Începând de săptămâna asta, voi posta în fiecare joi, care este poziţia mea în topul ZeList. Asta ca să mă laud şi eu că sunt în primii 58629 de blogări.
Săptămâna asta sunt pe următorul loc:
Secretul meu este următorul:
- dormi la muncă. Aşa o să ajungi acasă odihnit, şi vei posta ceva de calitate pe blog.
Numa`de Bine!
Popularity: 10%
Fericit nevoie mare că sunt blogări prahoveni care îl pupă-n Soso, după ce s-a făcut de deliciu turcesc la Blog Meet, Zoso a hotărât să se scoată la un dop de apă minerală în Micul Denis, etajul 4 – Magazinul Urinii, Bucureşti. Supărat că nu îl recunoaşte nici un cocalar sau fafaştoacă, Zoso a scos imprimanta mobilă pe care o poartă în cocoaşă şi a mai făcut un ecuson. A laminat ecusonul cu limbile celor care nu mai pot de dragul lui.
Cum spuneam, Zoso a servit nişte apă minerală chioară de beată, la dop, şi a ţinut singur un blog meet, prilej CU CAre a reuşit să îşi bage plua în singurul auditoriu: el.
Înainte să arăt poza compromiţătoare, vreau să le transmit celor care fac afte pe limbă de atâta bucurie şi iubire pentru Zoso, că dă Godfadăr mai vrea comentarii pozitive de la voi pe blogul lui. De unde ştiu? A scrijelit pe masă cu tasta Z: Zoso + Lingăi = LOVEle!
Popularity: 13%
Dragi blogări prahoveni, şi nu numai, vineri 28 mai, la ora 19, are loc întâlnirea blogărilor din Prahova (dar poate tranzitaţi Ploieştiul şi…) la Restaurant President Sud, adunare în cadrul căreia vom discuta despre bloguri, bloage şi mâncarea de la bufet. M-am interesat personal, o să fie bufet. Am să mă aflu la întâlnire împreună cu Nicoară, colegul de la matinal, şi Zoso, blogărul ăla cunoscut, care dacă nu va mânca bătaie de la Mircea Badea până vineri, poate gustă ceva de la bufet.
Acţiunea are scop caritabil, intrarea fiind 5 lei. Banii se strâng pentru un centru de copii aflaţi în dificultate.
Vă aştept cu blog mic şi mare să ne dăm cu părerea despre pişcoturi, caviar, bere, cafea şi… ăăă… a, da, bloguri.
Popularity: 9%
După textul împotriva “criticilor” de bloguri am primit o nouă sursă de inspiraţie, de data asta cu implicaţii emoţionale, timp şi bani pierduţi.
Ca în orice domeniu, şi la blogging există sfaturi/sfătuitori, dar majoritatea “începătorilor” nu fac diferenţa între un trepăduş de internet şi un om realizat. Un amic (toţi din blogroll îmi sunt amici, din moment ce le acord atenţia click-ului meu zilnic) a avut parte de o întâlnire groaznică, “adunare a blogărilor din Ploieşti” din câte am înţeles. Fiind tânăr (16 ani) şi lipsit de respect de sine (a vrut să ceară sfaturi unor nerozi pe când el are un stil foarte mijto) a purces la o astfel de întâlnire şi din spusele lui a îndurat 2 ore de discuţii cretinoide din partea unor obosiţi. Temele de discuţie au fost următoarele:
- de ce e Zoso bun?
- de ce Zoso nu îmi răspunde la mesaje?
- cum să ajungi mai sus în Ze List?
- cum să te pui bine cu blogării dă valoare?
Acestea au fost temele principale la ceea ce am înţeles că a vrut să fie “Întâlnirea blogărilor din Ploieşti”. Foarte trist. Din nou aerul răşinos respirat de oamenii fără treabă (cu excepţia blogului) induc în eroare persoane. Ce sfaturi ai putea să primeşti ca să ajungi un blogăr bun? Nici unul. Nu o să te placă niciodată toţi, şi dacă te plac mulţi, nu sunt destui. Asta e clar, dacă ajungi să îţi pese. Ce poţi să înveţi de la Zoso, sau blogării ce vor să îl imite pe el? Îmi vin în cap n-jpe mii de bloguri originale (sub locul 6.000 în Ze List) care sunt foarte interesante şi merită studiate. Câteva sfaturi? Poftiţi:
- ca să creşteţi în Ze List trebuie să faceţi “curvatis linkus” adică milogirea internautică pentru schimb de link-uri;
- aspect original al blogului, lucru ce necesită o investiţie financiară;
- uneori abordarea unui limbaj trivial, isteric, de om nemulţumit… într-un cuvânt: bădism (de la Badea);
- să fi vedetă. E foarte uşor. Primeşti comentarii şi dacă ai scris că eşti mirat de rahatul e maro;
- să îţi neglijezi viaţa şi să uiţi că prietenii trebuie ţinuţi aproape, familia are nevoie de ajutor, job-ul de tine (şi invers), prietena de o mângâiere, o vorbă bună şi aia nu pe mess;
Cam asta e tot ce cred eu că te ridică în Ze List (asta dacă mori de nerăbdare şi vrei acolo imediat). O altă metodă e să faci exact ce te duce capul, să scrii bine sau prost, puţin sau mult, şi o să ajungi mai sus.
În încheiere, parafrazez, cu umor, din scurta discuţie avută cu Vctima întâlnirii cu blogării:
“Am ajuns acasă, am făcut un duş şi apoi am plâns gol în colţul camerei, în întuneric. Am plâns pentru că am pierdut 2 ore şi 7 lei pentru nimic!”.
Popularity: 16%
De când am început eu să blogăresc, mai bine sau mai prost, am încurajat tot poporul să îşi facă blog. E o metodă ieftină şi lejeră de manifestare, de rupere de realitate sau de promovarea unor talente/idei. Nu mă deranjează rasiştii/sexiştii/homofobii cu blog (puţin, dar e dreptul lor să se exprime) şi nici “hoţii” de idei sau articole. Nici disperaţii de “link exchange” nu îmi provoacă iritaţii, chiar dacă lamentarea lor pentru Ze List e penibilă. Sincer, tu, pe câţi din blogroll-ul tău kilometric îi citeşti zilnic? Zilnic!
Cum spuneam, apreciez persoanele care încearcă. Cei ce se străduiesc, prin metode mai mult sau mai puţin corecte, dau dovadă de pasiune, ambiţie, “tupeu”, atribute la mare căutare în societatea de azi. Sunt oameni ce îmi spun revoltaţi: “uite şi tu ce nesimţit(ă). A scris un post pe blog la fel ca mine”, ori “ce om lipsit de idei. Are statusul meu!”. Şi? E liber să îşi pună şi poză cu tine la avatar, dacă are şi e atât de… înfocat. Important e că tu eşti un model pentru altcineva. Fie că recunoaşte sau nu, tu eşti sursă de idei. Şi să fim serioşi, un status nu te ridică în funcţie la locul de muncă.
Cu toate că sunt tolerant cu toţi blogării (chiar şi cu “susţin blogosfera feminină”, drăguţ, dar fără sens, nimeni nu persecută femeile să nu scrie, şi nu cred bălăria cu “ele sunt emotive şi au nevoie de încurajare“), dar nu tolerez oamenii disperaţi după un succes din/prin blog, gen: bloguri de criticat bloguri, piţipoancă şi cocalari (amuzante, dar “fumate”, şi despre care o să vorbesc în alt post).
În timp ce răsfoiam blogul unei persoane din lista mea, am observat următorul comentariu:
“Blogul dumneavoastra a fost afisat pe http://blogari.org . Succes.”
Am crezut că e ceva onorant, un fel de top al blogurilor, un nou ZeList. Nu. E un… ceva, unde sunt afişate bloguri şi criticate din toate punctele de vedere. Să vedem cum se face critica unui blog (jurnal online, fără definiţie strică, criterii, reguli de scris, nimic):
Design:
Plus de culoare, pe lângă cele “frumoase”? Poate un plus înseamnă prea mult. Poate atât a vrut autorul. Şi ca să îţi faci un design original şi frumos te costă. Bani.
Sidebar:
Dacă e “simplu şi la obiect”, de ce ai adăuga animaţii? Să îl faci copilăros? Poate că nu asta vrea autorul (marşez pe idea că autorul e cel pentru care contează).
Posturi:
Bine că aveţi voi timp să “centraţi” poze şi videouri.
Acestea fiind spuse, acceptaţi criticile, e normal şi frumos… dar să ajungi pe un eşafod “al designului şi eticii” de blog e prost. Sunt sigur de faptul că mulţi blogări se vor “bate” să fie criticaţi de aceşti Marcus şi Margo. Puţină demnitate, că e vorba de jurnalul vostru.
Plus, dacă vrei să dai notă, te loveşti de:
Personal nu ştiu ca dumniezo să aibe blog, şi dacă are, nu merită DOAR 10. Ce ar scrie el de nota 10? Revizii auto la Maserati, Audi şi desene megalomane despre Catedrala Sărăcirii Neamului?
Acestea fiind spuse, scrieţi toţi, mai bine sau mai prost, gusturile nu se discută, iar comentariile se fac în particular.
P.S. – Să mă critic şi eu conform site-ului:
Design – Oribil. Un cap naşpa te priveşte din start. Plus culorile sunt ieşite din trend!
Sidebar – Prea serios. Ce naiba sunt cu atâtea bannere? Şi atât de puţini blogări în listă? Eşti emo!?
Posturi – Slabe. Tu chiar scrii ce gândeşti!?
Popularity: 7%
Pentru că tot am avut zilele trecute un Top 5 al blogărilor pe care îi citesc zilnic, a sosit momentul să renunţ la politeţuri şi să fac un Top 5 al blogărilor pe care nu îi citesc. Sunt persoane în ale căror texte şi idei nu mă regăsesc. Toţi cei bolnavi de blogoree sunt invitaţi să îşi spună părerea în topurile lor. De lăudat e uşor… critica ne omoară. Deci, care este cei 5:
1. Mircea Badea – pentru că pur şi simplu nu fuzionez cu Badea. Ideile lui despre ORICE sunt mereu dure, fără speranţă, incalificabile. Şi mai există un motiv: sunt ateu, deci nu pot să cred în Arhi-Cunoscătorul Zeu Badea.
2. Adriana Bahmuţeanu – de cât rahat e nevoie ca să ajungi o lady ca ea?
3. Questioare - pentru că blogări ca ea au transformat fenomenul de blog într-un hi5.
Te citesc,
Nu te citesc,
Hai să facem schimb de link
Şi-n Ze List eu am să cresc.
4. Pitici Gratis – şi Vacanţa Mare a fost amuzantă cândva, la fel şi umorul vulgar are limita lui.
5. Zoso – un blog despre un nimeni şi un nimic.
Aceasta a fost lista mea. Aştept să citesc şi alte Top-uri sincere.
Popularity: 1%
Roxu mi-a oferit o distincţie de care sunt foarte mândru. Conform topului ei de bloagări (Scriitor Superior), eu sunt “ăla amuzantul care o face să râdă cu lacrimi”, o antiteză destul de fericită luând în considerare că mama a spus să nu fac fetele să plângă. Dar stai… tata a spui să le fac să plângă după mine, deci să vă curgă lacrimile ca PET-urile pe Dunăre.
Acum e rândul meu să prezint un top al blogărilor fără de care nu încep ziua. Şi sincer aşa. Nici nu mănânc şi îmi bag IP-u-n blogu` lor. În ordinea alfabetică de pe tricouri:
- Ade pentru că e versiunea mea îmbunătăţită (un fel de Eu 2.0) şi e de sex feminin. Ceea ce spune multe, nu?
- Ary din Clooooj pentru că ai impresia că scrie sub influenţa narcoticelor (opiu în cazul ei). Mult şi pătrunzător.
- Roxu pentru că a fost un ghid extraordinar al oraşului în care vegetez de ceva luni. Mulţumesc pentru răbdare, şi ce pretenţii să ai de la mine?, doar am “evadat”. Până acum mă ţineau părinţii legat de calorifer.
- Roxy, care ironic, nu are multe de spus, dar postează piese extraordinare şi în 2-3 fraze îţi descrie o zi întreagă.
- Şi pentru că până acum am avut numai flori în top (Woman Power!), ultimul loc îl are nemernicul de Tibby Punct Eu, această buruiană azimută şi ecologistă a blogingului românesc.
Acesta a fost “topul” meu de Scriitori Superiori (prescurtarea S.S. mă zgârie rău pe creier!). Mai jos postez regulile, copiate ca pe vremea liceului, de la Roxu:
“1. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare Scriitor Superior trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare Scriitor Superior care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List (care nu se deschide )
5. Fiecare Scriitor Superior trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.”
Mulţumesc anticipat pentru viitoarele premii, şi de asemenea mulţumesc părinţilor, fanilor, casei de discuri, MTV, CFR, Sfântul Aşteaptă, Sorin Ovidiu Vântu, Băsescu, babei care salivează în somn pe mine (în tren), controlorilor RATB pe care îi ador, paznicilor din gări şi nu în ultimul rând, mie. Sunt numa` de bine!
P.S. – Dacă tot am avut prescurtarea S.S., să ascultăm niţel punk evreiesc. Nu că-i dulce ironia?
Popularity: 2%
Loading ...
