Caini @ Numa' de bine.eu

Aventuri din câmpul muncii: Băiatul de la Ruby Rose

January 04, 2012 Horhe No comments

La 16 ani ai vise, cerințe, dorințe. Vrei să îți cumperi lucruri pe care părinții tăi le văd complet nefolositoare. Așa cum mi-am dorit și eu la 16 ani o chitară electrică. Cică totuși trebuia să muncesc pentru asta. Și nu genul de job prestat acasă: un vas spălat = 1 leu. Nu! Treabă serioasă, cu trezit de dimineață, semnat un act, și tot tacâmul.

Piața muncii la 16 ani e mai degrabă buticul muncii. Ai de ales între împărțit pliante, domeniul vânzărilor și firma părinților. Am ales domeniul vânzărilor, o experiență nouă, plus că în anunț spunea că pot face și 2.000 de lei pe lună. Cine nu vrea 2.000 de lei pe lună, mai ales când scrie negru pe alb, sincer și onest, că atât o să câștigi?

Într-o casă înghesuită undeva pe la Piața Muncii (ironic, nu?), ne-am adunat 20 de tineri, 15-16-17 ani, toți cu dorința de a câștiga bani. Mulți. Nu 2.000 de lei, dar măcar 1.900. Cele două săptămâni de training au dus la următoarea concluzie: „fetele trebuie să poarte fuste scurte și băieții să mintă frumos”. Ce vindeam? Produse de îngrijire corporală și cosmetice. Pentru cine? Oricine aflat într-o bancă, farmacie, butic, gheretă, cașcarabetă. Nu aveam voie să deschidem geanta cu produse pe stradă, ci doar între patru pereți. Am primit harta cu zona pe care trebuia să merg două săptămâni, geanta neagră, produsele înghesuite în geantă și încurajări. Timp de opt ore pe zi, de luni până vineri, trebuia să bat la pas străzile din zona Gara de Nord. Să intru în benzinării, hoteluri, buticuri, tonete de ziare, covrigării, marochinării, sex shop-uri, etc. Mă descurcam bine. Știam că doamnelor cu buze groase trebuie să le recomand rujurile „pentru a evidenția frumusețea și senzualitatea gurii”, duduile cu ochi frumoși le vorbeam despre „rimelul cu aplicare ușoară”, iar bărbaților le recitam din memorie, timp de cinci minute, despre proprietățile săpunului lichid, când ei tot ce vroiau era o ojă pentru soție.

Produsele erau de la Ruby Rose, așa că în scurt timp am devenit cunoscut în zonă ca Băiatul de la Ruby Rose. Entuziasmant! Rapid mi-am dat seama că afacerea nu mergea. Fetele vindeau mai mult ca băieții și noi prezentam mai mult decât să vindem. Plus că la un calcul rapid, 10% din cât vândusem era aproape nimic. Acopeream transportul și mâncarea, deci profit zero. Am mai rezistat alte două săptămâni, zile presărate cu un leșin public la 44°C și un sprint olimpic de 400 de metri cu 10 câini turbați de căldură după mine. Într-un final am demisionat în condiții amiabile, mi-am primit salariul și un bonus de două creme și un gel de duș. Cremele le-am făcut cadou și gelul de duș mi-a provocat o epilare zdravănă pe picioare. Era gel de duș cu efect de epilare. Tot restul verii am avut picioarele galbene și fine, precum fotbaliștii metrosexuali.

Am învățat din această primă experiență. Banii se câștigă greu. Oamenii sunt naivi dacă le faci complimente. Tinerii sunt naivi dacă le arăți sume mari de bani. Dar într-un final părinții apreciază efortul, așa că am primit restul de bani pentru chitară. A mai rămas doar să îmi dau seama apoi că nu știu să cânt la ea.

Urmează un alt loc de muncă, bani pentru profesor…

Popularity: 9%

Aleșii au decis: iubitorii de câini maidanezi, în adăposturi

November 23, 2011 Horhe No comments

Politicienii au realizat un lucru istoric pe 22 noiembrie 2011. Au venit la muncă pe frig, ceață, și au mai stat și la ședințele pentru care sunt plătiți. De asemenea, în cursul zilei de ieri au votat ca iubitorii de câini vagabonzi să fie mutați în adăposturi speciale la marginea orașului, și dacă nu îi adoptă nimeni în 30 de zile să le taie 25% din pensie/salariu.

Câinii dintre blocuri au declarat că această măsură este inumană, și la auzul veștii au început să își însemne teritoriul pe scaunele aleșilor din Parlament. Majoritatea senatorilor și deputaților par de acord cu legea și mirosul. Aceștia și-au justificat intenția prin faptul că vor o capitală europeană, fără mâncare gătită pe trotuare și la intrări de blocuri.

La ora actuală, în București, există trei hingheri. Aceștia nu fac față numărului mare de oameni care îi aleargă între blocuri pentru a proteja câinii comunitari. Un studiu arată că profilul iubitorului de câine comunitar este următorul:

- pensionar, vârstă aproximativ 65 de ani, nu deține animale în casă (ori are peste 100), nu are rude, mai ales nepoți, pensia este mică, nu își permite pastile, dar are bani de Pedigree.

Iubitorii de câini sunt violenți, chiar isterici, atunci când viața animalelor din fața blocului este pusă în pericol, de aceea, recomandarea primarilor de sector este să îi evitați, să nu treceți pe lângă ei când sunt în haită, și să nu îi priviți în ochi deoarece o consideră o amenințare. Instructorii canini recomandă să aveți mereu cu voi o umbrelă, pentru dispersarea grupurilor de iubitori de animale, și să nu alergați dacă aceștia vă latră.

Popularity: 13%

Nu rata episodul “Bear Grylls. Tehnici de supravieţuire la moaşte!”

October 27, 2011 Horhe No comments

Discovery Channel te invită la un nou episod plin de aventură cu Bear Grylls. Nu rata episodul “Tehnici de supravieţuire la moaşte!”, o ediţie specială pentru publicul iubitor de oase din România.

Bear Grylls a realizat o emisiune-ghid pentru toţi cei care participă, dar şi pentru persoanele care vor să evite cozile de moaşting. Paraşutat în mijlocul mulţimii de creştini pupăcioşi, câteva din sfaturile lui Bear Grylls:

- evită rutele RATB din zonele cu moaşte. Sfântul Ambuteiaj fie cu tine;

- nu te băga în faţă la moaşte. Te bat babele şi te apostrofează jandarmii;

- nu comenta când parlamentarii vin în faţă la pupat. Ei sunt votaţi şi lumea îi iubeşte pentru că sunt creştini. Ce ştii tu?;

- dacă ai nevoie la toaletă, şi mai ai de stat 48 de ore la coadă, abţine-te. Nu te atinge de toaletele ecologice;

- nu intra în discuţii filosofice despre religie cu nimeni de la coadă. Risc major de redundanţă;

- ai grijă la hoţi, călugări falşi, măicuţe false, câini, vânzători ambulanţi, posedaţi, recalcitranţi, etc;

- nu cumpăra nimic cu luminiţe. Crucile cu led-uri nu se mai poartă de la…;

- nu te îmbrăca prea colorat. Până la urmă este o sărbătoare a intoleranţei, puţin respect;

Pentru şi mai multe sfaturi, din sălbăticia cozii, nu rata episodul din aceste zile.

Popularity: 6%

Ţara lui “cea mai mare”

August 01, 2011 Horhe 1 Comment

Avem printre cele mai mari lucruri din lume. De exemplu avem cele mai mari aşteptări. Şi asta nu e tot. Poftim o listă amplă a celor mai mari lucruri pe care turiştii (mai ales cei din autobuzul etajat, fără ghid):

- avem cel mai mare oraş din lume plin cu rahat canin;

- cel mai mare cârnat (în mandatul lui Oprescu);

- (probabil) cei mai lungi şi laţi în şanţuri beţivi, aceştia fiind posesorii celor mai lungi palme date nevestelor;

- cei mai mulţi “Smalls” oferiţi ca mită electorală (garantat Vanghelie);

- cei mai mulţi oameni lipsiţi de atitudine civică, dar preocupaţi de echipele de fotbal, câinii vagabonzi, orientarea sexuală a altora, etc;

- cele mai mari maşini de neam prost pe cele mai mici piste de biciclişti;

- cele mai mici parcuri mari din lume;

- cele mai scunde mari VIP-uri din lume;

- cea mai mare şi de neam prost catedrală;

… Şi în curând, cel mai mare Iisus din Europa de Est. Motivul pentru care cele de mai sus, aproape, nici nu mai contează.

Spider Iisus

Salvarea vine. Spider Iisus va salva România din numeroase motive. În primul rând pentru că noi suntem Poporul Ales şi alte milioane de euro cheltuiţi pe un asemenea kitch religios îi va arăta zeului că noi merităm să trăim veşnic, ori să murim de foame cu demnitate. Poate vin şi ceva turişti să se pozeze cu Spider Iisus. Şi de ce nu, fiind din fier, poate cineva îl demontează pe bucăţi şi îl vinde la fier vechi. Aşa putem spune că Spider Iisus a salvat de la foame câteva familii.

Amin.

Popularity: 10%

Un text lung şi fără titlu.

March 15, 2011 Horhe 1 Comment

Acum mai bine de o lună de zile am trimis un mail Agenţiei pentru Protecţia Copilului pentru că o mamă îşi folosea (şi încă o mai face) copilul la cerşit. În centru la Unirii, în fiecare zi, la Mc ori Intersport stă cu pruncul de câteva luni şi cerşeşte. La ultimul viscol din Bucureşti era zăpada de două degete pe copil în cărucior aşa că…

…Am fost pasat între 3-4 sucursale ale Agenţiei pentru Protecţia Copilului pe motiv că zona Piaţa Unirii nu e în Sectorul X, că eu (cel care face sesizarea) nu e din Sectorul în care are loc infracţiunea, că nu e nimeni la ora 14:00 la sediul central, că… Până la urmă am trimit un mail la sediul central şi am rugat să mă anunţe când se apucă de treabă şi ajung la un rezultat. E destul de uşor de anticipat pentru toată lumea că femeia aceea încă mai cerşeşte folosind un copil, şi Agenţia pentru Protecţia Copilului face…

…Ore bune de muncă pentru familia Columbeanu. Cum au auzit că Irina Columbeanu e terorizată de mamă/tată, cum au demarat o investigaţie, supun copilul la teste, analizează situaţia, etc. Şi Irina Columbeanu e importantă, doar e copil, dar Irina are şanse aproape de 0 să ajungă vreodată să moară de foame ori să facă infracţiuni pentru mâncare. În schimb, copilul de la Unirii o să fie învăţat de părinţi să fure, să mintă, să înşele pentru a mânca. Şi peste 15 ani “eroii de forum” vor scrie IAR mare sub pseudonimele lor viteze: “mamă ce îmi vine să îi omor pe toţi! Dacă îmi dai o armă îi omor pă toţi că ne-au nenorocit ţara!”. Ţara nu o nenoroceşte o etnie, şi dacă prin marele absurd o face, află că tu contribuabilule supărat plăteşte 238471217 de instituţii să se ocupe de problema asta. Banii tăi se duc pe apa Dâmboviţei pentru că Agenţii, ONG-uri (mai ales astea cu câinii care nu recunosc faptul că sunt inapţi şi nu pot gestiona situaţia maidanezilor), partide nu îşi fac treaba. Eu plătesc să fiu apărat, altfel nu mai dau nici un ban şi am pretenţia să fiu lăsat să îmi fac singur dreptate. Anarhie…

…Şi am ajuns să nu mai am la ce să mă uit şi ce ziare să citesc. Aveam şi eu un singur post TV pe care ţineam cutia deschisă cu orele: Realitatea TV. Şi nu mă deranja nici PreaCunoscătoarea Monica Tatoiu. Mă bucuram când o vedeam pentru că mama mi-a spus în copilărie: “Să te bucuri de omul mai prost ca tine”. Dar au ajuns demni de Disney Chanel. Garcea-i zilnic pe la ei de zici că îi fac campanie electorală pentru alegerile la care urmează să se facă de Pârţag, şi ştirile despre Monica şi Iri durează de la 10 minute la 2 ore. Halal televiziune de ştiri. Şi până acum mă refugiam în paginile ziarelor, mai ales în umorul şi sarcasmul publicaţiei Naţional. Dar vorba aia, “toate se strică”. Când era Julius pe acolo, împreună cu Boanchiş, Tache şi cine mai scria, era un deliciu să răsfoieşti paginile Naţionalului. Dar acum încearcă prostia cu sarea, prin titluri bombastice, teme de tabloid şi umor ieftin. Cât o mai rezista Boanchiş pe acolo? Că într-un astfel de format numai Bichir dă bine…

…Şi nu numai creta tâmpeşte. Se spunea în topor că profesorii înebunesc de la prea mult praf de cretă. Evenimentul de astăzi îmi demonstrează că şi profesorii de sport pot avea probleme la Înalta Curte de Aberaţie. Vă rog să vă imaginaţi cât am putut să râd când nepoata mi-a povestit următorul dialog: “Domn profesor, de ce nu facem sportul afară? E cald.” “Nu. S-au anunţat cutremure la ştiri!“. Şi să nu uit faptul că ghiozdanul unui copil de 8 ani, într-o zi de marţi, e plin cu 15 cărţi-caiete-culegeri-căcaturi. Din 5 cărţi-caiete-culegeri la matematica, Iris a deschis azi doar două. Pe restul le-a plimbat pentru aprofundarea scoliozei.

Popularity: 12%

Prinţesa Sissi de România

June 22, 2010 Horhe 9 Comments

Am avut onoarea să mă întâlnesc pentru prima dată cu membra unei familii regale. Totul a fost pe neaşteptate, la fel cum probabil mulţi dintre voi îl întâlniţi pe Mitoşeru la Unirii când se dă la fete, ori pe Mircea Badea în parc, alergând cu poza lui Băsescu în faţă.

Îmi savuram şaorma la 4 lei în apropierea parcului Izvor, când cine credeţi că traversa strada, trasă violent de zgardă? Prinţesa Sissi, o potaie regală albă, talie mică şi chitită să îşi facă nevoile în mijlocul drumului. De, sânge albastru, pretenţii regale. Am rămas plăcut uimit de atitudinea stăpânei care şi-a încurajat potaia să se grăbească, ori să continue pe trotuar unde sunt şanse mai mari să calce un om pe cărămidă.

Prinţesa Sissi nu avea nici o jenă, fiind probabil rebelă ca Prinţul Harry. Nu o deranjau şoferii isterici, înjurăturile birjăreşti, privirea mea admirativă şi nici şaorma ce se scurgea senzual pe tricoul meu. Era în lumea ei regală, acolo unde te poţi îmbrăca în ofiţet nazist, poţi face căcuţă-n drum, ori, de ce nu, să alergi în blana goală prin faţa muritorilor de rând.

Stăpâna Prinţesei Sissi de România a continuat să îşi apostrofeze comoara într-un monolog cât se poate de plin de viaţă:

- De ce mă pui dragă în situaţii de genul? Păi e frumos? Sissi!? Cu tine vorbesc! E frumos ce faci?! Eşti o lady măi… ne vede lumea!

Cu ocazia faptului că scriu despre câini vreau să precizez că recordul meu (20 de ani) de a nu vedea un om să strângă după propriul câine a fost distrus de un tânăr care a procedat conform legii şi a şters dovada faptului că şi câinii fac o cărămidă pe ţara asta. Doresc să îl felicit pe această cale, şi îl rog din tot sufletul talpei mele norocoase şi multi-câştigătoare la Loto, spune cum reuşeşti performanţa de a curăţa mizeria propriului câini, nu de alta dar sunt mulţi maimuţă-sapien care nu cunosc acest secret.

Împreună putem pune o cărămidă la construcţia intelectuală a României! Slogan încurajat de Prinţesa Sissi de România.

Popularity: 25%

Sunt o pisică pentru câini.

May 25, 2010 Horhe No comments

Probabil dintre toţi pământenii eu sunt cel mai îndreptăţit să posed un aparat împotriva caninelor, breloc cu nu-ştiu-ce-sunet. Nu de alta, dar prea mult jogging cu inima-n gât dăunează. Sincer nu îmi pot explica de unde atracţia asta canină asupra ciolanelor mele, care ca să fiu sincer, nu prea este, care este.

Dacă am plăcerea să merg cu un grup de cetăţeni pe stradă, şi ne intersectăm cu un alt grup, dar de câini, toţi ceilalţi îşi vor continua promenada în timp ce eu voi alerga în jurul lor, într-un şir indian homo-caninus. Şi nu urăsc potăile. Nu suport posesorii de câini care se orgasmează când javra personală se c¤că pe trotuar, dar asta e altă poveste. Chiar îmi plac câinii, în special cei din rasa boxer, cunoscuţi pentru idioţenie specifică şi feţele de câini tălâmbi.

Cred că dacă eram câine, inventam stilul emo pentru patrupede. Eram mereu singur, alergat de ceilalţi şi muşcat de coadă. Probabil eram un prototip atât de prost încât mă năşteam cu un defect de “vorbire” şi… mieunam. Poate şi mersul meu era mai pisicesc, ceea ce mă făcea chiar un câine gay, hăituit de alţi câini, în mod special cei din rasa verde.

Nu ştiu unde greşesc în abordarea mea cu potăile, mai ales că am încetat de mult să mai fiu microbist (stelist), şi nu ezit să hrănesc animalele. Până acum nu am încercat metoda să latru şi eu la câini, dar la cât de prost ştiam păsăreasca în copilărie, nu mă bazez nici pe câinească.

Popularity: 8%

Să ieşim la iarbă… verde

September 29, 2009 Horhe No comments

Se interzic spice-şompingurile, aşa că drogălăii care doreau ceva legal se vor întoarce la furnizorii din spatele blocului. Oricum, e mai sănătos aşa. Mai bine ceva natural (chiar şi pătrunjel dacă ai fost păcălit la kg de haş) decât să îţi distrugi ficaţii cu pastile de la Cernobâl.

În schimb, ceilalţi vor călca iarba, că doar e legal mai nou. Cât mai e soare cald pe cer avem de ales între iarba udată de câini sau băncile murdărite de porumbei. Opţiunile sunt vaste. Nu putem să ne aşezăm pe trotuar. Căinii se şi… fecalizează. Bordură? Nu. O să stai în fumul maşinilor şi cel mai probabil beţivii vor considera că îţi faci club.

Hm… Dacă mă gândesc mai bine, să rămânem în casă, să ne rupem pupila în faţa ecranului. Parcul este insalubru, murdar şi lipsit de bun simţ: