Tag Archives: bicicleta

De văzut mai citim și noi o carte?

ghidul

Posed calitatea de a transforma un grup monoton într-un vulcan de reacții, nu neapărat bune, dar reacții. Dețin secretul celor două fraze care pot naște păreri zgomotoase ori râsete înfundate. În ordinea utilizării, cele două sunt: „ce părere aveți despre insuflarea vaginală?” și „voi câte lucruri puteți face pe WC?”. Garantez reacții, dar nu și simpatie.

A doua sintagmă e din repertoriul personal, dar prima este de inspirație literară, de aceea astăzi o să vă recomand cartea „Ghidul Ipohondrului” de John Naish. Pariez că stimabilul autor a scris-o în lacrimi de râs, pentru că altfel nu poți reacționa când citești despre oameni ce au murit din cele mai stupide „boli”. Am fost inspirat să cumpăr scurta carte (234 pagini, dar e mică și se citește repede) și de ipohondrul din familie, acel veșnic speriat de bombe pentru care orice durere este un cancer sigur și nevindecabil.

Așa că și tu, dacă ești pândit de omul cu coasă, află că poți să mori din pricina excesului de ceai, părului din haine (dacă lucrezi la frizerie) și nu în cele din urmă, din cauza fetish-urilor sexuale extravagante. Dacă te masturbezi în folie de plastic pentru sandviciuri poți să scapi paiul prin care respiri și să te sufoci. Ori datul din cap prea mult la concerte îți poate provoca boala intitulată „Sid Vicious”. Există și un caz de orbire. Așa că mai ușor la concerte.

Dar cartea nu se axează doar pe „experimente” cu final neașteptat, ci și pe concluzii medicale interesante. De exemplu, bărbații cu soții urâte trăiesc mai mult cu 12 ani. Bărbații care gătesc singuri acasă provoacă mai multe incendii ca femeile. Și așa mai departe. Pariez că nu știi nici care sunt cele mai noi fobii: allodoxafobia (teama de păreri), bibliofobia (teama de cărți), cacofobia (teama de urâțenie), coitofobia (teama de relații sexuale) și pantafobia (teama de orice).

Și acum, dacă nu sunteți reififeliaci (atrași sexual de statui), să vă explic cum stă treaba cu insuflarea. Pariez că sunteți curioși. Se pare că, unele stimabile sunt excitate de aerul venit puternic din doi plămâni masculi. Doar că o doamnă nu mai era satisfăcută de doi plămâni, așa că a apelat la un morcov și o pombă puternică de bicicletă. Femeia a introdus aer cu putere și a făcut o embolie mortală. Satisfăcută, dar moartă.

Pentru mai multe detalii, citește.

Autor – John Naish

Titlu – „Ghidul Ipohondrului”

Editura – Nemira

Alte detalii – Se găsește ușor „în” librăriile online și costă cât un meniu mare și cancerigen de la McDonald`s.

 

Popularity: 5%

Lucruri de făcut în viață

Mi-am propus multe în viață, dar am o listă pe care vreau neapărat să o bifez până la 35 de ani: să particip la un triatlon, să merg cu bicicleta până în Vamă, să particip la un concurs de mâncat pizza, să scriu o carte, și cel mai recent țel adăugat pe listă, să merg pe jos mult. Ultima idee nu îmi venea dacă nu exista un film atât de inspirațional precum The Way.

The Way e genul de film pe care nu trebuie să îl ratezi pentru simplul fapt că nu prea o să îl vezi la cinema, și nici nu cred că o să fie premiat la Oscar. Atât de bun este.

Daniel, un american aventurier fără șanse de vindecare, moare în prima lui zi de pelerinaj spre Santiago de Compostela. Un pelerinaj lung de aproximativ 800 de km, început în Pirineii francezi. Tatăl lui vine în Europa pentru a lua trupul fiului și are parte de o revelație atunci când se hotărăște să parcurgă traseul pe care fiul său nu a mai ajuns. Și pleacă la drum cu echipamentul fiului și o cutie cu cenușa acestuia, cenușă ce o împarte pe drum.

Povestea e simplă, moralizatoare și hilară de multe ori, filmul fiind lipsit de acel clișeu religios. Pelerinajul nu are ca scop religia, mulți dintre cei care îl fac fiind pur și simplu în căutarea unei aventuri sau evadări. Pe drum, Thomas, tatăl lui Daniel, întâlnește oameni foarte diferiți: Joost din Amsterdam, un olandez petrecăreț, mai mereu drogat, ușor indiscret, dar politicos; Sarah, o canadiancă cu multe probleme în viață, printre care un fost soț violent și un avort nedorit; și Jack „din Irlanda”, un scriitor țâfnos, arogant și pedant care nu intră în biserici pentru că „de unde vine el bisericile au provocat multe lacrimi”.

Filmul are un final fericit, și nu doar pentru că Thomas descoperă pasiunea fiului, dar și pentru că îți dai seama că greșești atunci când îți faci impresii greșite despre o etnie/nație: americani – atotcunoscători, olandezi – drogați, irlandezi – cu nasul pe sus, țigani – hoți.

Îl recomand din căldura unei camere de octombrie.

Popularity: 6%

F.C. Petrolul Ploieşti a angajat paznici de la Metrorex

Conducerea echipei de fotbal Petrolul Ploieşti a decis, după incidentele din meciul de campionat cu Steaua Bucureşti, să apeleze la o altă firmă de pază. Aflaţi în Bucureşti pentru a rezolva problema suspendării stadionului, oficialii prahoveni au rămas impresionaţi de paza din metrou.

Aceştia au semnat deja un contract pe toată viaţa pensionarilor de la metrou iar la următoarele partide mai mulţi pensionari se vor plimba printre rândurile stadionului Ilie Oană.

Oficialii echipei din Ploieşti au declarat că: “nu se mai putea cu vechea firmă de pază. La un moment dat ne-am dat seama că cei de la Galant Security sunt prea galanţi pentru echipa şi suporterii Petrolului. De exemplu, la ora 5 dispăreau toţi pentru a savura ceaiul de la ora 5. Ziua nu prea dădeai de ei că erau la pedichiură iar sâmbătă şi duminică seară plecau la mall la o sesiune de shopping. Mi-am zis că avem nevoie de bărbaţi adevăraţi, cu vechime şi prostata verificată. Aşa că am apelat la septuagenarii de la Metrorex. Am înţeles că în atâţia ani au fost doar câteva atentate cu seminţe şi cerşetori. Asta e bine.”

Pentru fanii echipei Petrolul Ploieşti trebuiesc menţionate următoarele reguli ale arenei din Prahova:

- se poate intra cu bicicleta pe stadion de luni – vineri (după ora 20:00), sâmbătă şi duminică la orice oră şi de sărbătorile legale;

- nu este permisă staţionarea pe scaun cu ghiozdan/rucsac/geantă în spate;

- pentru fluidizarea traficului de suporteri se recomandă circularea pe stadion pe partea dreaptă;

- accesul pe stadion cu patine cu rotile nu este permis;

- în aşteptarea meciului nu staţionaţi dincolo de reclame, pe spaţiul verde;

- la începerea meciului fotbaliştii au prioritate pe gazon, nu suporterii;

- în cazul opririi meciului între pauze se recomandă păstrarea calmului;

Acestea fiind zise, numa’ de bine!

Popularity: 6%

Lucruri de făcut în 30 de zile

Pornind de la următorul film:

… îmi propun ca de la 1 august, timp de 30 de zile să:

- nu mai circul cu RATB-ul. M-am săturat să dau bani pentru nesimţiţii ăia. Timp de 30 de zile voi circula cu nesimţiţii de la Metrorex (mai rar că e scump), cu nesimţita mea de maşină (consumă benzină), cu bicicleta şi perpedesul;

- să nu mai mănânc ketchup. E clar că sunt obsedat de aşa ceva din moment ce mănânc zilnic;

- o oră de TV pe zi;

- două ore de computer pe zi, cu excepţia celor opt de la muncă. Deci acasă o să stau foarte puţin pe net;

- să citesc minim 10 pagini dintr-o carte, pe zi;

- un fruct pe zi;

- un compliment pentru fiecare persoană care intră în contact cu mine (mess, facebook, telefon, faţă-n faţă)/ unu pe lună de persoană, că nu e lumea aşa grozavă;

Să vedem cum decurg treburile după 30 de zile…

Popularity: 11%

To Fast To Furia Maro!

Oameni buni, cu sufleu bun, după ani de “vă roooog” şi “dă şi mie!”, am reuşit să îmi cumpăr bicicletă. Un moment de o importanţă crucială. Ştiu, îmi vine să mă pup şi premiez singur, dar vă las pe voi să faceţi asta. Şi îi mulţumesc şi lui Adi care şi-a pierdut ore bune din viaţă în căutarea unei bibiclete care să se încadreze în bugetul meu, şi să mai fie şi bună.

În două zile de la achiziţionarea nebunie am parcurs aproximativ 50 de km prin Bucureşti şi deja mă simt forţos precum Vin Diesel. Bine, în retrovizoare şi folosind ochiul uman nu se vede, dar dacă îţi foloseşti ochiul minţii…

Cu ocazia acestei investiţii benefice pentru mine şi mine, vă anunţ că textele pe blog vor fi mai rare, dar mai bune (minte bolnavă în corp sănătos).

Acestea fiind zise, ne vedem în Turul Franţei.

Popularity: 9%

Prostestul Benzinarilor!

S-au dat mass-uri şi anunţuri, ştiri şi fluturaşi: “Să protestăm să bla bla… Să facem pe dracu`n patru, să le arătăm cine suntem noi. Noi suntem cei care o să dregem busuiocul, nu o să mai votăm pe găleţi, nu o să…”. Recunosc, ultima parte e inventată de mine, dar în principiu românii cu maşini erau nervoşi. Şi eu am o caroserie pe roţi, dar nu sunt afectat deloc. Chiar deloc.

E clar că nu am participat la acest protest din următoarele motive:

- e o prostie. Nimeni nu o să ieftinească benzina doar pentru că benzinarii blochează O STAŢIE pe zi;

- dacă se ieftineşte benzina o să fie o cu 10-20 de bani. Exact cât să închidă gura gloatei;

- ce vină au angajaţii de la staţii că e benzina scumpă? De ce trebuie să chinui o biată vânzătoare cu punga de mărunt, doar pentru că eşti tu un… nervos? Dacă eşti aşa nervos fă protest în faţa sediului Petrom/OMV/Lukoil/etc. Eşti prost dacă te răzbuni pe un angajat;

- dacă joci fotbal în benzinărie meriţi amendă. Că nu e teren de fotbal;

- dacă mergi în ianurie, la -1 grad Celsius, cu maşina decapotabilă la benzinărie ejti prost;

- dacă alimentezi azi de 200 de lei ca să faci protest 3 zile, şi să îţi consumi carburantul până la benzinăria unde protestezi, ejti la fel de prost. Nu faci decât să amâni plata pe carburant;

- dacă susţii cauza asta cu mass-uri agramate eşti… tot prost;

- dacă te duci la protest doar dă caterincă şi miştouri televizate ejti tot…;

Uite câte motive pentru a demonstra că un protest nu se face cu o turmă şi fără cioban.

Nu mai bine laşi tu maşina acasă? Şi mergi cu autobuzul? Ori pe jos? Sau bicicleta? Bine, dacă nu te poţi rupe de caroseria iubită, nu vrei să pui bani cu un coleg de muncă să mergeţi 3-4 oameni în aceeaşi maşină? De ce una din aceste variante?

- o să scadă semnificativ vânzările de carburant;

- o să fi mai sănătos;

- o să arăţi că ştii să protestezi decent;

- nu o să te mai vadă mami la TV cum te faci de rahat şi te amendează poliţia;

P.S. – dacă îl rugai pe vreun benzinar să protesteze atâtea ore împotriva Guvernului, în frig, Piaţa Revoluţiei, ştii ce făcea? Nimic.

Popularity: 4%

Vama Veche, Vama Nouă. Prima zi.

Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.

6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.

9:15 – trenul merge ca împins de Naş.

10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.

11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.

11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?

12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.

Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.

O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.

Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.

Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.

Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.


Popularity: 6%

Praktic e mai bine aşa!

Din ciclul „eco, eco, dar benzina e pe bani!”, compania Petrom a demonstrat prin ultima campanie/concurs/reclamă că lupta pentru ecologizarea naţională se duce până acolo unde intervin interesele financiare.

Recent se difuzează o reclamă la televizor, spot în care românii sunt îndemnaţi să nu mai improvizeze (transportatul cu bicicleta, triciclete, skateboard) în detrimentul alimentării cu benzină/ motorină… de la Petrom. Minunată idee, pe fondul creşterii preţului la carburant, plus campaniile de ecologizare ale companiei Petrom.

Şi poate că această campanie (cumperi de o sumă şi primeşti benzină în schimb) nu mă deranjează aşa de mult precum reclama. De ce oare se mai străduiesc oamenii în campaniile eco să ne convingă de faptul că bicicleta e folositoare, dacă în viziunea Petrom e o corvoadă?

Se demonstrează încă odată că atitudinea eco e bună şi la profit.

Popularity: 6%

Interviu incredibil de neadevărat cu Sturzu de la Nai-Q!

Ieri prin Bucureşti, zona Romană, am dat peste Mihaaaaaai Sturzu, jumătatea masculină (sau celălalt testicul) al trupei Hi-Q. Nu am avut timp să îi dau un autograf şi nici să îl întreb despre viitorul trupei, dar dacă aveam timp, îl întrebam următoarele:

Eu: Ce faci pe la Romană?

M.S.: Caut solistă… nu ai auzit că am rămas fără?

Eu: Fără o duduie nu se poate…am înţeles. De ce Sturzu? Ai tăi nu ţi-au oferit nici măcar o şansă.

M.S.: Aşa a picat la botez… Oricum numele meu e un… nume!

Eu: Cum te caracterizezi?

M.S.: Simplu – artist, compozitor, scriitor, poet contemporan, regizor de videoclipuri, biker, extreme-biker, cântăreţ, interpret, băiat de treabă, galant, rebel, de gaşcă, frumos, suplu, înalt, feroce. Dacă am uitat ceva e de la emoţii. Nu am mai dat de mult un interviuri…


Eu: Cum se numeşte colegul tău de trupă?

M.S.: Sincer nu ştiu… dar are o maşină decapotabilă mişto!

Eu: Cum a început nebunia cu Hi-Q?

M.S.: Visul nostru de o viaţă e să cântăm pe VH1… şi cred că suntem pe drumul cel bun. Am cântat la Atomic, OTV, Taraf TV… poate pe viitor şi la Bahmu şi Noră pentru mamă şi atunci e clar… VH1 scrie pe noi!

Eu: Ce piesă din repertoriul vostru îţi place mai mult?

M.S.: Şlagărul “Gaşca mea!”. Recent am trecut pe lângă o casă de bătrâni şi ascultau piesa. Ca să îţi dai seama ce tari suntem!

Eu: Pe viitor chiar vreţi să mai cântaţi?

M.S.: Da.

Eu: De ce? Vă obligă cineva?

M.S.: Nu. Dar vrem. E mijto.

Eu: Ştii să găteşti?

M.S.: Da.

Eu: De ce nu te faci bucătar pe un vapor? Şi găseşti ceva pe vapor şi pentru colegul tău.

M.S.: Îmi place faima de artist. Am succes la căministele triste din Regie. Chiar şi două pe seară dacă mă dau cu apă de colon.

Eu: În compania căror trupe legendare aţi cântat?

M.S.: 3Sud Est, Blondy, Animal X… multe.

Eu: Cu ce grei ai muzicii aţi vrea să cântaţi, şi unde?

M.S.: Se punea problema să cânte AC/DC în deschidere la noi în concertele de la Botoşani şi Horezu… dar să mai vedem.

Eu: Baftă în “carieră”.

M.S.: Mulţumesc. Acum plec. Uite o blondă bună în staţie la 226… sigur ştie să cânte!

Eu: Stai puţin. O ultimă întrebare: E adevărat că ai căzut cu bicicleta ca un…

M.S.: Pa!

Popularity: 2%