Tag Archives: bloc

Aleșii au decis: iubitorii de câini maidanezi, în adăposturi

Politicienii au realizat un lucru istoric pe 22 noiembrie 2011. Au venit la muncă pe frig, ceață, și au mai stat și la ședințele pentru care sunt plătiți. De asemenea, în cursul zilei de ieri au votat ca iubitorii de câini vagabonzi să fie mutați în adăposturi speciale la marginea orașului, și dacă nu îi adoptă nimeni în 30 de zile să le taie 25% din pensie/salariu.

Câinii dintre blocuri au  declarat că această măsură este inumană, și la auzul veștii au început să își însemne teritoriul pe scaunele aleșilor din Parlament. Majoritatea senatorilor și deputaților par de acord cu legea și mirosul. Aceștia și-au justificat intenția prin faptul că vor o capitală europeană, fără mâncare gătită pe trotuare și la intrări de blocuri.

La ora actuală, în București, există trei hingheri. Aceștia nu fac față numărului mare de oameni care îi aleargă între blocuri pentru a proteja câinii comunitari. Un studiu arată că profilul iubitorului de câine comunitar este următorul:

- pensionar, vârstă aproximativ 65 de ani, nu deține animale în casă (ori are peste 100), nu are rude, mai ales nepoți, pensia este mică, nu își permite pastile, dar are bani de Pedigree.

Iubitorii de câini sunt violenți, chiar isterici, atunci când viața animalelor din fața blocului este pusă în pericol, de aceea, recomandarea primarilor de sector este să îi evitați, să nu treceți pe lângă ei când sunt în haită, și să nu îi priviți în ochi deoarece o consideră o amenințare. Instructorii canini recomandă să aveți mereu cu voi o umbrelă, pentru dispersarea grupurilor de iubitori de animale, și să nu alergați dacă aceștia vă latră.

Popularity: 13%

Hippyoţii de la scara 2

Woodstock nu a murit. Woodstock există în sufletele noastre, şi mai presus de orice, Woodstock există în orice complex de locuinţe privat de luxul apei. Din cauza unor restanţe, blocul în care locuiesc a fost privat timp de 2 zile de apă. Şi caldă şi rece. Pe robinet mai curgea doar amintirea duşurilor lungi (eco, mă rog) şi a vaselor spălate cu apă caldă. Cum a decurs umila existenţă a vecinilor mei după tragicul moment? Totul a fost cam aşa…

Dragă jurnalule hippyot,

- Joi. Ora 10 dimineaţă. Văd maşina de la ApaNova pe stradă. Mă arunc sub duş. Ştiu ce urmează. Mă spăl pe dinţi şi pe cap în acelaşi timp. Cu ultimele picături de apă îmi găsesc tricoul cu Metallica. Sunt curat. Să vedem cât ţine minunea.

- 10 minute mai târziu aud voci pe palier. Vecinii mei plătitori de întreţinere sunt revoltaţi. E mai rău ca în Egipt. Locatarii aleargă pe scări călare pe cămile. Poliţia încearcă să ţină în frâu mulţimea iar la etajul 4 sunt atacaţi doi jurnalişti. Datornicii prezintă o subită durere la bască.

- Ora 14. Se văd urmele traficului cu apă. Picături până la etajul 10. E rece. Concentraţia de nitraţi e mică, deci e apă de izvor. Cel mai probabil izvorul DintreBlocuri. Există alternativă.

- Ora 19. Mai mulţi vecini s-au adunat în faţa blocului. Fac mătănii, pupă pământul, se roagă şi plâng lângă ţeava de apă. Se aprind lumânări în amintirea apei. Situaţia pute. La propriu.

- Vineri. Ora 12. Mă scarpin. Primele semne.

- Ora 15. Băsescu este înjurat şi se cere demisia Guvernului. Protestele prind amploare şi se incendiază uşile datornicilor. Aceştia ajung la spital cu dureri mari în cot.

- Ora 20. Mai mulţi vecini se adună pe bloc şi aprind un foc. Stau în cerc şi cântă. Două vecine dansează lubric cu bătrânul de la parter. În centru se fumează ceva legal.

- Sâmbătă. Miroase tot blocul. Mă scarpin din nou. Situaţia e tragică. Trei vecini sunt leşinaţi în propria mizerie. Victimele “curg”.

- Ora 15. Miroase a apă pe ţeavă. Locatarii intră într-o stare de isterie şi sug robinetele. Apa vine în valuri maro. Toată lumea dansează şi se stropeşte. Femeile plâng de fericire şi bărbaţii se îmbată.

Planeta e din nou fericită!





Popularity: 6%

Poziţia mea în Abeceradu`List!

Săptămâna asta am pierdut câţiva ani şi poziţii în Topul “Nu-Vreau-Să-Stau-La-Şcoală-Ze-List”. După cum bine se vede, poziţia de tânăr geniu anticipa viitorul, care nu este.  Doresc să menţionez, la aproape mulţi ani de atunci, că sub Abecedar aveam revista SexyLiceanca!.

După atâţia ani sunt la fel de expresiv cu stiloul în mână… păcat că nu ştiu să îl folosesc.

Secretul căderii mele în top este următorul:

- 2 sandvich-uri de la mama dimineaţa;

- bătăile cu colega de bancă;

- fotbalul din spatele blocului;

- găurile date în pereţi cu un briceag;

- compunerea unor sonete şi sonate, plus studierea pianului cu coadă de cal la vârsta de 2 ani;

- 3 romane de poezii publicate pâna la 4 ani;

- bălăceli în nămol;

Numa` de bine! Bunăăăăăăăăăăăăăăăăăăă ziuaaaaaaaaaaaaaaa, doamnaaaaaaaaaaaaaaaa!

Popularity: 7%

Când .Eu nu e acasă, vecinii se bat pe masă!

O discuţie pe messenger, duminică, ora 15:30. Citire plăcută:

ade: se ceartă vecinii tăi de la 12 (intriga)

eu: ora 12? (timpul)

ade: da.

eu: de ce?

ade: nu stiu (motiv necunoscut)

ade: se ceartă… soţ cu soţie… băi… se bat… vino mai repede acasă!

eu: se bat? eşti sigură?

ade: da!

eu: ce te face aşa sigură? (băieţii… greu de convins…)

ade: o aud pe ea ţipând şi se tot aleargă prin casă. (Jocurile Olimpice de Iarnă de la Ploieşti)

eu: poate sunt în sezonul de împerechere… şi unde naiba se aleargă? E o garsonieră!

ade: nu ştiu… aşa se aude. Ca şi când ar trântii lucruri… (“trântesc” rezultatele la Olimpiadă)

eu: dacă se împing în pereţi vor intra în apartamentul meu.

Cu părere de rău, când am ajuns acasă la ora 16, bătaia nu mai exista, aşa că nu am putut să înregistrez audio. Cu toate acestea, discuţia de mai sus atestă că nu locuiesc într-un bloc numai de babe violatoare, ci şi de români neaoşi.

Popularity: 1%

Săr`na părinte!

În sufletul meu a avut loc o Minune de Bobotează. În timp ce ascultam un CD cu părintele Ilarie , ce credeţi că aud pe palier? Un grup sfânt de cetăţeni care cântau… şi dintr-o dată, 3! bătăi MAGIce în uşă.

Mă uit pe vizor, cum fac de fiecare dată când nu sunt părinţii acasă, şi văd o siluetă divină în faţa uşii. Deschid cu emoţie şi văd 3! persoane în negru presărate pe palierul blocului. În faţa mea un tânăr în negru, un altul plimba un ibric cu apă sfântă şi popa se pregătea să mă spârcuiască.

Am spus că sunt ateu, şi pe deasupra nu am nici bani (lucruri pe care mama nu mă lasă să le spun pentru că “nu e frumos şi se supără părintele”). S-au întors cu spatele şi au plecat… Au refuzat să ude cu apă plată o oaie pierdută. Cel puţin asta vreau să cred. Nu sună bine să te refuze popa la spârcâire pentru că nu ai bani. Şi dacă mă uda pe datorie? Mă trecea la caiet? Nu e bine să ai datorie la părinte…

Vecina de lângă a deschis imediat uşa şi a permis la spălare de pereţi. Aproape că eram invidios. Vroiam şi eu o curăţare sfântă a pereţilor, plus o discuţie filosofică împreună cu părintele despre Creaţionism şi pictura lui Salvador Dali de deasupra televizorului.

M-am aşezat trist în pat, şi sigur că o să mă pârjolesc în iad. Până la urmă ce speranţe să am? Locuiesc la apartamentul 66, acult muzică punk rock (satanistă) şi vreau să îmi fac paşaport biometric… de-al dracu`.

Episodul îmi aminteşte de Crăciunul trecut când am început să strig prin bloc, cu voce duhovnicească, “deschideţi uşile pentru sfinţirea televizoarelor şi a obiectelor scumpe”. Au deschis părinţii: “intră-n casă că ne faci de râs!”.

Of… viaţa e greu uneori, nu Hruşcă? Zi-le domnu Hruşcă:

Rudolf Viber vs Stefan Hrusca – Spread the Ler

popa


Popularity: 2%

Sunt din gaşca locativă

Ora 9. E dimineaţă. Soarele nu este pe cer pentru că de două zile este înnorat şi sunt nori urâţi de furtună. Nu vreau să mă trezesc. Trebuie să mai dorm pentru că nu o să rezist toată ziua. Daaa… închid ochii şi… BUM! Ce mama Leone?

Pe palierul blocului urla cineva. Cine? Spune cine cine, cine te trezeşte, mai frumos ca... vecina mea de palier. Duduia care trăieşte cu impresia că sunt un locatar ilegal şi că sunt în concubinaj cu doamna la care locuiesc în chirie. Ţipă şi trânteşte uşa apartamentului. Mă simt ca în cantonamentele din generală când antrenorul trezea toată tabară.  Ce face băi nene la această oră? Ce vrea de la oameni? De ce eu!? Se aud bătăi în uşă. Malaka malaka…

Mă ridic din pat. Am părul vraişte, budigăii dau să cadă de pe mine şi tricoul are urme de ketchup… sau suc… nu ştiu. E ceva pe tricou. Miroase bine oricum. Mă târăsc până la uşă. Nu mai trag halatul pe mine. Cine bate la uşă la ora asta să fie pregătit pentru orice. Deschid şi…

- Neaţa… săr`na. Ce e? o întreb eu pe inevitabila vecină.

- Tinere, nu te deranjez în legătură cu viza de flotant, dar jos este o problemă de interes locativ. Nu te prezinţi?

- Eu? Să fac ce? Sunt aici de două săptămâni…

- Da, dar trebuie să te integrezi în colectiv.

- Am hi5…

- Ce?

- Deci trebuie să vin jos?

- Da!

- Mă îmbrac şi vin.

Ce porcărie. Îmi trag nişte blugi pe mine, un hanorac şi ceva bani pentru lapte. Ajung la parter. O isterie generală. Cinci babe urlă între ele ceva de acţiune judecătorească, iar administratorul se ceartă cu un grup de oameni pe problema acoperişului. Eu sunt în plus. Mă abordează vecina mea.

- Vezi. Ţi-am spus eu că e important.

- Şi eu ce legătură am?

- Păi de care parte eşti?

- Nu ştiu. Mă duc până la magazin şi pe drum o să mă gândesc la aceste probleme cruciale.

La întoarcere am fost ca o pisică. Am mers pe lângă pereţi, am urcat scările ca un şarpe şi am fost silenţios ca un tigru. Am intrat repede în casă. Am aruncat cumpărăturile în pat şi eu am sărit lângă ele. Nani nani puişor…

Biiiiip… biiiiiiiip… biiiiiiiiiiiiip…

- Da tata… ce e?

- Ce faci? Dormeai?

- Nu. Socializam cu personalul locativ.

Popularity: 1%