Carne @ Numa' de bine.eu

Gură contra 40 de lei

January 28, 2012 Horhe No comments

Spre deosebire de Ungaria, în România presa scrisă e liberă. Atât de liberă încât poți să te duci să lucrezi pentru publicația România Mare (ziarul lui Vadim Tudor) și să lași sindromul Tourette să zburde liber în cadrul articolelor. Dar România Mare, credeam până ieri, e singura publicație care nu se poate abține de la ocări cât casa. Hai, că mai dau și Cațavencii/Kamikazii o înjurătura, bine, dar ăla e umor. Trebuie să știi când să spui una bună de carne. În rest, nu îmi amintesc să mai existe un ziar axat exclusiv pe așa ceva…

Îmi place să citesc presa locală din România. E plină de subiecte bune de glume, și dacă grupurile umoristice de la noi ar pune mâna măcar pe un ziar, chiar și național, poate ar mai diversifica glumele alea săptămânal de răsuflate. Dar avantajul meu că nu citesc ei, pentru că altfel descoperea toată lumea bunătate și talent de articol din fițuica constănțeană Liderul de Opinie. Articol integral îl găsiți AICI, și merită reclamă pentru că e scris în tonul profesionalist care face diferența dintre (ca exemplu) un radio pe FM și unul pirat pe tranzistor.

Doamna Carmen Ștefănescu, pentru că e o doamnă ce textul ei, a realizat un amplu material despre un călugăr, un alt călugar, al nu știu câtelea bisericos, ce se dă la carne fragedă și comite păcatul pedofiliei. Pentru fețele bisericești nu mai e nimic nou. Poate nu știm noi cei din afara clerului, dar pe lângă șpagă și milogeli, e posibil să fie și pedofilia o probă de acceptare în cadrul BOR. Dar să fie la ei…

Cum spuneam, doamna Carmen Ștefănescu a dat un titlu foarte explicit articolului: „Muie contra 40 de lei”. De ce să te cenzurezi până la urmă? Oricum și în Constanța cel mai citit ziar e tot Liberlickcan. Concurența e dură și trebuie să dai ce e mai bun din tine. Curios e faptul că în cadrul materialului, muia devine sex oral și relație sexuală orală, sintagme pe care din motive numai de Carmen Ștefănescu știute, nu a putut să le includă în titlu. Ciudat că se abține și de la restul cuvintelor scârbovnice. Eu sunt dezamăgit și mă așteptam, sincer, la un periplu colorat, mai ceva ca în piesele celor de la Paraziții.

În rest e bine că sunt credincioși, și motto-ul publicației este „Nu ne este frică decât de Dumnezeu!”, că CNA pentru presă scrisă nu avem. Norocul lor, norocul nostru…

Popularity: 6%

Horhe Hamburger

November 09, 2011 Horhe No comments

De la experimentul Tortilla Trotilla nu am mai intrat în vreo bucătărie fără extinctor. Până azi când mă chinuia o foame cruntă şi imaginaţia nu îmi dădea pace. Aşa că, doamnelor bucătărese şi domni pasionaţi de fast-food, vă prezint propria reţetă de hamburger:

Horhe Hamburger

Dacă tot ne place să mâncăm la fast-food şi să facem coadă la şaormerii pentru un burger nesimţit, de ce să nu îl facem acasă, în intimitate. De asemenea, dacă arăţi că poţi să faci un hamburger de calitate, poţi să impresionezi şi cea mai anti-talent bucătăreasă.

Pentru început se pleacă la cumpărături: carne tocată de vită (se poate şi de porc dacă te ţine ficatul), ori burgeri deja preparaţi din comerţ, sos de roşii, caşcaval, usturoi, busuioc/oregano, chifle, salată, castraveţi muraţi, cartofi, o pereche de blugi şi două pulovere cu anchior.

Pentru început se eliberează masa de farfuriile strânse în două zile de lene şi lehamite şi se porneşte televizorul pe Paprika TV. Ca să te simţi în pâine. Nu vrei să găteşti cu ochii pe Taraf.

Se curăţă usturoiul (cât mai mult zic eu) şi se zdrobeşte uşor cu cuţitul. Se aşează într-o tigaie cu ulei încins şi se lasă la călit. Se aşează peste bucata de carne, aranjată ca pentru hamburger. Se întoarce de pe o parte pe cealaltă până capătă o culoare frumoasă, între timp fiind aromată de patul de usturoi din tigaie.

Într-un vas se amestecă sosul de roşii cu busuioc/oregano, sare şi piper. Se toarnă peste carne, cât să o acopere foarte puţin. A nu se îneca bucata de carne în sos, că nu facem tocană. Se pune capacul şi se întoarce de pe o parte pe alta la intervale de aproximativ 5 minute.

Între timp se taie chifla la jumătate şi se scoate miezul. Se rade varza (dacă e roşie e minunat) ca la şaormerie şi se stropeşte cu puţin ulei şi oţet. Se lasă puţin la “marinat”. Se prăjesc cartofi (asta ştim deja cum se face). Se taie felii subţiri de castraveţi muraţi.

După aproximativ 20 de minute se scoate bucata de carne, se stropeşte interiorul chiflei cu puţin sos cald de roşii, şi se aşează carnea în chiflă peste caşcaval. Se pun feliile subţiri de castravete murat peste carne şi în golul din ciflă (acolo de unde ai scos miezul) se îndeasă varză… şi cartofi prăjiţi dacă îţi place să fie compact totul. Poţi să serveşti cartofii şi lângă hamburger.

Acestea fiind zise, ăsta este Horhe Hamburgerul. O combinaţie fericită de chiftele greceşti cu hamburger.

Pentru data viitoare o să combin ciorba de văcuţă cu cozonacul cu ciocolată.

Bon Hepatit!

P.S. – mai sus este versiunea light. Carne, caşcaval, varză.

Popularity: 4%

1 Mai Găinăresc

May 02, 2011 Horhe No comments

Nu am ajuns nici pe Valea Prahovei, nici în Vama Veche şi nici măcar la bulgari. Am ajuns până în bucătărie la ora 13 când m-am trezit şi apoi am făcut un drum de 30 de secunde, pentru că nu am prins coadă pe DNeu’, până în pat. Am intrat apoi într-un dialog parapsihocucu cu Adelina şi am hotărât că trebuie să facem puţin sport. Puţină mişcare. Mai ales eu, dărâmat de hălcile de carne îngurgitate. Aşa că am instalat Chicken Invaders. Dă şit!

Şi-am încins un multiplayer cum făceau pe vremuri părinţii mei când jucau “multi” pentru un singur Player de 1 Mai Muncitoresc. Am omorât la găini spaţiale de am ajuns să fug din faţa KFC-ului. În versiunea “single player” am fost bunicel, dar dezmăţul mare e când joci la dublu. Te calci pe degete cu partenera de joc, ţipi, urlii, primeşti mustrări, te faci că plouă când greşeşti după ce îi atragi ei atenţia, ecetera ecetera. Până la urmă, după 4-5 ore de joc a trebuit să ne oprim pentru că devenisem prea disperaţi, şi la cât de competitiv sunt eu mai aveam puţin şi… aripi picante (e prima dată când folosesc gluma asta proastă).

Până la urmă ne-am chinuit degeaba la dublu 4 ore pentru că în 15 minute, cât am dispărut din faţa ecranului, Adelina a reuşit să termine jocul. E clar… sunt element perturbator…

Popularity: 6%

Numa` de Bine pe toate drumurile!

January 04, 2011 Horhe 1 Comment

Începutul de an mă aduce pe toate drumurile internautice, şi demonstrez, în ciuda faptului că “lider de audienţă” e PRO/Antena/Realitatea, tot eu dau cele mai importante informaţii. De exemplu uite cum dă lumea de mine pe google:

- elena bunescu – nu e vorba de Elena Băsescu, ci de ELENA Bunescu o făcătoare de astrograme online. Deci fata vede în Google Space ce stele ai în jurul capului ancestral şi îţi spune de alde viitorului. Dar până la Elena Bunescu oamenii ajung pe blog paicişa.

- emisiunea super nanny 23 iulie 2008 – emisiune în care am jucat rolul copilului neastâmpărat. Da, ştiu, am jucat magistral în pamperşi.

- baba porno – e deja cunoscut faptul că blogul meu se adresează gerontofililor. Nu-i nimic, am bandă pentru toţi!

- film cu prinţesa sisi în română – nu am cu prinţesa sisi, dar dacă stai 5 minute îţi găsesc ceva SISI rău şi Made in România. Spui că e prinţesă.

- pentru moşu – Să-ţi meargă renii tataie!

- site de bocanci – www.jlapi.ro

- labe triste de fotografi – chiar în halul ăsta de proaste sunt pozele făcute de mine cu telefonul mobil Nokia 1100?

- dezalcolizări – aha… deci cineva a înţeles filmuleţul ăsta!

- marţi după crăciun prost – greşit! E “Marţi, după Crăciun! Post! Tot Post!”.

- revelionul columbofililor din sibiu 2010 – o petrecere cu porumbiţe câte vaci pensate la TV de Revelion 2011.

- hardcore clismă – până acum am cântat doar hardcore punk şi ska. Dacă ăsta e noul trend muzical eu nu mă bag!

- poze ştoarfe – nu aici. În tabloide.

- ciroticii au voie carne de porc? – da. Îmbibată în bere, vin şi vodka.

Cam atât până acum. Vă recomand să mă întrebaţi pe mine direct aici dacă mai aveţi vreo nelămurire existenţială. Nu mai chinuiţi google-ul.

Popularity: 5%

Ce Tortilea mea?

December 29, 2010 Horhe 1 Comment

Doamnelor şi domnilor, cum nu ştiu să cânt colinde, procesul de a face curăţenie îmi provoacă dureri inter-cotale cruciale şi şompingul e sinucidere curat-murdară, am decis să vă împărtăşesc unul din puţinele mele talente: bucătăreala.

De asemenea, nu ştiu să gătesc foarte multe lucruri, dar mă pricep de minune să prepar sandvich-uri, cartofi prăjiţi, supe la plic, conserve şi alte plastice la pungă. Dar, pentru dumneavoastră, în această frumoasă seară de decembrie, cu ocaziunea Revelionul care e pe vine, vă prezint soluţia cea mai bună de a avea mâncare pe masă şi nimeni să nu se atingă de ea. Pentru a ţine mai mult.

Tortilla Trotilla

Cum toţi mănâncă mămăligă, cârnaţi, caltaboş, tobă şi alte de genul, tu sigur o să vrei să ieşi din anonimat. Chiar dacă nu faci Revelionul la Burj Al Kebab cu Ţânţăreanu, vrei să dezguşti şi tu din bucatele lui. Aşa că eu îţi arăt cum să pregăteşti o Tortilla Mexicană, dar cu d-alde noastre, româneşti.

Pentru început se dă afară din casă toată familia, pentru că nimeni întreg la minte nu o să fie de acord să găteşti o asemenea bombă. Cu toţi banii din casă se cumpără următoarele:

- aproximativ multă carne tocată.

- ardei iute.

- încă două sortimente de ardei iute.

- boia iute.

- lipie de şaorma (că nu ştiu unde găsesc în România lipie specială pentru tortilla).

- măsline şi ciuperci.

- roşii.

- busuioc, oregano, sare şi piper.

Într-o oală se pune ulei de măsline. Aproximativ un deget, că e scump. Se toarnă roşiile bătute măr în oală şi se presează până iese toată zeama din ele. Se încălzesc până fac bulbuci de nervi…

Între timp, într-o altă oală amesteci carnea tocată cu toate mirodeniile din casă. Torni ca disperatul boia, sare, oregano, piper şi ardei iute peste carne. Faci toate astea până stomacul începe să urle de frică. Se amestecă bine şi se aruncă peste roşii.

Se amestecă în dujmănie şi se gustă din când în când. Dacă ţi se aprinde gura dinainte să guşti e semn că mai trebuie să pui roşii sau apă. Se amestecă în continuare. La final pui măslinele şi ciupercile. Trebuia să le pui de la început, dar ai uitat ca şi mine. Se lasă la foc mic, şi pui un capac peste ca să nu sară mutantul din oală şi să îţi violeze babele din bloc. Pare în stare.

Se stinge focul, se asigură perimetrul şi se cheamă o trupă de genişti. Se dezamorsează conţinutul şi aşează conţinutul, cu mare stil, într-o lipie. Se pune câte puţin, altfel te trezeşti cu tortilla pe picioare. În mod sigur o să fie prea zemos conţinutul şi o să îţi perforeze lipia. Mai pui 2-3 lipii până nu mai simţi gustul cărnii.

Mănânci până nu mai ai apă în cană şi organism. La final ai să apreciezi organul limbos mult mai mult.

Să vă fie de bine, şi Revelion Picant!

Popularity: 5%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep. 4

July 03, 2010 Horhe 1 Comment

Dragi nepoţi, nu v-am mai scris de mult o scrisoare către viitor, fiind prea ocupat să muncesc pe brânci ca vouă să nu vă rămână nimic.

Vreau să vă spun că am aflat de ce voi sunteţi nişte retardaţi. Da, nu vă mai uitaţi unul la celălat (dacă fiul meu a avut destulă sămânţă să facă mai mult de 1 copil), sunteţi nişte proşti. Statisticile zilelor mele mă ajută să afirm că sunteţi o cauză pierdută şi cel mai probabil o să vă curgă salivă pe hârtia asta. Toate combinaţiile alea de lucrurile pe care le faceţi dăunează: nu tu hălci de carne cu grăsime naturală pe grătar în faţa casei (zburătoare?), numai păstăi eco, mâncare de plastic la canci-food, sedentarism internautic (îmi imaginez că nici personajele din WoW nu le mai mişcaţi), la clasa a 12-a probabil coloraţi cărţile de logică şi sărbători care ajută la plafonarea creierului.

În zilele mele există un partid politic, PDL, care probabil are preşedinte şi în vremurile voastre (Ebu). În PDL există doi oameni, de care eu nu am auzit, probabil dormeau prin parlament, dar ei au propus Ziua Naţională de Rugăciune, ca mulţumire închinată divinităţii pentru tot ce avem (la ora la care scriu eu aceste rânduri, România este inundată, în criză financiară şi colaps raţional). Deci mulţumim. Sunt destul de sigur că legea privind ziua asta specială o să fie votată şi o zi pe an românii îşi vor împreuna mâinile într-o zi neproductivă pentru a aduce mulţumiri celor lumeşti. Sau mai româneşte, se vor aduna la mânăstiri să facă un grătar.

Dragi mei nepoţi, problema e că bisericoşii şi-au dat acordul pentru un asemenea demers pentru că nu erau proşti. De unde e zi liberă, e vot bun, ban bun şi construcţii mari. Şi cum societatea din ziua de azi pare mai interesată de lene, câştiguri ilicite şi frecat menta creştineşte, să nu vă miraţi de ce vă curge salivă din colţul gurii.

În finalul acestei scrisori, am şi eu o dorinţă: să creşteţi mari şi proşti, să intraţi în Parlament şi acolo să propuneţi “Ziua Naţională pentru Citit”… dacă se poate cărţi. Aşa o să rămâneţi în istorie.

Vă pupă bunicul vostru criogenat.

P.S. – Anakin, scoate degetul din nas.