Trecusera 10 minute de la zguduire. Toti din familia P. era speriati, pititi in bezna, inghesuiti in coltul dormitorului. Copilasul plangea isteric si acoperea fondul de liniste morbida. Surprinsi ca au ratat singurul film pe saptamana aceea, isi dadeau palme nestiind cum se termina. De ce tocmai in aceasta minunata seara de de 4 mai, 1977 trebuia sa se zgaltaie pamantul in halul asta? Nu venisera nici invadatorii si nici pacifistii. Venise ora 21 si urmareau si ei un film in casuta lor de la marginea Bucurestiului.
In prima noapte mancasera ca nesatulii (inconstienta balcanica), tot ce gasisera prin casa, si deja in bezna aveau halucinatii. Era clar, nu mai aveau oxigen, mancare, palinca si nici Carpati. Situatia devenea critica. Copilul plangea neintrerup, neavand ce si de la cine sa suga lapte, iar ceilalti stresati deja il vedeau pe post de fel principal. Copilul se simte amenintat dar continua sa tipe, pana la urma nu avea nimic de pierdut.
Familia a ales (de parca era la alegerea lor), sa stea 2 zile in casa pana sa inceapa fiecare sa arate ce tehnici sinucigase are, consideram ca aveau si putine posibilitati, intr-o casuta in bezna, cu accesul blocat. Puteau sa rabde de foame pana mureau, dar asta dura ceva si disparea placerea. Nu puteau sa isi faca “felul” intre ei pentru ca erau rude, si la o adica, nu e moral. Era o problema de gandit.
De afara incepea sa se auda latratul cainilor. Cineva ii cauta. Mama soaca se isteriza inautru, in speranta ca cineva o sa ii auda. Nimic. Fica ei si sotul erau in celalalt colt certandu-se pentru ultima oara, iar cei doi fratiori isi dadeau ghionturi in amintirea clipelor placute. Era o reuniune de familie minunata. Visau sa mai ajunga si ei macar odata pe Stadionul 23 August, sa se isterizeze la tablourile cu Ceausescu mai rau ca la cele cu Elvis. Sa susoteasca la intalnirile de comitat al strazii, unde sa mai zica de una de alta, de vecine, de vecini, de bani si de cat de bine se tine tovarasu`.
Trecusera 2 zile si speranta (aia care moare ultima), era ingropata demult. Dar o minune se intampla. Printr-o gaurica care se mareste vazand cu ochii, se vede lumina. Erau salvati. Afara ii astepta televiziunea, Ceausescu, Elena, si restul patriei. Erau eroii supravietuitori ai programului “lupta cu foamea si cutremurele”. Dupa 2 zile tinuti in cusca reusesc sa iasa. Si cand sa dea ochii cu lumina, fica cea mare (fata mamei soacre), o trazneste un POC. O Caramida ii cade fix in cap si moare.

Popularity: 1%