Tag Archives: buzdugan

CÂND A ZBURAT CUCU’ CU AŢA!

..Cica exista odată, demult de tot, pe când femeile îl iubeau încă pe Mircea Radu şi bărbaţii urmăreau cu lacrimi în ochi „Inimă de ţigan”, un sătuc numit URLAAAŢI!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era  că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.

Popularity: 12%

Glume nefăcute despre Naţional Arena

Mi-am stors creierii să mai scot ceva nou şi amuzant despre Naţional Arena, cum îşi stoarce Buzdugan şi Morar creierul (comun) să mai facă ceva. Şi inspirat de cei doi, care fac vedete din oricine şi orice, am hotărât să fac o vedetă din domnul care vara asta se bărbierea pe litoralul românesc, la malul mării, în valurile pline de alge.

Vedeta mea este din Republica Moldova, se numeşte Ilarie Golov Mihail, locuieşte în Bălţi şi mi-a acordat mie un interviu în exclusivitate, în detrimentul Radio Zu.

- Bună ziua domnule Ilarie Golov. În ce limbă doriţi să vorbim? Româneşte sau moldovenească?

- Aşa e ghini.

- Mă bucur. De unde bărbieritul pe litoral? Cum de aţi avut această idee?

- Nu este prima dată. Am la activ numeroase astfel de activităţi. M-am bărbierit în oceane, mări, Bălţi şi lacuri. Am acest obicei. Alte persoane iau o piatră în gură într-un loc nou, eu mă bărbieresc.

- Care este semnificaţia, totuşi, a bărbieritului pe litoralul românesc?

- Basarabia, bărbierit românesc.

- Simt o uşoară notă naţionalistă în acest act.

- Da. Mă bărbieream cu un aparat românesc. Respir, trăiesc şi tai pentru naţie şi popor.

- Ce alte mari realizări aţi mai avut în acest “domeniu”?

- M-am bărbierit la vizita lui Bush în România, mă rădeam în cinstea minerilor în ’91 şi de asemenea am reuşit să mă fac frumos şi pe Naţional Arena, la meciul România – Franţa.

- Incredibil. Cum aşa?

- Nu mi-au dat voie la duşuri aşa că m-am dus pe teren costumat într-unul din cocalarii din naţionala noastră. A fost uşor. M-am tăiat totuşi puţin, alunecând într-o groapă din gazon. Dar a ieşit bine. Poftim dovada:


Popularity: 10%

Culmea aroganţei Zu!

Am de gând să fac, POATE, cea mai interesantă aroganţă ZU! Cu ocazia protestului pe care îl vor face astăzi cei de la Radio ZU, am să mă duc în mulţimea supărată, o să îmi aprind un cui plin cu sare de baie şi altă balegă etnobotanică şi am să mă droghez de faţă cu ei. Legal. Am să protestez atât de Zen cât pot.

Oare câţi bani o să îmi dea Buzdugan şi Morar pentru aroganţa asta?

Popularity: 6%

Ce puii mei?

Ca să nu spună cineva că nu îmi place Mircea Badea, şi că bat moneda numai pe asta, astăzi schimb macazul. Recunosc, nu îmi place nici Bendeac. Şi am motivele mele:

- un actor de talia lui (nu îi contest talentul) se metamorfozează într-un cocalar neaoş;

-pe blogul lui contestă cocalarii, dar dacă ne uităm sinceri la viaţa şi comportamentul lui megaloman, nu e cu nimic mai presus;

- este avid după publicitate. Dacă nu e tabloid, e blog, şi dacă nu pe blog, să fie la TV;

- a stricat Mondenii cu glume vulgare;

- a plecat de la Mondenii pentru mai mulţi bani şi mai multe glume vulgare. De, are cu cine, rupe norma cu Buzdugan;

- nebunia lui de a ajunge o vedetă creează o isterie pe net: e mişto să îl ai în blogroll;

- nu e aşa de amuzant;

- şi imitatul are un sfârşit;

- scena descrisă pe blogul lui (cocalarul şi el pe scuter, care apoi plânge de durere pentru “oamenii normali, nu vedete”) este penibilă şi demnă de un fariseu de Libertatea.

Mă bucur că am schimbat macazul şi închei cu un citat din revista Kamikaze: “de ce nu e maro blogul lui Bendeac?”.

Popularity: 3%