Tag Archives: blog

Casting pentru sketch!

Mâine pe la ora 12 voi filma un nou episod al neliniștitei minți care mă domină. Dacă sunteți la curent cu celelalte „producții” ale blogului, filmulețul de mâine e tot o porcărie, mică și ironică. Dar asta o să vă dați singuri seama când termin și montajul.

Până în ziua de filmare am decis totuși să fac un casting printre prieteni, pentru că am nevoie de mulți actori. Așa că, după ce în prealabil am stabilit cu ei că pe 26 noiembrie la ora 12:30 filmăm, am vrut să văd dacă au uitat și să îi testez. Pentru a evita fraze pompoase precum mai devreme, am vrut să râd de ei. Știu, nu am prieteni mulți.

- Alo. Bună ziua.

- Bună ziua.

- Vă sun din partea Media Consulting. Am primit CV-ul dumneavoastră pe Best Jobs, pentru rolul de figurantă în filme, și eram curioși dacă mai sunteți disponibilă…

- Ăăăă… pardon? Eu?

- Da, avem CV-ul dumneavoastră în baza noastră de date și avem o filmare pentru care avem nevoie de dumneavoastră. Sunteți disponibilă?

- Mă scuzați dar nu îmi amintesc când am aplicat… ăăă…

- Am chiar aici în fața mea, pe computer, CV-ul dumneavoastră, și ați aplicat acum 2 săptămâni.

- Nu îmi amintesc… Numele meu este Ștefania O…. (este minunat când își dau singuri numele, practic îți fac jocul).

- Da, da, chiar dumneavoastră. Ștefania O… Scrie aici că acceptați orice rol.

- Ăăăă…

- A, acum văd. Îmi cer scuze, colegii de la recrutări au selectat CV-ul dumneavoastră pe baza experienței și a pozelor de pe Facebook. Este o procedură nouă de casting. Da, asta era. Oricum, sunteți disponibilă pentru o filmare?

- Ăăă… când?

- Mâine la ora 12:30, la Buftea la Castel Film.

- Ăăăă (pauză în care se gândește „să joc într-un film la Buftea pentru Castel Film sau pentru un blog? Ce să fie?”). Problema e că mâine plec la țară și nu cred că pot. (BAZINGA!) Pot să revin cu un telefon în… 2 ore?

- Da, așteptăm. Mulțumim. O zi bună.

- Asemenea.

Problema e că nu m-am putut abține din râs și a trebuit să o sun 10 minute mai târziu ca să îi mulțumesc pentru faptul că a refuzat Castel Film în detrimentul meu.

Poftim, așa se face un casting.

Popularity: 13%

Controlat pentru posesie ilegală de jmecherie!

Trăiam cu proasta impresie că Poliția Română nu face nimic. Nimic în legătură cu orice. Dar m-am înșelat pentru că tocmai acum vin de la o razie a poliției prin buzunarele mele. Da, în centrul orașului, în Parcul Unirii, aflat la o promenadă cu Adi, am fost controlați de posesie ilegală de frumusețe, jmecherie și talent. După cum bine vă dați seama, din moment ce încă mai scriu pe blog, nu au găsit nimic. Suntem curați.

Aparent, jandarmeria și poliția organizează razii prin buzunare în căutarea marijuanei, acest drog teribil ce a provocat… n-jpe mii de morți și crime. Etnobotanicele sunt pișcoturi pe lângă criminalul joint cu efect de „haha-hihi-hoho”.

Am fost întrebați de arme albe, droguri, unde lucrăm, etc. dar până la urmă și-au dat seama că vorbesc cu doi tineri exemplari, pasionați de literatură greacă și sporturi de gândire.

În încheiere, trebuie să vă anunț că Poliția are un mecanism de sortare al persoanelor percheziționate de mare încredere: vestimentația. Dacă te îmbraci ca un hipster poți fi, cel mult, arestat pentru posesie ilegală de radieră. Dacă porți bocanci (burgundy), geacă de piele cu ținte și o freză care stă fără gel de păr, ești un drogat. Ca să știți cum să vă îmbrăcați.

Să fie clar, Poliția veghează:

Popularity: 3%

To Fast To Furia Maro!

Oameni buni, cu sufleu bun, după ani de “vă roooog” şi “dă şi mie!”, am reuşit să îmi cumpăr bicicletă. Un moment de o importanţă crucială. Ştiu, îmi vine să mă pup şi premiez singur, dar vă las pe voi să faceţi asta. Şi îi mulţumesc şi lui Adi care şi-a pierdut ore bune din viaţă în căutarea unei bibiclete care să se încadreze în bugetul meu, şi să mai fie şi bună.

În două zile de la achiziţionarea nebunie am parcurs aproximativ 50 de km prin Bucureşti şi deja mă simt forţos precum Vin Diesel. Bine, în retrovizoare şi folosind ochiul uman nu se vede, dar dacă îţi foloseşti ochiul minţii…

Cu ocazia acestei investiţii benefice pentru mine şi mine, vă anunţ că textele pe blog vor fi mai rare, dar mai bune (minte bolnavă în corp sănătos).

Acestea fiind zise, ne vedem în Turul Franţei.

Popularity: 9%

Ce-mi place!

Acum ceva ani, când eram încă în liceu, mai exact în clasa a 12-a, mi-am permis să scriu pe blog (abia ce îl făcusem) un text despre unii profesori şi cum îşi manifestă aceştia trăirile rasiste, xenofobe, homofobe, antisemite pe la ore. Nu îmi amintesc dacă am menţionat că era vorba despre diriginta mea, dar la câteva zile după postare am avut surpriza să îmi fie citit textul în ora de dirigenţie. De ce? “De ce ai scris aşa ceva pe internet?“. Dacă îmi amintesc bine, chiar în ziua când am scris textul, la ora de istorie a avut loc o discuţie în care profesoara vorbea cam laudativ la adresa mişcării naziste şi legionare. Şi nu am făcut absolut nimic greşit, doar am împărtăşit pe blogul personal lecţia de istorie primită.

Au fost sunaţi părinţii mei şi chemaţi la şcoală pentru că nu doream să şterg materialul de pe internet, şi era semn clar că integritatea profesoarei era lovită. Aşa e cu “libera exprimare” şi “curajul de a spune ce gândeşti”: eşti stăpân pe tine în faţa a 20 de elevi, dar să nu apară nimic pe internet.

Părinţii nu au fost foarte impresionaţi de scuzele şi acuzele profesoarei, chiar au acuzat-o de faptul că ar trebui să îşi asume ce vorbeşte la ore, pentru că până la urmă ce ne învaţă se reflectă asupra noastră: “doamna profesoară. Dacă fiului meu începea să îi placă doctrina nazistă, după ora dumneavoastră, şi făcea un site elogios la adresa lui Hitler? Şi apoi avea el probleme… cine spuneam că e de vină?”, spunea mama. Justificarea dirigintei era simplă şi marşa pe idea că discuţiile din clasă sunt confidenţiale. De parcă educaţia e confidenţială.

Într-un final, sfatul părinţilor a fost să modific textul, “ca să nu ai probleme acum la Bac”. Aşa că am mai şters câteva paragrafe. Nu sunt foarte mândru de lipsa mea de verticalitate, dar… Asta e textul!

Atunci consideram că părerile profesorilor “despre viaţă” pot influenţa elevul. Şi uite că am avut dreptate:
Conform EvZ, majoritatea elevilor din România nu vor vecini homosexuali, evrei, maghiari, ţigani. Românii vor să îşi fure capra doar între ei. Patriotism.

De asemenea, românii nu vor nici vecini bolnavi de SIDA, pentru că în ignoranţa multora, SIDA se transmite prin “Bună ziua” şi ţinutul uşii la lift. Cât despre homosexualism, e clar: copilul o să te întrebe “de ce nenea se ţine de mână cu nenea?”, nu “de ce nenea o bate pe doamna?” (încerc să evit stereotipiile, dar e tradiţional românesc să îţi baţi femeie). De normalitate.

Popularity: 8%

Pentru doamne şi domnişoare,

Să-mi fie iertată nesimţirea, mai ales că nu cred că am dat dovadă de aşa ceva de când scriu eu pe blog, dar am o întrebare? Câte duduiţe suferinde de candida umblă cu căţelul de usturoi în… fericire? De ce o întrebare atât de cretină şi chiar nepotrivită? Pentru că:

Ultimul articol de pe blog, cel legat de echipa naţională de fotbal, a fost trecut ca recomandare pe site-ul tratamentcandida.ro. Acum ce legătură este între fotbalul românesc şi candida nu văd, şi nici blogul meu nu este bolnav. Pe cuvântul meu. Ce mă intrigă sunt metodele “naturiste” de tratare a candidei. De exemplu:

- tampoane de usturoi. Pe bune? Funcţionează? Adică exceptând candida, dispare şi Dracula din peisaj?

- iaurt natural introdus cu o seringă fără ac. Iaurtul natural are grăsimi? Dacă da, cât de gras să fie? E ceva rău dacă nu e natural? De fructe? Ce fructe? Ce se întâmplă dacă în iaurt pui şi cereale?

Sunt scârbos? Ştiu, dar totuşi vă rog să înţelegeţi faptul că blogul meu este menţionat la finalul articolului, şi eu chiar nu înţeleg… e un semn?

Oare să îmi deschid un cabinet de ginecologie…?

Popularity: 7%

Când catârul mult munceşte…

… lumea texte vechi citeşte!

Zilele acestea am fost solicitat de Parlamentul European să mă ocup de nişte treburi murdare… adică dărti bijnis. Aşa că până joi-vineri o să îmi fac cu greu apariţia pe blog. Nu face nimic, doar vă las moştenire o arhivă completă de texte, filme, audio-buci şi poze, toate la cea mai serioasă caterincă cu putinţă. Lectură plăcută şi please come again!

Popularity: 6%

Banalul text, banala zi

Am fost anunţat că ultimele texte de pe blog au fost slabe (adevărul este că poza Ginei Pistol este un eşec total), aşa că astăzi, ca o formă de protest faţă de mine, voi scrie un text fără nici un pic de inspiraţie, temă, idee, fler, talent, va-lo-are, jmechereală, ecetera. Un simplu text de blog, banal, de zi cu zi.

Am venit de la muncă într-un tramvai aproape gol. Aceleaşi feţe. Cei doi boschetari care dorm pe ultimele scaune, trei eleve care se hlizează la orice şi tânărul care vine bureţi de vase dar strigă “şerveţele!”. Îi vinzi omului ce vrea să audă, nu ce are nevoie.

Am dormit foarte puţin pentru că ce-i mult strică, şi mai aveam de ridicat şi noul buletin. Da, pe cel vechi l-am pierdut, dar oricum, tot răul spre bine. Înainte barmanii îmi cereau buletinul, şi după ce le arătam buletinul îmi spuneau să vin cu părinţii pentru că în poză arătam de 12 ani. Acum arăt ca un hoţ de buzunare, deci mă prezint la terasă doar cu fişa de eliberare de la Rahova.

Apoi mi-am luat nepoţelul de la grădiniţă. Nu prea ştiu ce să zic despre asta, dar mă bazez pe cititoarele mele că vor lăsa comentarii cu “oooo, ce drăguţ că ai fost după nepoţelul tău la grădiniţă!”. După ce l-am dus acasă i-am mâncat pachetul de la grădiniţă. De asemenea, aştept cititoarele să exclame “aaaa, ce drăguţ că ai mâncat tu iaurtul cancerigen, ca să nu se îmbolnăvească el!”.

La întoarcere am încărcat sifoanele. Oare câţi dintre voi mai beau “sifon”? Eu trebuie să recunosc, sunt un melancolic. Ador apa oxigenată, umplută la colţ de stradă şi fără etichetă cu Izvorul Minunilor. Şi cum altfel să bei vinul dacă nu cu sifon?

La întoarcele spre casă am dat peste câinele comunitar al blocului. Rivalitatea dintre noi doi nu putea să nu reapară, dar mi-am spus că de data asta fac ORICE numai să nu intru iar pe geam. Stau la 2. Aşa că mi-am amintit o serie de sfaturi, dintr-un ziar. “Cum să te comporţi în preajma câinilor comunitari“. Trebuie să fiu impunător şi să îi arăt că domin. Dar bestia se ridică în 4 labe şi vine mârâind spre mine. Nu-i nimic. Sunt dotat cu două sifoane, o geacă groasă şi bocanci de tractorist. Sunt echipat ca un soldat din Irak. Potaia se apropie de mine şi latră ameninţător. În astfel de cazuri, articolul spunea să nu mă uit în ochii câinelui, aşa că mă uit la cer. Următorul pas este cel parapsihocucu, moment în care trebuie să îi transmit câinelui că eu am o diplomă de Bacalaureat, dinţi spălaţi cu AquaFresh în trei culori şi trei luni de înot profesionist la 23 August. Nu pare să mă bage în seamă şi nu vreau să aplic ultima tehnică din ziar, aceea în care latru la el şi îi spun că “dacă nu mă laşi să trec o să îţi fur căţelele!”. Nu joc murdar. Câinele da.

Mă aleargă până la cea mai apropiată maşină şi mă arunc pe capotă ca în Matrix. Unde-i Neo să mă vadă! Stau cu sifonul la ochi ca puşca cu lunetă şi aştept să plece bestia. Aş da orice să am un pistol cu 3 gloanţe. Unul pentru câine, şi două pentru cele două babe nebune care îl cresc în scara blocului. Nu vă panicaţi iubitorilor de câini, 3 gloanţe cu tranchilizant de elefant.

Într-un final ajung în casă, mă aşez în pat şi scriu prostia asta.

Numa’ de bine.

Popularity: 5%

Dă Niuz! Bote provoacă haos în Egipt!

Popularity: 4%

Yoda către popor!

Studenţi de carte iubitori. Ah ah ah! Porcării ce zic aici acum. Bă! Dacă de partea învăţăturii veniţi, şi berea din mână lăsaţi, eu promit că mari oameni ajungeţi! Da bă, tu! De din mână laşi cutia de bere şi pe carte tu mâna pui o să îţi fie de mare ajutor. Plus de asta, dacă berea din mână o laşi o să mai poţi ridica sabia laser de la pământ. Garantat Vanghelie cum spun alţii.

Dacă mâna pe carte puneţi, puteţi multe să ajungeţi: TV asistente, asistente TV, alte prostii.

Cum licenţa se apropie, voi trebuie responsabili să fiţi. Să clădiţi de aur viitor şi să gândiţi la familie. Nu, nu familia aia făcută în cămin, când fără prezervativ te-ai trezit că… peste trecem.

Şi voi, de liceu puştani, pe mesele bodegilor să nu vă culcaţi. Pe carte mâna să puneţi şi note mari la teze să luaţi. De prostii voi să nu vă ţineţi!

Într-un numai cuvânt: DeParteaÎnvăţăturiiVeniţi!

Popularity: 3%

De bine peste tot> Bobotează!

Am demonstrat în 2010 că sunt cel mai tare din parcarea ZeList-ului. De acum încolo, fiind un Zeu al blogosferei, o să fiu prezent peste tot pentru a da autografe. O să fiu prezent la cele mai importante evenimente naţionale şi internaţionale, sub duşul tău, în maşina ta, sau la braţ cu vedetele tale preferate. Pentru că pot!
Pentru prima dată pe 2011 am fost prezent la o şedinţă de autografe pe Dealul Mitropoliei la Bobotează. Unde se adună românii cu miile, fie vreme bună, fie vreme rea? La biserică. Protestele sunt pentru pinguinii dansatori.

Popularity: 4%