Succesul companiei Samsung cu telefonului Hello Kitty a inspirat numeroase ale firme de telefonie. De exemplu, Sumsung, o mică întreprindere ce își are sediul la nivelul Oceanului Indian, a realizat un telefon exclusiv pentru băieți. Telefonul, intitulat sugestiv ca în fotografie, are următoarele dotări:
- e dotat;
- taci screen;
- cameră, cu părinți face recognition;
- dinți albaștrii;
- em pe 3;
- memorie nelimitată pentru numele de fete;
- bateria marca Li Ion ține;
Popularity: 14%
Doamnelor şi domnilor! Curtremurător! Îmi era atât de lene să mă filmez citind acest text, aşa că vă rog să vă imaginaţi că sunt un reporter speriat de lume, şi rârâit, de la Realitatea TV. Dar nu asta este senzaţional!
Incredibil! Un profesor din Bucureşti a fost violat de una din elevele lui, în timpul unei excursii la Predeal. Din spusele martorilor, aceştia au plecat într-o zi de joi spre Predeal cu trenul Personal 5375, Gara de Nord, plecarea fiind stabilită la ora 09:55. Trenul a avut o întârziere de aproximativ 10 minute, dar anchetatorii nu cred că asta va afecta cursul anchetei.
În timpul zilei de vineri, elevii, printre care şi profesorul violat, au vizitat Peleşul. Se pare că biletele la intrare s-au scumpit simţitor, lucru ce a dus la o oarecare nemulţumiri, unii dintre elevi preferând să bea în loc să vadă unde au pus capul cei din familia regală. Profesorul, fiind de sport, a considerat că fiecare e liberă să aleagă în viaţă ce carieră vrea.
Spre seară, victima a hotărât să se retragă în intimitatea camerei şi să îşi verifice contul de Facebook, ultima postare fiind: “Singurel în pat la Predeal. Îmi termin cioco-caldă şi mă bag la nani. Elevii sunt jos la party. Sunt cuminţi. Le-am cumpărat doar vodka ca să nu amestece băuturile. Somn uşor”.
La aceea oră, agresoarea Miruna, olimpica liceului la matematică şi câştigătoarea titlului de “Răţuşca cea urâtă” la concursul organizat de liceu, se matolea bine într-un colţ de sală de mese. Cumpărase de la un butic o sticlă de bere Robema şi o amestecase cu vodkă. În mintea ei virgină nutrea un singur sentiment: proful de sport.
Din imaginile captate pe camera de filmat situată pe holul cabanei se poate observa cum eleva urcă pe burtă scările şi se opreşte în faţa uşii profesorului. Bate la uşă, intră, şi iese 3 ore mai târziu. Din acel moment toată lumea a aflat de la televizor ce s-a întâmplat în aceea cameră în fatidica zi de cât era vineri seară.
Întrebat de poliţişi, profesorul de sport a putut să spună doar: “credeam că vrea să… despre Peleş… şi cumpăna într-un picior… dar… strap-on…şi-a pus… O, Doamne de ce eu?!”, moment în care a început să plângă în hohote pe unul dintre poliţişti.
Părinţii fetei sunt zdruncinaţi şi nu îşi revin nici măcar în direct la OTV: “credeam că o să fie cuminte, mai ales că e prima dată când o lăsăm afară din casă şi îi dăm jos şi lanţul de la picioare. Este greşeala noastră”.
Fata a fost arestată şi riscă până la 5 ani de puşcărie dacă se demonstrează că a abuzat de bunătatea profesorului.
Popularity: 9%
De mult nu am mai pipăit o carte sub copertă, acum fiind un adept al cărţilor electronice şi audio-book-urilor. De, cărţile în varianta originală sunt scumpe şi pe internet găseşti publicaţii peste care nu ai fi aruncat niciodată un ochi. Din acest ciclu vă recomand Ghidul tatălui în sala de naştere de Mark Smith.
Din câte ştiam eu, la români, tatăl nu ajunge până în sala de naştere. Cel mult dacă îşi aminteşte să îşi ducă fumea la spital, dar în rest e mereu reţinut cu treburi: bea cu ăla, fă cinste lui X, dă de la băut la Y, mai trage o duşcă la Z acasă, etc. Aşa că dacă ai un tată bucuros de venirea ta pe lume, o să îl vezi, pentru prima dată, pe la 11 ani, când iese din coma alcoolică produsă de venirea ta pe lume. Şi într-un fel e bine, nu vrei ca tăticul tău beţiv să fie în preajma unei femei gravide cu toane (vezi ştirile cu gravidele bătute).
Dar la străineji e altfel. Ca şi la noi, mai nou ţi se permite, ca tată, să îţi bagi capul la propriu în… poarta raiului şi să vezi “de unde vin copiii”. Acum dacă eşti spontan poţi să filmezi, nu de alta dar sunt sigur că la un moment dat, pe la 14 ani, o să vrei să îi arăţi fiului cum şi-a chinuit mama cu capul lui mare şi încăpăţânarea de a rămâne înăuntru. Şi mama o să vrea să se audă ţipând. Asta da filmare de văzut peste ani. Şi 3D, mai nou. Dacă eşti vedetă e mai simplu. Chemi televiziunea, îşi bagă ăia carul de reportaj între cracii tăi, Realitatea TV transmite din elicopter de deasupra ta şi Antena 3 face un studio în dreapta medicului de unde comentează lipsa lui Băsescu la un astfel de eveniment. Şi într-un final, toţi proştii se uită la tine la TV cum naşti. Ca orice femeie.
Cam din anii ’70 li se permite bărbaţilor să asiste la naştere, rezultat al mişcării feministe, dizolvării familiei nucleare, etc etc. Totul coincide cu apariţia femeii de afaceri, ocupate, femeie ce îşi implică bărbatul în treburile casnice. Probabil o să vină şi perioada când bărbatul va fi trimis să nască pentru ea. Mai e până atunci.
Mark Smith atrage atenţia că până în momentul naşterii, ca bărbat, o să treci prin multe: poftele femeii, crizele ei, crizele tale la crizele ei, nopţi nedormite că are mereu greţuri, ori vrea X şi Y. Dar înghiţi totul că nu a vrut singură copil de capul ei. Ţi-ai pus şi tu capul la contribuţie pentru asta.
Cartea te poartă de la primii paşi, până la travaliu, sala de aşteptare, pachetul de spital, cum să stai calm, cum să o calmezi pe EA, ce să îi dai să mănânce, ce să îi spui, şi trece şi prin “date tehnice” precum mărimea pelvisului, date despre cezariană, etc. Se omite aglomeraţia din trafic când disperat nu ştii cum să ajungi mai repede la spital. De asemenea, nu se menţionează nimic de meciul de fotbal din seara când femeia “are chef” să nască. Nici de faptul că nu ai nici o bodegă aproape ca să bei de fericire ca tot românul. V-am spus că asta e o carte pentru străineji.
Cartea are doar 47 de pagini, aşa că nu e o lectură prea grea. Când nu te cerţi cu EA pe telecomandă, poţi să răsfoieşti cartea de faţă cu ea. Măcăr îi arăţi că îţi pasă, că nu eşti ca toţi ceilalţi, chiar dacă tu îţi faci în cap lista cu prietenii cărora le vei da de băut.
Popularity: 10%
În urma unui dialog cu un cetăţean citit mi-am dat seama că şi ca doctorand poţi avea probleme de orientare. Am trecut cu vederea ironiile şi remarcile rasiste ale colegului pentru că era târziu şi eram obosit, dar nu am putut să mă abţin când a venit vorba de homosexuali.
Dialogul a pornit de la faptul că în weekend o să fe Gay Parade. Pentru a demonstra că el nu aparţine nici unui grup (chiar dacă svastica de pe desktop spune altceva), mi-a spus că sunt penibile ambele tabere ale paradei: şi homosexualii şi cei care aruncă cu pietre. De a doua grupare nu am nici o îndoială că au probleme din registrul “cum se ne mai petrecem sfântul timp liber?”, dar de ce sunt penibili homosexualii? “Pentru că promovează o boală”. Doamne, nu puteam să îmi doresc un răspuns mai stupid şi prost.
Bun, deci Gay Parade nu promovează. Nimic din ce ai putea spune “uuu ce cool e să te lingi cu un bărbos! Vreau şi eu!”. Gay Parade are loc pentru a demonstra, chiar şi unei societăţi aşa idilice ca a noastră, că homosexualii există, sunt oameni şi nu fac nici un rău prin simpla prezenţă. Deci nu promovează. Şi nu poţi PROMOVA o boală! E absurd. Tu ai putea să promovezi SIDA? “HEY! Toată lumea sex cu strâmba asta! Are SIDA! DA!”.
Până la urmă nu am căzut la un acord că homosexualitatea e o alegere pentru că… “oamenii de ştiinţă” au spus că e o boală, “o chestie pe la ADN, etc.”. Bine, prin absurd, dacă e o boală, unde e problema? Avem şi epileptici, sado-masochişti, cleptomani şi soţi ce se bat. Ei nu sunt o problemă? Ei nu au o boală? Şi de ce o boală? Filosofii greci şi marii oameni de ştiinţă homosexuali erau consideraţi bolnavi?
“Da, dar menirea noastră pe Pământ este să procreem”. Bun. Deci ne înmulţim, dar ce facem cu oamenii care nu vor să aibe progenituri? Şi ştiu că sunt şi heterosexuali care nu vor? Lor ce le facem? Plus că mulţi “cercetători” spun că suntem prea mulţi pe planetă. Deci, nu mai facem copii. Hm, am putea înfia. Bun. Aşa merge. Da. Dar să nu înfieze gay. Pentru că ăştia sunt “dubioşi”. Adică o familie de alcoolici, care se bat şi poate bat şi copilul e OK, dar o familie de gay, NU! Puteţi spune că exagerez, dar până acum nu am citit nicăieri despre vreun caz de abuz asupra unui copil într-o familie de gay… în familii normale căcălău.
Plus că am întâlnit fete care URAU bărbaţii pentru că tatăl lor era violent cu mama. Aşa că nu te naşti gay. Alegi orientarea asta pentru că vrei tu, şi poate eşti influenţat de nişte factori. Indiferent, nu e condamnabil.
În final am realizat că noi oamenii nu facem sex, sau dragoste. Noi facem “procreere”. M-am liniştit. Acum ştiu.
În final nu am apucat să îl întreb, şi îmi dau palme pentru asta, “ce te faci dacă o să ai un copil bolnav de Gayoşenie?”. Nu ştiu ce răspuns ar da, dar am nişte recomandări împotriva “bolii”:
- dus la biserică. Bătut cu crucea şi cădelniţa, apoi sodomizat în chilii;
- dus la plafar. Îndopat cu ceai de Ciuboţica Cucului şi Coada Şoricelului;
- dus la spital. Sedat până se legumifică şi uită cine e;
- dus acasă seara pe ascuns, bătut pe silent, ostracizat, legat cu lanţul, torturat până iubeşte femeile/bărbaţii de frică;
- dat afară din casă şi anunţat familia că a fugit în lume cu perechea (de sex opus obligatoriu);
- să te consideri un tată ratat, posesor al bolii. Şi să te sinucizi;
Apropo. Homosexualii sunt bolnavi, dar îi plac lesbienele… mi se pare normal. Doar e heterosexual.
Popularity: 10%
Deja ştie toată lumea. Silvio Berlusconi a venit pe la noi în vizită. Complezenţă.Agăţat. Attrito.
Ocazia pentru care oficialii români au organizat o petrecere, ca să îi arate lui Silviuţă ce înseamnă DE FAPT petrecere Bunga-Bunga. Conform datelor furnizate de sursa mea secretă şi loială, Băse a organizat o petrecere neaoşe dă băieţi pentru Silviuţă. Doamna Maria Băsescu a aranjat câteva scaune în camera de joacă a lui Băse, a făcut un platou de sandvich-uri, nişte Poale-n Brâu şi a umplut mini-barul de Robby Bubble.
Invitaţii au sosit în ordinea apetitului. Băse era deja acolo şi se încălzea pentru petrecere. Oprescu a ajuns imediat după ce a călărit noul pod din Bucureşti, iar Boc era dintotdeauna la Băse. Silviuţă a ajuns mai târziu pentru că a încercat să agaţe ceva la Unirii. Eşec. Sau Esex.
Cei 4 au mai chemat o vecină (nu Udrea) şi pe prietenul acesteia. Silviuţă a aburit-o pe vecină de a uitat cu cine a venit şi pentru ce. Într-un final, manelele au curs, şampania cu bule-bule a bubuit şi băieţii au ajuns să danseze lasciv unul lângă altul, aşa cum fac băieţii la majoritatea petrecerilor din România. Silviuţă nu a vrut să participe la jocul ăsta, dar Băse a crezut că vrea pentru că (stenogramă):
Silvio: BĂSE! Sigarreta?
Băse: Boc! Ăsta vrea ceva. Ce zice?
Boc: Stai că dau un google translate… Si…ga…rre…ta…
Google Translate: Sigarreta = poponar
Băse: Silviuţă, sigattera nema, da dacă vrei tu… hai că facem noi un sigarreta să nu zici că ospitalitatea noastră e fumată.
Popularity: 13%
Am ajuns precum animalele. Dacă văd roşu mă enervez şi muşc din caldarâm. Mai ales când văd roşu marca Vodafone. De ce? Pentru CĂ COmpania asta minunată a ajuns la milioane de utilizatori şi nu mai dă doi bani pe un client “gold” (mai degrabă “golden shower”). Am ajuns să plătesc facturi la 3 luni de la reziliere, doar aşa… pentru că pot. Şi pentru că lor le este prea greu să recunoască faptul că NU ÎI MAI VREAU!
Preşedintele Vodafone a venit în România acum câteva zile, cu rahatul turcesc la fund, speriat că trebuie să plătească milioane de euro amendă (Mulţumesc Consiliul Concurenţei!). A venit, a vorbit, şi am primit această înregistrare secretă din timpul discuţiei:
Popularity: 8%
`Nea Traian Băsescu ne-a rugat să susţinem producţia românească de orice, aşa că am hotărât să abandonez pentru o scurtă perioadă cinematografie sârbească (de excepţie) şi să mă avânt în meandrele ultimelor filme româneşti. Aşa că începem, azi, luni, cu:
Marţi, după Crăciun.
Din câte am auzi şi acest film a fost premiat cu tot felul de Bursuci de Aur, dar din nou nu sunt impresionat. Exceptând cadrele lungi de nuditate, povestea e simpluţă, personajele slab conturate, şi pentru numele lui Big Bang, tot filmul e static şi pare făcut cu o singură cameră. Se mai aude şi prost.
Filmul începe cu un cur şi se termină ca un cur (îmi cer scuze pentru limbajul licenţios, dar asta văd, asta spun). Amanta lui X îşi plimbă vaginul prin faţa camerei timp de 5 minute şi nu se întâmplă absolut nimic. Amanta se pupă cu infidelul de zici că sug Ciupa Ciups şi vorbesc verzi şi uscate. Apoi se ridică masculul din pat şi ne strică brandul de ţară: la următorul sondaj despre mărimea penisurilor o să ieşim pe ultimele locuri lângă chinezi şi mongoli. Atât de mică e situaţia prezentată în film.
Bărbatul fuge apoi la fumea lui, şi amanta rămâne cu goliciunea umflată. Ştie de soţie, dar e tânără şi îi place sportul extrem. Până aproape de final, când infidelul se hotărăşte să îi spună soţiei de aventură, se bat câmpii cu graţie şi mai apare “mândria aia naţională” de penis în cadru de două ori.
Într-un final am observat că şi nevasta soţului e sexy, dar purta ca proasta ochelari de vedere cu 5 mărimi mai mari. Femeie, ai bani, pune-ţi lentile de contact să îţi vadă mascului sânii.
Filmul se termină prost, ca majoritatea filmelor noi româneşti. Fără final conturat, fără morală, fără nimic… O puţă de film.
WebSideStory
Am încercat să o conving pe Adelina că un bucătar, şi scriitor, nu poate să facă filme. E prea mult chiar şi pentru însuşi Dan Chişu. Până la urmă m-am încumetat să mă uit singur la film, şi am rezistat doar 10 minute.
O puştoaică pare că vrea să se sinucidă. Bun, să fie la ea acolo. O mamă proastă se scapă la nervi că fata ei nu e fata ei şi… Stop. Aici am oprit filmul. Atât de multă falsitate în actul actoricesc încât nu cred că o să apară ceva mai târziu. Îmi cer scuze în faţa domnului profesor Oreste, dar nu am mai avut răbdare să văd filmul până acolo unde se poartă el ca un Mircea Badea.
Cam asta cu filmul bucătarului futăcios de femei dive. E de tot Chişu.
Vizionare numa` de bine!
Popularity: 7%
Ieri am luat matura decizie de a mă duce la facultate. Că până la urmă d-aia arunc atâţia bani în secretara suflată în aur. La 2 mii şi ceva dă lei pă an îmi permit şi eu o excursie săptămânală cu liftul, şi o studiere aprofundată a fafaştoacelor/cocozaurilor ce stau la cursuri cu ochelari de soare.
Am pătruns în sala de curs, şi profesorul nostru Oreste (acel Oreste) ţinea nişte beţişoare parfumate în mână şi se uita atent la un laptop. Ţin să precizez de la bun început că orele cu Oreste sunt foarte interesante şi relaxante. Are un stil… zen, de a preda. E greu să îmi imaginez că omul acesta e prieten bun cu Spărgătorul de Pifometre.
După ce a downloadat un mp3 pe laptop, a pornit muzica de relaxare, s-a aşezat în faţa noastră şi ne-a rugat să închidem ochii, să stăm relaxaţi şi cu mâinile pe coapse… ale noastre. Probabil a spus, în mintea lui, “dacă de învăţat nu vă arde, şi mă rog mereu de voi să veniţi cu temele, măcar să vă calmez… de tot!”.
Şi am intrat în transă. Problema e că, mintea mea paranormală, a reacţionat ciudat la starea de transă. Şi nu mă refer la faptul că adormisem şi îmi curgeau bale. Universul descris de Oreste s-a intersectat cu mintea mea bolnavă. Şi totul a devenit o nebuloasă… Cam aşa:
“Şi acum închideţi ochii… vă relaxaţi… picioarele, mâinile, corpul vă este din ce în ce mai greu… (dau puţin pe repede-înainte partea cu intratul în transă, dar aţi prins idea. O ardeţi chill!)… deschideţi ochiul minţii, situat în frunte… da, acolo lângă coş… apropo, să nu uiţi să îl storci şi să dai cu o cremă… aşa… intri în al treilea ochi… nu, aia e nara stângă, mai sus… aşa… faci un pas, îl faci pe al doilea… urmeată staţia “GrozavEşti” cu peronul pi şentru… eşti într-o pădure… e pădurea Arhiepiscopului de Suceava… e cea mai mare pădure din România şi tu te plimbi prin ea… te mişti ca samuraiul pe lângă copaci… nu vrei să te vadă teologii-pădurari şi să te scoată din Zen… te îndrepţi spre un copac… pui mâna pe el… îi simţi scoarţa… se urcă o furnică pe tine… te sperii, ţipi ascuţit şi fugi ca o fetiţă în jurul copacului…
Eşti la malul mării… Vama Veche… simţi mirosul sărat şi putoarea algelor… te îndrepţi spre apă… treci peste doi beţivi şi eviţi sticlele din drum… atingi apa… e plină de alge pe care scrie în bulgară: “ţeapă”… intri în apă… vine spre tine o meduză… eşti calm… o aştepţi… din stânga vine Mazăre pe un skyjet şi te loveşte…
Eşti în faţa casei copilăriei tale… deschizi poarta… dacă ai copilărit la bloc mergi cu liftul… dacă stai la 10 şi e stricat liftul, asta e, aşteptam… ăăă… hm… ai ajuns? ok… deschizi uşa… vezi casa exact cum era când aveai 14 ani… tatăl tău e la muncă… încă nu fusese disponibilizat… mama ta e la salon, îşi permitea… te îndrepţi spre camera copilăriei tale… amicul tău îţi repară calculatorul… iar “s-a virusat singur” pe site-uri XXX… eşti singur în cameră… te împiedici de hainele aruncate pe jos… te uiţi pe geam… nu e Piaţa Rahova… eşti Zen… în stânga ferestrei e marea… în dreapta e muntele… pe centru e Stadionul Ghencea… The land of Cio-I-S… auzi că e reducere la SH-ul de sub geamul tău… te arunci…
Şi acum… deschide ochii… scutură mâinile, picioarele şi coapsele vecinului… verifică buzunarele şi portofelul…
Ne vedem săptămâna viitoare…”
P.S. – Guru Bivolaru era în pădure cu nişte fete. Făceau suc de muguri într-un cort.
P.S. 2 – Purtam ciorapi marca Ylang Ylang. Coincidenţă?
Popularity: 5%
Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.
6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.
9:15 – trenul merge ca împins de Naş.
10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.
11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.
11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?
12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.
Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.
O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.
Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.
Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.
Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.
…
Popularity: 6%
Loading ...
