Tag Archives: brad

Povețe creștine: Nașterea lui Iisus

nastere iisus 1.1

Dragi credincioși, în această minunată perioadă a anului o să vă spun povestea nașterii lui Iisus. Așa că stați comozi la masă, între alcool și fripturi, și savurați:

Se făcea că era anul 0. Ca și în 2000, 2001 și 2011, toți nebunii își dădeau cu părerea și credeau că vine Sfârșitul Lumii. Dar nu avea să se întâmple nimic special până prin decembrie…

În Nazareth trăia un tâmplar, Iosif, și o tânără fecioară, Maria, cei doi fiind mai târziu Cuplul anului, făcând Nunta anului, și cum era de așteptat Copilul anului. Puțin mai târziu a apărut și Botezul anului. De aici tradiția tabloidelor. 

Într-o zi Maria îi spune lui Iosif că a vizitat-o un înger, așa cum ne vizitează pe noi popa la Stropitoare. Nu știi de unde apare, dar te trezești cu el în casă, cu o căldare cu apă și un pămătuf. Îngerul a anunțat-o pe Maria că a fost aleasă în urma unei selecții riguroase, și o să îl nască pe Iisus, Fiul Domnului. Iosif nu a comentat pentru că și-a dat seama că nu trebuie să plătească pensie alimentară. 

Povestea începe să se complice. Prin decembrie, împăratului roman Cezar Augustus i se făcuse de referendum pe banii oamenilor. O inițiativă în dorul lerului, oricum evreii și țiganii se declarau romani. Doar ungurii își recunoșteau etnia. Auzind de acestea, Maria și Iosif au decis să plece spre Bethlehem. Călătoria a durat multe zile. 

Ajunși în Bethlehem, Maria și-a dat seama că Iosif nu făcuse rezervare și nu aveau unde să se cazeze. Auzind cearta celor doi, o femeie binevoitoare a hotărât să îi primească în umilul ei grajd, printre animale. Acolo Iosif și-a demonstrat talentul de home designer - tâmplar și a amenanjat o iesle, o cameră de zi și un living spațios, cei drept cu puțin ajutor de la Ikea. În acel loc superb, într-o seară de 24 decembrie, anul 0, s-a născut Iisus. 

Între timp, de undeva de departe veniseră și niște magi, aceștia fiind ghidați de Steaua. Pe drum s-au oprit la Carrefour și au cumpărat niște cârnați, ulei și tigăi, toate la ofertă, cadou pentru părinții lui Iisus. Cât Iisus se juca cu ciobanii cântăcioși Bănică, Hrușcă și Fuego, în celălalt colț al grajdului Fecioara Maria (își schimbase numele pentru recensământ) împodobea bradul pentru venirea lui Moș Crăciun. De aici inspirația pentru piesa „Împodobește mama bradul!”. Între timp Iosif pârlea un porc și dădea de băut pentru că are băiat.

La ora 12:01, Moș Crăciun și-a parcat tirul Coca-Cola pe străzile Bethlehem-ului și a început să împartă jucării. Iisus nu a primit nimic pentru că oricum le avea pe toate.

Asta este adevărata poveste a Crăciunului!

Popularity: 11%

Volosevici, ce îţi mai place să tai salcâmii!

Trebuie să recunosc, titlul nu e original, ci e inspirat din tabloide. Dar sună bine. Pentru cei care nu locuiesc în Ploieşti (sunt deja integrat în societate dacă ştiu cine e Volosevici), numele din titlu aparţine primarului din Republica de la Ploieşti. Nu ştiu dacă e cu PSD-ul, PD-L-ul sau PNL-ul, şi nici nu îmi pasă. Nici măcar nu ştiu dacă din vina lui cad salcâmii în Ploieşti, dar conform votanţilor din urbe, el e de vină pentru tot. Aşa că nu am avut de ales.

Suna ca naiba oricum titlul: “Newton, ce îţi mai place să dărâmi salcâmii cu gravitaţia ta!”, sau “Dumniezo, ce îţi mai place să ne laşi fără oxigen!”.

În timp ce eram în plină promenadă pe bulevardul Ploieştiului (ăla cu salcâmi, nu cel al castanilor), am descoperit că lipseşte ceva din peisajul de acum câteva zile… hm… aerul e la fel de poluat… locuri de parcare la fel de multe… maşini la fel de puţine… Aaaa. Nu mai sunt copacii de pe marginea străzii (salcâmi conform unor cetăţeni. Îi credem).  Se pare că neşte oameni răi, supăraţi pe puţinul aer nepoluat din Ploieşti, au hotărât să taie toţi copacii de la stradă. Nu face nimic!

Cum am mai precizat, nu ştiu dacă e vina primarului, masonilor, sau parlamentarilor care au interzis etnobotanicele, dar acum e clar: nu mai pot fuma şi eu liniştit o scoaţă de salcâm să mă pun “în cap”. O să mă dăzmăţez pe ascuns în casă cu o frunză de ficus.

În încheiere, o poezie:

Eu nu fumez corola de salcâmi a lumii

de Kiwi  Legendaru`

Eu nu fumez corola de salcâmi a lumii

şi nu pasez

cu mâna jointurile, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în guri, bodegi, spelunci ori crâşme.

Salcâmul altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în fumăraia de întuneric,

dar eu,

eu cu ţigarea mea sporesc a lumii taină-

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci zbenguitoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa fumez şi eu întunecata zare

cu lungi salcâmi de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu fumez

şi brazi şi ficuşi şi salcâmi.


Popularity: 1%

CADEE!!!

In sfarsit se demoleaza racheta din Piata Unirii. Simt in sufletul meu o usurare. In sfarsit scapam de “CHESTIA” aia cat casa, care atragea lumea spre o imbulzeala generala si stateau cu orele, cu gura cascata, de le ploua in gura, sa admire “ce n-a vazut Parisu` sa mor io!”.
Anul acesta vreau un bradut natural (daca mai exista prin padurile patriei), impodobit frumos (inca nu am inteles ce cautau spicele de grau pe “magnificul brad”? aluzie la vechiul sistem? :P ).
Cade cade cade, date ba ca cade! Cum spune o melodie :P . Sper sa il darame, ca daca il demonteaza o sa trec prin centru si voi auzi un cor de “aaaaaaa”-uri melancolice, si din motive de bun gust, nu voi putea sarii de bucurie. Si alt motiv e ca nu pot alerga pe zapada, deci risc un masaj in plina strada. Cu pumnii si picioarele taranului de oras.
LA MULTI ANI si LA MAI PUTINI BRAZI din spite de bicicleta! :D

Popularity: 1%

Si brazii au sentimente.d


Eu nu o sa am niciodata un brad artificial, pentru ca pe brazii adevarati ii dor.
Ma plimb in frig, asteptand zapada ce pare ca nu o sa apara prea devreme nici anul acesta, si ridic privirea. In fata mea se ridica un “monstru” metalic, o chestie in forma de con, parca format din spite de bicicleta. Intreb ce e cu “ciudatenia” asta, si primesc un raspuns al fel de ciudat. Un brad. Casc ochii si observ ca verde nu-i, de mirosit a brad, nu miroase, si nici varf nu are. Ceva e putred in…Piata Unirii. Un “brad” gigant, de ~80 metri, troneaza in parcul din centru, si din cauza utilajelor de constructie (care distrug o buna parte din parc), trebuie sa ocolesc o bucata buna de drum. Foarte nenatural pentru o sarbatoare asa frumoasa.
Peste tot vad decoratiuni cu motive de Craciun: fulgi de nea, Mos Craciun, craciunite s.a. Dar nicaieri un brad natural. Toti dau cu spray cu miros de brad. La fel de original.
Lumea e “moderna” acum. Decoreaza “brazi” cu pini de hartie verzi, mirosind a plastic chinezesc, dar problema se rezolva cu spray-ul minune.
Ce frumos era cand aveam 10-11 ani si peste tot erau brazi. In fiecare casa. Cu mirosul natural venit din creierii muntilor, chinul de a-l baga in casa (in functie de cat de mare era) si faptul ca isi mai scutura pinii, vesnic verzi, pe covorul din sufragerie.
Din grandomanie, avem un schelet argintiu in mijlocul orasului. Consider ca un brad, nu la fel de inalt, dar mult mai frumos, era mai potrivit.
Am scris acest text asa devreme in speranta ca ceva se va schimba, altfel cei care vor trece pe langa bradul urias in zilele de iarna, nu vor simtii caldura Craciunului, ci mai degraba, frigul inoxidabilului.

Popularity: 1%