de postere de film (100 de lei premiu). Adică să te prosteşti cu nişte postere. Candidatele mele la titlul de “Prosterul Anului” sunt:

1. Poza de mai jos aparţine ACESTUI TEXT!

2. Şi ACEST TEXT pentru prosterul cu Bendeac.

Concursul este foarte simplu:

- voi intraţi pe blogul meu, şi dacă vă plac posterele mele, trimiteţi un mail cu link-ul blogului la: filomeade_viata@yahoo.com (titlul mail-ului să fie “Premiul Publicului”);

- juriul format din Mary, BTO, Milf şi Petrov, Liana, Surorile Marx, Remy şi Veone o să îşi mai dea cu părerea;

- votează posterele mele! (aşa scrie în regulament);

Votare şi participare plăcută.

Popularity: 7%

Interviu în Adevărul

May 03, 2010 Horhe 16 Comments

Înainte de toate, Mulţumesc Maria. Deci îi datorez la şaorme încât nici dacă îmi schimb numele în Falafel şi îmi deschid bijniţ la Piaţa Obor nu pot să acopăr datoria. De data asta am promis o şaorma cu de toate, mare, pentru o apariţie în Adevărul de Seară. “La Şuetă cu Bahmu” nu mai aveau loc şi pentru mine.

Continui să îi Mulţumesc Mariei pentru vorbele frumoase din ziar şi pentru întrebările uşoare (fără “cât e Pi?”, “unde e vârful K2?”, etc.). De asemenea le mai mulţumesc părinţilor, fratelui Cristi (plecat în Polonia, motiv pentru care PSD e în groapă), prietenei Adelina (pentru încurajări şi idei) şi nu în ultimul rând lui Dinu Patriciu, pentru că a fost de acord cu interviul meu, chiar dacă eu sunt un mogul concurent. Mogului de la Garsoniera 66.

Tânărul regizor de 20 de ani produce pe internet seriale de comedie care au la bază parodierea unor vedete autohtone. Mircea Badea, Mihai Bendeac, Dan Diaconescu, Emil Grădinescu sau Gabriel Fătu, toţi au fost personaje luate „în colimator” de George, un tânăr care care activează ca DJ la un post de radio şi care surpinde cu o camera video, într-o manieră ironică, dar amuzantă, momente memorabile din prestaţia vedetelor.

„Cuvântul Meu TiVi” se numeşte proiectul online care are formatul unui post obişnuit de televiziune: emisiuni de divertisment, filme, reclame, tot tacâmul. „Nu am vrut să copiez nimic, vreau doar să pun o etichetă asupra proiectelor mele video. Şi cum evident n-o să mă placă toată lumea, am denumit-o <<Cuvântul Meu>>. E cam prost ales numele pentru că e lung şi la noi nu prind astea lungi. Era mai bun OiTV sau Canalul D. Recunosc, nu sunt un bun manager”, explică cu umor băiatul.

Şi totuşi, spune el, cel mai bine parodiază omul de rând, ăla bun la politică, fotbal, femei, misogin şi narcisist. Însă, calculând după numărul de accesări, de departe cel mai bine îi „iese” cu Mircea Badea.

Film-noir, filmat în garsonieră

Niciun dintre mondenii care au intrat în gura lui George nu s-a simţit lezat, singurii care au reacţionat au fost „vedetele” internetului. „Am primit reacţii dure după ce am comentat atitudinea elitelor blogingului de pe la noi. Zoso şi alte persoane pline de viaţă ca el, cărora le-am rănit sentimentele, imitându-I”, explică George.
Alte personaje pe care le interpretează după propriul scenariu şi care a prins la publicul internaut sunt Kiwi Legendaru’ şi Eustaţiu Fasolea, „elitistul”, personaje fictive care imită caractere îndoielnice din societate. Şi pentru ca totul să fie şi mai inedit, producţiile se filmează în cele mai neconvenţionale locuri.
De exemplu scurt-metrajul „Cum să scap de umbra mea” este un film noir, amuzant, produs în mare parte în garsoniera în care locuieşte. La fel de accesat de către public este şi filmul-parodie pe care l-a făcut după celebrul şi „nemuritorul” serial „Tânăr şi neliniştit”.

DJ George e „on air”

Tânărul regizor îşi doreşte să facă un documentar despre Bucureşti. Cum ar arăta scenariul? „Ireal. Aş filma numai periferia. Centrul şi zonele frumoase sunt pentru turişti şi Ministerul Turismului. La periferie e viaţa”.
Când nu „toarnă” filme, merge să-şi binedispună ascultătorii de la radio. „Acolo mi-am creeat imaginea de isteric. Vorbesc repede, uneori prea repede. Nu vorbesc cu fraze lungi, ca să nu devin plictisitor. Dacă spun prea lent o glumă o să plictisesc. Dacă o spun prea repede risc să nu fiu înţeles. De unde atâta perfecţiune? Dacă eram perfect mă făceam popă şi conduceam Maserati”, spune râzând băiatul.
QUIZ

Ce scenariu ai în plan să filmezi acum?

Un scurt-metraj despre punkeri. Am cântat într-o formaţie de gen şi fac parte încă din fenomen. Sunt multe de spus despre farmecul vieţii de punker, acela de petrecăreţ.

Punkul inseamna protest vizavi de ceva?
Dacă eşti mai radical, da. Cu toate astea, cred că protestele sunt de bun simţ: anti-rasism sau anti-sexism.

Unde se adună punkerii în Bucureşti?
Cele mai memorabile momente se scriu pe terasa de pe Teatrul Naţional Bucureşti sau pe Lipscani, în Fire, Argentin, Club A sau Suburbia.

Ce-i place : “Aş fi capabil să filmez orice moment interesant care mi se derulează prin faţa ochilor. Îmi place să montez filmuleţe, să ascult Ramones şi să mănânc”, spune George.

Ce nu-i place : “Nu suport să stau degeaba. Şi când mai lenevesc mă gândesc la „pasul următor”. Şi nu-mi plac fetele care se dau cu ruj roz şi băieţii cu şlapi”, spune tânărul.

PROFIL
Data naşterii: 25 iulie 1989, Bucureşti
Familie: necăsătorit
Studii: Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii Hyperion

Link: Adevărul de Seară

P.S. – Ce chip boem am în poză, nu? Aşa arăta Sergiu Nicolaescu în tinereţe?

P.S. 2 – Am aflat de la Obligo că omul în viaţă are 15 minute de glorie. Interviul durează 4 minute la citire. Mai am 11 minute. Să le folosesc bine.

Popularity: 15%

Ce puii mei?

March 31, 2010 Horhe 1 Comment

Ca să nu spună cineva că nu îmi place Mircea Badea, şi că bat moneda numai pe asta, astăzi schimb macazul. Recunosc, nu îmi place nici Bendeac. Şi am motivele mele:

- un actor de talia lui (nu îi contest talentul) se metamorfozează într-un cocalar neaoş;

-pe blogul lui contestă cocalarii, dar dacă ne uităm sinceri la viaţa şi comportamentul lui megaloman, nu e cu nimic mai presus;

- este avid după publicitate. Dacă nu e tabloid, e blog, şi dacă nu pe blog, să fie la TV;

- a stricat Mondenii cu glume vulgare;

- a plecat de la Mondenii pentru mai mulţi bani şi mai multe glume vulgare. De, are cu cine, rupe norma cu Buzdugan;

- nebunia lui de a ajunge o vedetă creează o isterie pe net: e mişto să îl ai în blogroll;

- nu e aşa de amuzant;

- şi imitatul are un sfârşit;

- scena descrisă pe blogul lui (cocalarul şi el pe scuter, care apoi plânge de durere pentru “oamenii normali, nu vedete”) este penibilă şi demnă de un fariseu de Libertatea.

Mă bucur că am schimbat macazul şi închei cu un citat din revista Kamikaze: “de ce nu e maro blogul lui Bendeac?”.