Probabil dintre toţi pământenii eu sunt cel mai îndreptăţit să posed un aparat împotriva caninelor, breloc cu nu-ştiu-ce-sunet. Nu de alta, dar prea mult jogging cu inima-n gât dăunează. Sincer nu îmi pot explica de unde atracţia asta canină asupra ciolanelor mele, care ca să fiu sincer, nu prea este, care este.

Dacă am plăcerea să merg cu un grup de cetăţeni pe stradă, şi ne intersectăm cu un alt grup, dar de câini, toţi ceilalţi îşi vor continua promenada în timp ce eu voi alerga în jurul lor, într-un şir indian homo-caninus. Şi nu urăsc potăile. Nu suport posesorii de câini care se orgasmează când javra personală se c¤că pe trotuar, dar asta e altă poveste. Chiar îmi plac câinii, în special cei din rasa boxer, cunoscuţi pentru idioţenie specifică şi feţele de câini tălâmbi.

Cred că dacă eram câine, inventam stilul emo pentru patrupede. Eram mereu singur, alergat de ceilalţi şi muşcat de coadă. Probabil eram un prototip atât de prost încât mă năşteam cu un defect de “vorbire” şi… mieunam. Poate şi mersul meu era mai pisicesc, ceea ce mă făcea chiar un câine gay, hăituit de alţi câini, în mod special cei din rasa verde.

Nu ştiu unde greşesc în abordarea mea cu potăile, mai ales că am încetat de mult să mai fiu microbist (stelist), şi nu ezit să hrănesc animalele. Până acum nu am încercat metoda să latru şi eu la câini, dar la cât de prost ştiam păsăreasca în copilărie, nu mă bazez nici pe câinească.

Popularity: 8%