Popularity: 14%
Sondaj de bine:
Loading ...
Horhe e de bine și aici:
Reclame de bine:
Tag Archives: bere
Studenți din Regie amendați de Poliția Rutieră
Mai mulți studenți din Regie au fost amendați zilele acestea pentru că nu aveau în dotare cauciucuri de iarnă. Poliția Rutieră reamintește tuturor celor care vor să se urce la volan că de la 1 noiembrie 2011, și până la primăvară, toți șoferii care conduc o fată acasă trebuie să fie dotați cu anvelope de iarnă.
Studenții amendați și-au justiticat lipsa spunând că au consumat banii de bursă pe lichid de frână (vodcă), ulei (bere) și vin (vin). Oricum, aceștia nu sunt convinși de calitatea cauciucurilor de iarnă și consideră că un condus adevărat se face fără, „pe janta goală”.
Poliția Rutieră a demarat o campanie de educare a studenților din cămine, cu ajutorul unor broșuri și sesiuni practice unde se învață cum se pune anvelopa de iarnă pe banană, cum se anticipă o viitoare coliziune și cum să reacționezi când victima este întinsă. De asemenea, conform cercetătorilor britanici, distanța de frânare și agățare scade cu 5% în timpul folosirii anvelopelor adecvate. Anvelopele sunt recomandate și tinerilor care, pe timp de iarnă, la o temperatură de aproximativ 0 grade Celsius, preferă condusul în aer liber, ori spații deschise: parcuri, cinematografe, parcări, între blocuri.
Cu toate că numărul de nemulțumiți față de noua legislație este mare, sunt și câteva persoane care se bucură de noua lege. Cristian a declarat pentru NdB că el folosește anvelopele noi și când este singur, speriat de întâmplarea colegului de cameră care s-a trezit cu doi copii în fața ușii, rezultatul unui condus imprudent iarna trecută. Și fetele din cămin sunt încântate de regulament și spun că au hotărât să nu se mai urce în nici o mașină cu un băiat dacă acesta nu are în dotare un cauciuc de iarnă.
Legislația privind cauciucurile all-season nu este încă pusă la punct, dar există riscul ca la o frânare avansată să se spargă anvelopa.
Amenda pentru lipsa cauciucurilor de iarnă variază de la 1.000 la 5.000 de lei și durează până la 18 ani.
Popularity: 8%
Un profesor din Bucureşti a fost violat de o elevă!
Doamnelor şi domnilor! Curtremurător! Îmi era atât de lene să mă filmez citind acest text, aşa că vă rog să vă imaginaţi că sunt un reporter speriat de lume, şi rârâit, de la Realitatea TV. Dar nu asta este senzaţional!
Incredibil! Un profesor din Bucureşti a fost violat de una din elevele lui, în timpul unei excursii la Predeal. Din spusele martorilor, aceştia au plecat într-o zi de joi spre Predeal cu trenul Personal 5375, Gara de Nord, plecarea fiind stabilită la ora 09:55. Trenul a avut o întârziere de aproximativ 10 minute, dar anchetatorii nu cred că asta va afecta cursul anchetei.
În timpul zilei de vineri, elevii, printre care şi profesorul violat, au vizitat Peleşul. Se pare că biletele la intrare s-au scumpit simţitor, lucru ce a dus la o oarecare nemulţumiri, unii dintre elevi preferând să bea în loc să vadă unde au pus capul cei din familia regală. Profesorul, fiind de sport, a considerat că fiecare e liberă să aleagă în viaţă ce carieră vrea.
Spre seară, victima a hotărât să se retragă în intimitatea camerei şi să îşi verifice contul de Facebook, ultima postare fiind: “Singurel în pat la Predeal. Îmi termin cioco-caldă şi mă bag la nani. Elevii sunt jos la party. Sunt cuminţi. Le-am cumpărat doar vodka ca să nu amestece băuturile. Somn uşor”.
La aceea oră, agresoarea Miruna, olimpica liceului la matematică şi câştigătoarea titlului de “Răţuşca cea urâtă” la concursul organizat de liceu, se matolea bine într-un colţ de sală de mese. Cumpărase de la un butic o sticlă de bere Robema şi o amestecase cu vodkă. În mintea ei virgină nutrea un singur sentiment: proful de sport.
Din imaginile captate pe camera de filmat situată pe holul cabanei se poate observa cum eleva urcă pe burtă scările şi se opreşte în faţa uşii profesorului. Bate la uşă, intră, şi iese 3 ore mai târziu. Din acel moment toată lumea a aflat de la televizor ce s-a întâmplat în aceea cameră în fatidica zi de cât era vineri seară.
Întrebat de poliţişi, profesorul de sport a putut să spună doar: “credeam că vrea să… despre Peleş… şi cumpăna într-un picior… dar… strap-on…şi-a pus… O, Doamne de ce eu?!”, moment în care a început să plângă în hohote pe unul dintre poliţişti.
Părinţii fetei sunt zdruncinaţi şi nu îşi revin nici măcar în direct la OTV: “credeam că o să fie cuminte, mai ales că e prima dată când o lăsăm afară din casă şi îi dăm jos şi lanţul de la picioare. Este greşeala noastră”.
Fata a fost arestată şi riscă până la 5 ani de puşcărie dacă se demonstrează că a abuzat de bunătatea profesorului.
Popularity: 9%
Şi-a vândut maşina pentru cauciucuri de iarnă
Cetăţeanul din imaginea de mai jos este nevoit să îşi vândă automobilul, tricoul şi respectul de sine pentru a-şi permite un set de anvelope de iarnă. Se pare că acesta nu îşi permite cauciucuri noi după ce toată vara şi-a amanetat de prin casă pentru benzină şi şaorme în centrul oraşului.
Întrebat de nimeni de ce este dispus să facă un asemenea sacrificiu, şi nu preferă să ţină maşina pe post de masă pentru a sprijini berile în parcare cu to’arăşii, cetăţeanul a declarat că: “Deci frăţică nu-mi permit cauciuce. Io am muncit mult pentru maşina asta, am strâns cu sudoarea frunţii la pensia lu’ mămica şi tăticu, am păpat merdenele, şi acuma nu mai poci. Deci e contextul economic d-asemenea naturaleţuri că nu mai am ce să vând. Mi-am dat şi tricourile cu Real Madrid şi Barcelona, şi originalii mei adidaşi Adidas, mi-am vândut şi de prin computer, dar nu mai am ce. Vorba aia, gagica tre’ plimbată şi acum dacă sticleţii au băgat legia cu roţi dă iarnă, n-am. Orişicum, Mugur Isărescu e nesigur de creşterea economică de la anul, aşa că nu cred că o să o pot ţine doar ca la vara aialaltă să o mai plimb pe gagică pân’ la Costineşti. Deci, bună ziua.”
Aşadar, stimabilul de faţă a dat o nouă idee pasionaţilor de automobile care nu îşi permit anvelope de iarnă ori taxa de primă înmatriculare. Să vândă automobilul, să cumpere şi să plătească dările la stat şi apoi să îşi cumpere maşină.
Popularity: 6%
De ce îmi place la spital?
Nu ştiu. Poate pentru că în copilărie ştiam toţi medicii de la Grigore Alecsandrescu şi treceam anual pe acolo. Nu cred că vizitele mele erau rodul unor probleme de sănătate. Asta dacă facem abstracţie de cele 4 fracturi la mâini şi una la picior. Şi operaţia de apendicită. Şi… mai sunt câteva. Dar tot nu sunt motive să mergi la spital. Puteam să mă “repar” cu puţin ceai de ciuboţica-cucului.
În timp începuse să îmi placă. Când eşti bolnav nu vrei să stai acasă. E oribil să stai acasă şi să vezi oameni sănătoşi, să te trateze toată lumea ca pe un invalid şi să vrei să faci de toate, doar eşti acasă. Dar nu poţi. Pentru că eşti bolnav. Nu vrei să păţeşti ca mine acum, care vegetează în pat, îşi ascultă prietena care se duce la muncă (bine, după asta nu cred că tânjesc, dar totuşi se duce). De asemenea, tata spală geamurile, cocoţat pe exterior şi eu nu pot să îl ajut. Nu pot să spăl nici vasele. Aş putea, dar mă tratează toţi ca pe un operat pe cord. În spital nu ai parte de aşa ceva. Toţi te tratează ca pe un cineva rănit, asistentele te vizitează când trebuie sau vor, iar rudele şi prietenii vin cu gândul să plece mai repede. Nimeni nu vrea să stea printre oameni bolnavi. Şi nici bolnavi nu vă plac pe voi sănătoşilor!
Recenta mea internare a însemnat o introspecţie generală şi chiar mi-am pus o serie de întrebări. Poate mă ajutaţi voi să răspund la ele:
De ce mâncarea din spital e aşa bună?
Nu sunteţi toţi de acord şi nu vă înţeleg. Care sunt primele cerinţe ca ceva să fie comestibil şi delicios? Să arate bine, să miroasă bine, să îţi fie servită la nas/pat şi să fie gratis. În spital toate acestea se îndeplinesc. Mâncarea acolo arată bine, pentru că e făcută la cazan şi tot ce e la cazan arată ca într-o revistă cu mâncare de la bunica. Dacă tu citeşti revistele lui James Olivieră e problema ta. Mirosul este minunat. După ce este plimbată pe la 2 etaje, şi tu stai de ieri cu o banană şi o mandarină în burtă, “porţia” de unt, gem şi cu ceai sunt delicii burgheze. Şi să nu mai vorbim de ciorba fără carne, mâncarea de cartori, argei umpluţi, etc. Apoi, mâncarea îţi este servită la pat. Lux. Şi este gratis. Plăteşti la salariu cu ceva%, dar la spital nu mai laşi nici 10-15%. Se poate ceva mai bine? Se poate? Nu.
Singura problemă pe care o întâmpin e reacţia doamnelor care servesc mâncarea. Se uită la mine ca la un hămesit şi cred că sunt ţinut pe cartofi cu pâine acasă. Ele nu înţeleg. Ele nu înţeleg că mă internez doar pentru mâncare. Şi restul.
De ce se dă şpagă în spitale?
Asta e o problemă ceva mai serioasă. De exemplu, eu sunt angajat. Şi plătesc o serie de contribuţii la stat, printre care şi ceva (puţin, dar nu pentru că aşa vreau eu) medicilor. Cu toate astea, în salon şi pe holuri se discută precum la Bursa de Valori Bucureşti: “cât ai dat la medic?” “400″ “şi la anestezist?” “200″ “şi la asistentă?” “100″ “şi la cea care îţi schimbă patul?” “10″ “şi brancardierului?” “5″ “şi portarului?” “4″…
De ce? De ce trebuie să plătesc? Categorig nici un medic nu mi-a cerut bani, dar oamenii pleacă de la premisa că “nu te bagă în seamă”. Ei şi? Vreţi să ştiţi ceva? Eu NU AM DAT nimic şi uite că am trăit şi fără linguşeala falsă a asistentelor, anestezistei sau medicului. Bine, recunosc, pe medic l-am cinstit, dar era prea de comitet. Dar atât, şi categoric nu cu 400 de lei. Doar nu sunt prost să îi dau aproape jumătate din salariu din moment ce îi dau lunat din salariu. Nu?
Şi Adelina îmi spunea că “să îi dai ceva tipei care îţi face patul, ca să fie totul ok?”. Ştiţi ce? Nu i-am dat nimic! Am ţinut mâinile în buzunar în timp ce ea îmi aranja patul şi am lăsat impresia că mă pregătesc să îi dau ceva. La final doar “mulţumesc”. Tata a fost mai ghinionist acum doi ani. O scârbită a reuşit performanţa să îi facă patul în stilul sauvage pentru că nu a primit nimic prima dată. Nu face nimic. Patul pot să îl fac singur. Ea îşi făcea oricum prea greu MESERIA!
Asistentul mă tot pasa şi mă plimba cu branula în mână la plecare. Nu aveam de gând să îi dau nimic. Cât putea să mă plimbe pe holuri cu branula în mână? Într-un final, la insistenţa medicului, a scos drăcia, cu o scârbă şi dezinteres total. Ma durut. Ma durut cum a tras de ea din mână. Atât.
Brancardierul nu vroia să mă ducă pe scaun de la reanimare/camera de gardă (nu ştiu, o cameră cu oameni slăbiţi după operaţie, ori cu complicaţii post-operatorii). Am insistat până şi-a dat seama că nu scapă nici de gura mea şi nici cu bacşiş!
Liftierul, asemenea portarului, doreau sponsorizări pentru statul jos. Dacă stai mai tare pe picioare şi eşti insistent cedează. Şi nu pentru că sunt deştepţi.
Amuzantă a fost anestezista. A încercat să mă tragă de limbă ca să afle ce lucrez, să vorbească mult cu mine, poate poate… Nimic. I-am răspuns la toate întrebările, i-am spus că am o migrenă şi am rugat-o să mă anestezieze mai repede. Să scap de durere. Şi ghici ce? Trăiesc! Bine, am stat 5 ore sub anestezic, pentru o operaţie de 30 de minute, am rămas perfuzat la camera de gardă/reanimare şi m-am simţit puţin legumificat, dar totuşi. Mă omora pentru că nu i-am dat şpagă?
Eu îi înţeleg că au salarii mici şi îi compătimesc, dar nu pot să îmi dau tot salariul pe o lună la o “vizită”. Dacă nu le convine cât câştigă să convingă oamenii să voteze raţional, să nu mai accepte construirea de biserici în curtea spitalelor deplorabile şi… altele. E stupid că mulţi oameni se înghesuie la hypermarket-uri pentru struguri gratis, dar nu merg la medic pentru că nu au bani! Când multe sunt “gratis” (plătite prin cotizaţia din salariu).
Morala? Se poate şi fără şpagă. Sunt dovada, încă, vie.
Popularity: 5%
Bilanţ de facultate. Ep. 2
Am spus că revin cu episodul numărul 2 al subiectului “am terminat facultatea” şi îmi expun părerile de licenţiat.
De ce nu e nevoie să înveţi la jurnalism? E o întrebare dificilă, mai ales dacă vrei să iei 10 la examene, dar ce faci cu 10 la jurnalism? Nu faci mare lucru nici cu licenţă/master, deci cu atât mai mult dacă ai 10 pe linie. În grupurile studenţeşti temele de discuţie referitoare la note sunt cam aşa:
- dacă lucrezi în domeniu eşti deja de 10;
- dacă nu lucrezi în domeniu, şi nu cunoşti nici măcar interiorul unei redacţii, dar ai 10 pe linie la facultate, o să îţi găseşti greu de muncă;
- dacă lucrezi şi ai şi 10 pe linie eşti prea de tot;
- dacă trei ani ai învăţat şi apoi ţi-ai găsit de muncă imediat eşti un neno… norocos;
Un ilustru filosof, Sergiu I, a propus spre discuţie la o bere o teorie imbatabilă: jurnalismul nu se învaţă. Ori ai papagal/ talent/ condei/ îţi place, ori face câte şcoli media şi-au făcut vedetele şi tot prost rămâi. Şi tind să îi dau dreptate. Mai ales acum când există atâtea “Media Academy” şi ies la prezentatoare de ştiri şi DJ de radio pe bandă, dar foarte puţini din ei lucrează în domeniu.
Şi dacă printre cititorii acestui blog sunt şi studenţi la jurnalism (anul I şi II) să îmi împărtăşesc puţin din experienţa de student: am lucrat şi căutat să lucrez în domeniu încă din liceu. Pentru că notele pot fi contestate (“tu eşti de la facultate particulară, lasă că ştim noi cum se dau notele la voi“), dar experienţa în domeniu nu poate să o conteste nimeni. Pe perioada studenţiei am trecut pe la facultate cât să aflu cum arată profesorii, ce dau la examene şi implicit la examene. Practic am făcut FR la Zi. Am trecut toate examenele de la 5 în sus (şi acum simt şampania în stomac după 5 la Geopolitică) şi la licenţă am luat 9 (8 scris, 10 oral). De ce? Pentru că atât la scrisă cât şi la oral profesorii vor să vadă că ai papagal şi condei, că te exprimi foarte cursiv şi corect, şi dacă bagi şi puţin “din experienţa proprie” te-ai scos.
Acum, dacă sunt bune sau nu sfaturile rămâne să vezi, dar cred că în domeniul ăsta se poate “mai uşor”. Şi nu asculta de fosilele din domeniu care te agasează cu mizerii precum “învaţă că notele de 10 definesc un jurnalist desăvârşit”. Dacă auzi vreodată prostia asta să îţi pui întrebarea “câţi redactori şefi/ editori/ DJ de radio/ moderatori TV/ etc au terminat jurnalismul şi câţi cu 10?”.
Numa’ de bine!
Popularity: 8%
Fata de la pagina care nu se publică
Lumea îşi face mereu o părere greşită despre “fetele de la paginile 3,5,…,69″. Adică lumea e aşa individioasă încât crede că numai rudele fetelor se laudă cu apariţia în ziare. Greşit. Cunosc doi tractorişti şi un poliţist comunitar care numai pozele alea ştiu să le citească din ziar. Plus că aceste fete au multe de oferit ochiului şi societăţii. Altfel cum îţi explici faptul că aceste fete apar în preajma unor texte atât de moralizatoare precum cele ale lui Bichir The Panarame Hunter?
Mi-am făcut timp liber, aproximativ trei minute, şi am studiat un număr impresionant de “fete de pagină” astfel încât am ajuns la următoarea concluzie:
Majoritatea sunt românce şi provin din toate cele patru zări ale Grădinii Carpatice. Ca vârste am observat că sunt de la 18 până la 27-28 de ani, dar cele din urmă sunt deja bătrâne. “Fata de la pagină” este o fire complexă, şi îşi găseşte cu greu primele cuvinte. Uneori este doar o simplă studentă, doar cuplată, cu plată sau buticăreasă. Ironic, astăzi, pe un site cu “fete de pagină”, toate trei afişate sunt studente şi au iubit. Poate aşa e trendul.
Balanţa carierelor este de-a dreptul nebună. Moldoveanca vrea să fie Inginer Geodezic, Ardeleanca optează pentru o carieră de kinetoterapeut. Singura mai visătoare şi realistă e Munteaca. Ea ştie, şi vrea, să joace în filme. Nu spune ce filme, de accea spun că e realistă. Spectrul filmelor e larg. Intră ea undeva.
La caracterizarea fizică întâmpinăm reale probleme de orientare pe propriul corp. Una dintre duduiţe se laudă cu talia ei. Plină de colăcei. O alta se laudă cu derierul senzaţional. Cu toate astea, în poză i se vede doar faţa. Hm… Iar ultima ne incită imaginaţia cu picioarele ei lungi şi senzuale. Fiind pozată de la bust în sus.
Legat de viaţa sexuală, toate sunt virgine, indubitabil, doar că unele consideră sexul la prima întâlnire o provocare. Probabil provocarea e din partea masculului. În ciuda acestor homo femelas violatus, exemplele de astăzi (19 iunie) consideră amorul la prima întâlnire ca fiind inadmisibil. Bravo fetelor. O să pierdeţi concursul cu demnitate.
Şi “fetele de pagină” se distrează. Multe văd că pe muzică rock, dar după feţe par că ascultă “manele plus de toate”. Ultimul lucru interesant la ele şi această rubrică este modul în care pot fi cucerite. E clar nu? Bărbatul ideal trebuie să fie: inteligent, decent, modest, cu simţul umorului, să nu bea, să nu fumeze, să doneze sânge, să facă muncă voluntară, să gătească împreună cu ea, să îşi dorească maxim doi copii, să iubească natura, poezia, proza, romanele de dragoste, Dilema Veche, umorul sec, satira, berea fără alcool, ieşirile la bibliotecă, să fie atent, sensibil, să plângă la Titanic, să nu se uite la Bianca Drăguşanu, să nu iubească pentru corp ci pentru suflet, să fie student, poate chiar absolvent la trei facultăţi, salariu modest, dar mare, să nu conducă, dar dacă o face să fie un Hummer hibrid, eco şi electric. Dacă nu găsesc un tip cu toate aceste calităţi pariez că se mulţumesc şi cu cei doi tractorişti sau poliţistul comunitar de care vă spuneam la început.
P.S. – unde dintre concurente menţionează că atunci când merge în club consumă “Zombi”. Asta e o băutură sau aşa se spune acum când bei până te faci “fată de pagină”?
Fata de la pagina care nu se publică niciodată
Popularity: 10%
Cântă Shorika!
Sharika Shorika Shakira va concerta în această seară (sâmbătă, 7 mai 2011) la Bucureşti, prilej de mare isterie muzicală. Cântăcioasa a solicitat pentru acest concert următoarele:
- bani, că vorba aia “fani fani, dar muzica-i pe bani… mulţi”;
- bere românească: Robema, Fulbier şi Stejar ca să se pună-n cap repede;
- fructe româneşti, culese de români, de la turci, spanioli şi greci;
- mâncare vegetariană: tradiţionala ceafă de porc român;
- prosoape albe şi negre. La Piaţa Rahova era terminat stocul de prosoape alba-neagra;
- mobilier de colecţie toamnă-iarnă;
- perne cu păr de puf pubian de gâscă;
- două măsuţe din lemn indian de Sheesham deschide-te;
- oglindă marocană, pentru că în oglinda românească arată ca o spărgătoare de seminţe;
Popularity: 8%
Csibi Borno-n Ferentari.
Aşa cum probabil aţi aflat de la ştiri, Csibi Borno, zis şi “Spânzurătorul de Păpuşi”, a fost detaşat cu locul de muncă tocmai în Bucureşti. Sorin Blejnar, şeful ANAF, şi-a justificat măsura prin următoarea declaraţie: “să vedem pe cine mai spânzură el în Ferentari”. Până când se va întoarce la muncă, Csibi trebuie să se obişnuiască în Capitală, cu noul apartament oferit de ANAF, în cartierul Ferentari.
Ajuns ieri, miercuri 20 aprilie, în noua locuinţă, Csibi a declarat că estee încântat de vecinii care tocmai făceau un grătar la el pe preş, şi de apa rece ce-i curge prin tavan. De asemenea, se declară mulţumit şi de facilităţile oferite de ANAF pentru timpul liber: bandă de alergat cu câini maidanezi, PlayStaţia de Autobuz 139, şi televizor 6D numai cu filme despre Avram Iancu şi Noua Dreaptă.
Csibi Borno şi-a început ziua de ieri cu o bere la pet şi o pungă de seminţe, sparte la marginea blocului, în timp ce urmărea derby-ul dintre puştii de la M3 cu cei de la M7. Seara de ieri a încheiat-o cu un team building de cartier, la spelunca din cartier.
Astăzi, Csibi a fost văzut în compania noului său prieten, Perversu’ de pe Târgu’ Ocna. Se pare că amândoi împart aceleaşi preferinţe pentru muzica clasică şi filosofia contemporană. Cei doi au fost surprinşi într-un parc în timp ce îşi pieptănau capetele rase şi făceau o introspecţie a vieţii din secolul XIV.
La ora la care citeşti aceste rânduri, Csibi este, cel mai probabil, acasă şi le scrie un mail celor dragi de acasă:
“Drogi amici şi pretini. Eu mis Csibi şi me simt bine. Aici, la Ferentarosch, este bin şi frumos. Am de toat şi nu duc lips de nimi. Sper sa veniţi la mine să vizită cât de curând. Eu aştept cu mare drag. Aduce la mine şi funia de spânzurat. Doresc să me spânzur de fericit ce este eu.
Ve pup”
Popularity: 16%