Botez @ Numa' de bine.eu

Mihai Petre nu a acordat un interviu pentru NumaDeBine.eu

February 06, 2012 Horhe 1 Comment

Acest interviu nu a avut loc, pentru că dacă era, clar nu se întâmpla. Nu?

Reporter: Domnule Mihai Petre. Cum merge viața?

Mihai Petre: Cha-cha 1 2 3, Cha-cha 1 2 3.

R: Am înțeles. Cum merge treaba cu activitatea dumneavoastră de…?

M. P.: Actor? Merge bine. Tocmai ce am aflat că o să fiu repatriat într-un nou rol pentru o telenovelă de la MediaPro. O să am un rol interesant, și foarte original.

R: Multe replici?

M.P.: Nu. Asta e și surpriza. Joc rolul unui revoluționar din viitor, mut și în scaun cu rotile, care descoperă plăcerea dansului. Și tot serialul o țin dintr-o salsa în rumba, vals, tango și dansul pinguinului. O să fie o nebunie de serial. Mi-au spus cei de la MediaPro că Elvis era așa cântăreț că își fredona toate replicile, iar eu sunt așa talentat că le pot dansa.

R: Păi și cu Românii au talent ce facem?

M.P.: E tot acolo în plan. Nici un stres. Anul ăsta chiar mi-am făcut timp să îmi scriu câteva replici noi: „ești dezamăgitor”, „nu”, „slab” și „ntz”. Am avut timp să o învât și pe Andra altă replică, ca să mai schimbe și ea „mi s-a făcut pielea de găină”. Poate mai bine, ce naiba. Acum o să spună: „mi s-a făcut laba gâștii de emoție”. Nu că e mai inspirat?

R: Mai dansează românii?

M.P.: Da cum să nu. Peste tot. La nunți, botezuri, înmormântări. Secretul este să dansăm.

R: Cum e România în criză? Cică se scumpește și mâncare, și curentul, și gazele. Resimți criza?

M.P.: Eu chiar nu resimt criza. M-am aciuat bine pe unde sunt acum și bănuțul vine. Pe bune de nu mă simt ca la TVR, nu alta. E bine. Concurență nu prea, cerințe nu prea grele. Merge treaba. Cât despre curent și altele, nu știu. Eu cred totuși că pot să susțin singur necesarul de gaze al României.

R: Mulțumesc pentru timpul neacordat.

M.P.: Nu ai pentru ce.

Popularity: 4%

Povețe creștine: Botezul lui Iisus

January 06, 2012 Horhe No comments

Iubiți frați de cruce, stați frumos la coadă la apă sfințită, și citiți pe smartphone-uri povestea Bobotezei:

Se făcea că era anul 30. Și Iisus avea, cum e firesc, 30 de ani. O vârstă frumoasă, până la care acesta a adunat experiență de viață, a învățat și s-a plimbat. Presupunem. Nu știm prea multe despre toate acestea, deoarece Biblia nu acordă atenție unui număr semnificativ de ani din viața lui Iisus, dar noi suntem siguri că având puterea de a face apa în vin nu a trăit în plictiseală și singurătate.

Deci cum spuneam, Iisus împlinise 30 de ani, vârstă la care a decis să își aleagă religia și să se boteze. Iisus avea o mamă cool, pe Fecioara Maria, care credea că nu trebuie să îți scufunzi copilul în apă când habar nu are ce e religia, ci trebuie să îl lași să își aleagă singur drumul spiritual. Când a crescut i-a zis: „Te-am lăsat să vezi ce religie îți place, dar mamă, nu te băga cu rastafarienii, că aia fumează mult. Și nu-i frumos să stai toată ziua cu jointu`-n gură”. Așa că Iisus a hotărât să se boteze pe 6 ianuarie, pe un ger de înghețase și apa Iordanului.

Dis de dimineață Iisus a ajuns pe malul Iordanului, unde Ioan, cunoscut prin cartier ca Botezătorul, scufunda niște copilași într-o cristelniță pentru spălarea păcatului strămoșesc. Îi băga cu capul în apă regulamentar, ca să nu facă șoc apneic de la primul contact cu creștinismul. Văzându-l pe Iisus la coadă, Ioan și-a amintit că are o datorie la Maria și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. A zâmbit lung spre Iisus și i-a făcut semn să sară peste persoanele de la coadă și să intre în față. Iisus a sărit, și a aterizat în picioare după un triplu șurub și o țucahara pe spate. 10!

„Cum vrei să te botez fiule? Am cristelnița cam mică pentru tine. Și de ce nu ai venit să te botezi când erai copil? Păi tu nu știi ce au spus babele din sat pentru că nu te-ai botezat? Au zis că ești din familie de rockeri!”, îi zise pe un ton dur Ioan Botezătorul. „Măcar dacă era apa caldă în cristelniță, ori Evian, da așa… Hai să mă botezi în râu. Cică băile în ape înghețate fac bine la inimă”. Și atunci, Ioan Botezătorul și Iisus intrară în apele reci ale Iordanului de li se micșoră pulsul ca la chinezi. Îl scufundă de trei ori sub apă, dar la ultima scufundare lui Iisus îi intră puțină apă în ochi. Când să deschidă ochii, totul era în ceață, și i se părea că sunt numai porumbei albi pe cer. „Nu mai bâzâii, că îți trece până te însori!”, îi spuse amuzat Ioan Botezătorul. „Acum hai pe mal să ne jucăm Prinde Crucea. Și dacă vrei, stai și tu la coadă pentru puțină apă sfântă de sărbători, ori să atingi crucea de gheață. Am pregătit câteva momente de dezmăț, așa ca pentru după de Revelion”, îi zise Ioan în timp ce îl invita la petrecerea ad-hoc.

Și distracția a continuam până seara. Ioan a rugat un alt preot să arunce în apă, dintr-o barcă, o cruce de lemn, și toți au înotat până la ea în apele reci, dar Iisus știa stilul fluture și a ajuns primul. Apoi au stat la coadă pentru apă sfințită în butoaie, și au privit cu orele la crucea de gheață. Spre seară unii au plecat cu Ursul, dar Iisus avea treabă dimineață, așa că a plecat cu ultimul autobuz.

Asta este adevărata poveste a botezului lui Iisus.

Popularity: 10%

Atenție! Epidemie de botezuri mortale!

November 16, 2011 Horhe No comments

După ce am scăpat de gripa aviară și porcină, o altă pedeapsă se așterne asuprea poporului ales. În ultimele zile o epidemie de botezuri mortale a apărut deasupra României, majoritatea cazurilor fiind la majoritatea ortodoxă.

Stimați cititori ce aveți copii, grijă mare cum vă botezați pruncul. Unele persoane, cu frică de incapabili, recomandă să vă botezați copilul când acesta știe să facă scuba diving și e în stare să își aleagă singur religia. Altfel riscul este foarte mare. Copilul poate să și moară. La botez sau câțiva ani mai târziu luptând pentru vreun zeu. Depinde cum îi e „scris”.

Dacă totuși vă arde buzunarul să îl botezați când încă nu știe nici pe unde face pipi, ca să nu mai vorbim de păcatul strămoșesc, vă recomand să aveți mare grijă la preot, cădelniță, apă. Dacă puteți, aduceți un medic la botez. Preotul trebuie să fie treaz, așa că verificați respirația și mersul în linie dreaptă. Cădelnița trebuie omologată, apa caldă și pe marginea cazanului recomand un prosop, în cazul în care preotul are două mâini stângi.

Acestea fiind zise, aș ura viitorilor botezați „cu `mniezo înainte”, dar luând în considerare că accidentele de botez au avut loc în preajma lui, mă abțin.

Popularity: 13%

Dacă plângi după o fată, să fie memorabil!

October 10, 2011 Horhe 2 Comments

Prima dată când plângi după o fată trebuie să fie memorabil. Altfel uiţi repede, nu are nici un farmec şi să nu uităm că “Şi băieţii plâng câteodată”. Poate că te-a părăsit ea, te-a înşelat, ai înşelat-o tu şi îţi pare rău, ori precum în cazul meu, au intervenit păriţii. Dar acum să nu credeţi că am părinţi demni de operele shakespeariene. În ciuda faptului că am pierdut două lucruri în urma acestui eveniment, poveste începe cam aşa:

Cred că aveam vreo 11 ani şi în locul restaurantului de la parter s-au instalat nişte penticostali/evanghelişti care puneau în fiecare seară filme la un proiector vechi precum cel din searialul M.A.S.H., iar ziua ne băteau la uşă şi ne întrebau dacă “l-am găsit pe Iisus?” şi dacă vrem să venim la ora 20:00 să vedem filmul cu Iisus. O bună ocazie să merg la “cinema” şi să scape mama de mine pentru câteva ore, oricum eram la 1 minut de casă şi ştia unde sunt. “Şi nu poţi să păţeşti nimic cu nişte oameni credincioşi”. Să îi spui asta lui Papa Benedict şi preotului de la Tanacu. Dar asta e altă poveste.

Nu mai ştiu cum se numeşte, dar o să îi spunem Y pentru că sună feminin. Y avea cam 14 ani, păr roşcovan, puţin mai durdulie şi şase degete la o mână, dar nu mai ţin minte care. Şi Y mă plăcea pe mine, în detrimentul celorlalţi de vârsta ei, pentru că eram amuzant. În prima seară când ne-am întâlnit am dat din mine cele mai bune glume până am ajuns să fiu luat de gât şi să devin protejatul ei. Ceilalţi erau geloşi, dar nu se puteau pune cu mine. Eram mic, slab, pletos şi amuzant. Calităţi pentru care fetele adoră pudelii. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că filmul nu mai conta. Stăteam sprijiniţi unul pe celălat şi ne uitam cum îl crucifică pe Iisus. Dar nu prea ne interesa asta. Preferam să facem animale din degete în lumina proiectorului şi să râdem de cei mari care se pupau în umbra “cinematografului”.

În a doua seară relaţia avansase. Iisus era tot acolo pe ecran, de la botez până la crucificare, şi noi în primul rând (a se observa că invers proporţional cu vârsta e şi poziţia ta cu o fată în cinema <<mic-în faţă>><<mare-în spate>>). Ne-am ţinut de mână şi din când în când ne mai întrebam ce ne place să facem în timpul liber. Dacă asta nu e relaţie, eu nu ştiu ce e. Dar totul avea să se termine mai repede decât ar putea spune evangheliştii “Iisus vine! Pocăiţi-vă!”.

Ne-am propus deja să avem o întâlnire. Unde altundeva dacă nu la “cinema”, în a treia seară de răstignire mesianică. În primul rând, noi doi, încă o seară. Ăsta clar e primul date. Dar astrele, planetele, probabil Dumnezeul creştin-ortodox şi notele de la şcoală aveau să se opună. De fapt ultimele erau motivul. Al n-jpelea 4 la matematică a enervat-o pe mama şi a spus “Gata cu filmul în seara asta! Stai acasă!”. Am încercat să îi explic faptul că mă văd cu o fată, roşcată, mai mare cu trei ani (fetish?), şase degete la o mână (fetish?), şi că o să iau mereu 4 la matematică. De asta a reuşit să se convingă singură până am terminat liceul. Dar a zis “nu şi nu!”. Şi uite aşa mama se împotrivea iubirii sincere şi se punea zid între mine şi Y, între mine şi o altă crucificare mesianică. Mă gândesc şi acum că Y a stat şi a aşteptat, iar când a văzut că nu mai vin a spus ceva ce mă doare şi acum dacă aud: “e ca toţi ceilalţi!”. În seara aia am plâns pentru prima dată după o fată, după o întâlnire, un film cu Iisus, o seară gratis de cinema.

Dacă ai şase degete la o mână, ştii că portarul Tafarel apăra mai bine după ce “l-a găsit pe Iisus” şi citeşti textul ăsta, să ştii că mama a fost de vină.

…

Înainte să înceapă filmul cu Iisus era mereu un teaser de 10-15 minute în care ne erau prezentaţi oameni celebri care după ce au devenit credincioşi au ajuns să fie mai buni în domeniul lor. Un astfel de exemplu era portarul brazilian Tafarel. Montajul video îl arăta ca pe o epavă sportivă până să meargă la biserică. După iluminare a devenit marele portar care a făcut istorie. Aşa spunea, colorat pe peretele alb, în film. Iar în aceea seară l-am întrebat pe tata:

- E adevărat că Tafarel era varză până să creadă în Dumnezeu?

- Ce? Ce dracu’ vă învaţă ăia acolo?

Popularity: 6%

Când televiziunile îşi dau numere…

September 17, 2011 Horhe No comments

Eu nu vorbesc urât. Şi dacă o fac, mă abţin.

Până de curând, trebuie să recunosc, eram telespectator Realitatea TV. Pornind de la ideea că “ăştia mai greşesc, mai cade transmisia,sunt mai rârâiţi şi uneori abia înţelegi ce spun, măcar nu sunt ca la Antene”. Poftim că situaţia se schimbă, mai ales de când zvonuri în presă spun că se pune la cale o fuziune între Realitatea şi Antene. Cumpără Voiculescu tot. O să fie… ireal.

Am trecut, în ciuda faptului că mă plângeam, şi peste prostia Realităţii de a mă cadorisii cu exclusivităţi de la nunţi, botezuri şi cumetrii. Am înghiţit şi atâta Monica Tatoiu cât nu a înghiţit ea. M-am împăcat cu gândul că logopezii sunt o enigmă pentru unii angajaţi. Dar nu pot să admit şi ipocrizia.

Acum ceva ani, Badea şi Gâdea îi băteau pe cei de la Realitatea “de îi ascultau cu urechea”. Prezentau cifre de ziceai că e ora de matematică. Subiectele nu contau, emisiunile nu prezentau interes, nici pe o parte nici pe cealaltă, dar erau cifre din plin. Pe atunci Realitatea stătea cu capul în pământ, nu prezenta nici un număr. Ai fi zis că nu ştiu să numere, din moment ce cuvântul rating nu apărea în dicţionarul lor, ba mai mult, făceau emisiuni despre “rating-ul mincinos” al concurenţei, asta în timp ce ştim cu toţii că multă lume se lăsa condusă, până de curând, de Iluminatul Badea.

Acum Badea nu mai străluceşte. A încercat şi cu prompterul, şi cu radioul, dar lucrurile nu se mai leagă. Şi cum “televiziuni de ştiri” sunt doar două (că TVR Info apare şi dispare de la furnizorul meu), cine avea să câştige? Realitatea. A mai chiloţărit atmosfera, mai un Mugur Mihăiescu, mai puţin Can-Can, un subiect tras de păr pe aici, puţin pe acolo, şi au reuşit cu chiu cu vai să depăşească Antena 3. Că şi pe ăia cât să îi tot asculţi cum se plâng? Deja îţi lasă impresia că de vine Felix la putere o să fie totul miere.

Şi curg numere şi la Realitatea. Matematică nu glumă. Doar că ei nu îşi ascultă cu urechea învinşii. Lasă că aşa ziceau şi ceilalţi. Şi sunteţi toţi nişte ipocriţi. C.T.P.-ului i se adresează moderatoarele de la Realitatea cu “Tudor”, “Popescu” ş.a.m.d., iar “Domnului Becali” nu ştiu cum să îi ridice volumul la microfon când face ca oaia la tăiere.

Acum nu mai am nici telecomandă, şi nici chef să schimb canalele. Răsfoiesc internetul şi mă mai bucur în sufragerie de TVR Info (aici funcţionează). Cred că e singurul care se poate intitula “canal de ştiri”. Ce-i drept e bun şi CNN-ul, dar uneori mă ia patriotismul şi vreau să văd babe leşinate la pupări de moaşte, femei bătute de beţivi, şoferi cretini, etc etc.

Cât despre Realitatea şi Antena 3, pentru ei jurnalismul e deja o ghicitoare. Cum e câteodată moda pentru mine. Nu că uneori te gândeşti la poza de mai jos când auzi de “Fustă cu volane”:

Popularity: 10%

Boneas Brothers!

January 19, 2011 Horhe 3 Comments

Dacă îmi asculta tata sfatul acum 15 ani, şi mergea pe la vecine să îmi facă frăţiori, acum aveam şi eu trupă. Mai făceam un ban pe criza asta, un botez, o nuntă, o cumetrie. Şi aveam şi nume dă mare şcienă: Boneas Brothers!

Stau şi îmi imaginez uneori cât de senzaţionali am fi fost dacă băgam cântări pe la metrou. O nebunie!

Nu de alta, dar uite ce frumoşi şi practici suntem:

Popularity: 5%

Bambi e siliconat, dar cântă ca un…

December 24, 2010 Horhe 2 Comments

Trebuie să recunosc faptul că de cele mai multe ori o caut cu lumânarea. De exemplu, în această seară am ţinut morţiş să cumpăr cadouri de Crăciun din zona Unirii. Puteam foarte frumos să aleg Zăbrăuţi, Dragonul Roşu, ori Metrou Gara de Nord, dar am preferat o etichetă mai centrală.

Dacă eşti orb (ceea ce face greu de citit acest text), surd, ori pur şi simplu arestat la domiciliu, înseamnă că nu ai habar de concertele organizate de Sorin Oprescu în Buricu` Bucureştiului. Exact în parcul Unirii, în fiecare seară, cântă nişte cântăcioşi. De la populară – comercială – bălării – alte bălării, până la exasperarea celor care locuiesc în zonă.

Astăzi (adică ieri, dacă e trecut de ora 12) am avut incomensurabila onoare să mă plimb prin Centru pe ritmul pieselor interpretate de fetele Bambi. Nu ştiam ce mă gâdilă atât de bine la ureche, dar când am auzit versurile “Plângeam când îi vedeam…”, mi-am dat seama că sunt inegalabilele. Fetele cu craci lungi, silicoane-n tot şi nume de desen animat pueril: Bambi.

“Hai să mergem aproape de scenă te rog. Vreau să văd dacă sunt urâte în realitate!”, îmi spune Adelina în timp ce mă trage de mână spre centrul parcului. Te poţi opune unui sondaj atât de important? Nu avea rost să îi spun că sunt poze cu Bambi pe google, doar ştim cu tonţii cât de fofoşopate sunt.

“Toată lumea mâinile sus! Da! Aşa! Hai, toată lumea, această seară e pentru noi!”. Cam aşa urlau cele două pe scenă, şi lumea era… de ce să mint, destul de entuziasmată pentru un concert cu intrare pe coca-moca. Dansa un pensionar, dar cred că de vină era şi frigul, dansau cei mici sub 5 ani, şi fanii trupei. Pentru că dacă nu avea fani, nu supravieţuia parodia asta de craci.

Studiul Adelindian a avut următoarea concluzie: “aia brunetă e crăcănată, siliconată şi are dinţii strâmbi, iar blonda o lălăie ca pe manele şi are părul cât tot corpul. Apropo, bruneta de ce nu şi-a reparat dinţii, înaintea…?”. Pentru că probabil face mai mult job cu sânii decât cu dinţii. Eu ştiu? Se numeşte marketing.

Am supravieţuit acestui concert minunat organizat de Primărie, şi dacă aveţi de gând să chemaţi trupa Bambi la nuntă, botez, divorţ, înmormântare (trebuie să te asiguri că mortul nu se mai trezeşte), cele două cântăcioase crăcănate şi despuiate îşi scurtează fustele pe orice ritm şi stil: de la clasicele lălăieli, până la arăbească, turcească, grecească, lautărească şi tot ce se mai termină în -ească.

Petrecere numa` de bine!

Popularity: 15%

Unde şi ce beau românii? Studiu britanico-român.

April 20, 2010 Horhe 1 Comment

Un cercetător britanic se afla, ca prin minune, în Gara de Sud – Ploieşti, şi a imortalizat cu pixul şi carneţelul lui de şoarece de laborator, următoarea scenă:

“I mă aflam în Gara de South din Ploieşti, when am văzut o scenă foarte… cum îi spuneţi voi, interesting. Se făcea că un tânăr de 16 ani (etnie română) era beat rangă şi plimba împreună cu gang-ul lui mai multe pet-uri de beer pe peron. Au deranjat mai mulţi călători şi mult mai multe călătoare cu propuneri de prietenie şi invitaţii la un drink. Am fost impresionat de vârsta fragedă la care romanians încep să bea şi să deranjeze femei în acelaşi timp, şi de asemenea, very interesant sistemul de pază din gările from Romania: paznicii nu intervin dacă nu eşti pe peronul unde îşi fumează ei ţigarea. Very interesant. În urma celor văzute am scris pe genunchi un studiu ce va apărea în ziarul Liberţâţea”.

A doua zi, în ziarul Liberţâţea, între editorialul Adrianei Bahmuţeanu şi fata de la pagina 5:
“Românul, cunoscut şi ca <<sapiens sapiens>>, este o specie very old, aproximativ 2.000 de ani. Acesta a apărut în urma sexului neprotejat dintre daci şi romani. La această mare orgy mai participau uneori şi tracii, lucru ce explică numărul mare de fetişişti romanians. Acest studiu îmi aparţine mie, Cercetătorului Britanic, şi am scris pentru ziarul Liberţâţea următoarele locuri de băut, plus tipurile de alcool:”

- la volan = bere, aceasta fiind răcoritoare şi uşor de manevrat (varianta la cutie). Pet-ul necesită o a doua persoană pentru procesul “turnare pe gât”;
- în gară = bere la pet, deoarece denotă masculinitate şi forţă brută;
- pe macara = bere la cutie, fiind uşor de transportat, iar distanţa mică de soare necesită o băutură răcoritoare;
- la masă = vin. Înalta clasă de alcoolici poate ajunge la înalte stări psihotice după 2-3 sticle degustate;
- nuntă = vin + whiskey + bere, combinaţie cât mai aleatorie pentru un furt de mireasă neaoş, cu viol inclus;
- înmormântare = vin, în combinaţii diferite: la pahar, la halbă, la sticlă, la farfurie, cu pâine, cu friptură, etc. Toate acestea garantează o boceală reuşită şi o pomană de ţinut minte;
- botez = vin. Roşu. Exclusiv doar popa;
- aniversări = whiskey, în combinaţie cu energizant, pentru un afect cât mai tru;
- party/clubbing = whiskey + energizant + “tic tac”, combinaţie ce duce inevitabil la purtare de ochelari de soare indoor;
- în pat = vin, pentru amor, bere pentru fotbal şi certuri conjugale. Nu combinaţi situaţile între ele;
- blog meet = apă plată şi cico. Nu vrei să ratezi un sfat bun despre cum să ajungi jmecher. Bei acasă de fericire că o să ajungi vestit.
- la pescuit = vodka. Recomandată braconierilor, bună pentru dilatarea timpului şi spaţiului. “Mititica” devine “măricica”, şi sună mai bine la cazier.
Sunt mult mai multe situaţii, dar aştept recomandări de la alţi cercetători britanici.
Să bem only de bine!