Mulţumiri:
ÃŽmi mulÅ£umesc mie, pentru că m-am ambiÅ£ionat să rămân fără loc de muncă (de aceea am atâta timp liber să scriu), pentru că mi-am stresat mama ÅŸi a considerat că e timpul să îmi mut derierul din casa părintească (la 42 de ani) ÅŸi nu în ultimul rând îi mulÅ£umesc tatălui meu, care a reuÅŸit să mă înveÅ£e două lucruri importante în viaţă: a bate câmpii aduce bani ÅŸi “te poÅ£i droga cu scorÅ£iÅŸoară”.
Prefaţă:
Când DanuÅ£ Brown a scris “Codul lui Da Vinci” nu ÅŸtia că undeva în România există un cod, o congregaÅ£ie ÅŸi un mister mai mare decât orice spirală nudistă de la Sarmisegetuza. Eu am descoperit această poveste într-o bodegă din Gara de Vest a oraÅŸului, încrustată cu un capac de bere pe o masă de plastic. AÅŸtept ca Mihaela Rădulescu să îmi ceară un interviu, bineînÅ£eles, dacă i se face dor de nămolul din România. Nu vreau să îşi murdărească Porcu` Cayene fabricat la Piatra NeamÅ£.
Capitolul 1. La şaorma la poartă-i o mâţă coaptă.
Marinică. Janes Marinică cum îi stă scris în buletin. Lui Marinică nu îi place să îi spui Janes, mai ales când e în cercuri înalte, elitele şaormelor internaţionale. Cel puţin asta vrea el, să ajungă în cercurile importante ale şaormelor.
Marinică lucra la Åžaorma Non+Stop din Gara de Sud ÅŸi nu avea habar că în jurul lui se coace o conspiraÅ£ie mondială. Mica ÅŸaormerie la care lucra se afla pe Axa Răului: Paris (suburbie) – Obuda – PloieÅŸtenia – Islamabad – Falafel. Marinică nu ÅŸtia asta, ÅŸi până acum nici nu îl interesa. Punea ketchup picant cu zâmbetul pe buze, indiferent că vroiai dulce, ÅŸi mai presus de orice, îl durea undeva de zgârciul tău din lipie. Să îţi sortezi singur carnea de 10 lei.
Şeful lui, Zergu Nicolaesco, era băgat până în gât într-o maioneză ilegală. Trafic de lipii cubaneze. Marinică nu îl văzuse niciodată la faţă pe Nicolaesco, dar de fiecare dată când deschidea casa de marcat îi vedea chipul în fotografia dintre mărunt şi bancnote. Poza lui era acolo ca să nu uiţi că munceşti pentru el. Eşti o simplă bucată de cartof pentru el.
Într-o zi, la şaormerie vin cei 3 iezi cucuieţi. Clienţi fideli şi periculoşi. După nume.
- Marinică! 3 mari, picante şi cu multă ceapă şi usturoi. Diseară mergem la capre, hăhăhă!
Marinică era cel mai experimentat ÅŸaormar pe o rază de 4 gări, ÅŸi aplica maiestuos tehnica japoneză LyPi A, învăţată de mic de la bunicul lui, traficant de gumă ÅŸi blugi în zona Zoster – Caucaz – Turcia. În nici 3 minute ÅŸaormele erau gata. Curgea grăsimea ÅŸi zeama din ele ca din ciorbă. Stilul lui. Semnătura lui personală. Mai bine nu se poate. Å¢inea câte o ÅŸaorma în mână ÅŸi se întreba: “ăştia nici azi nu plătesc. Tu-le ceapa…”.
Cu o mişcare bivolariană, iedul Taceus se încheie la şliţ după ce desenase un roman de Coelho pe zidul şaormeriei. Îi trase şaorma din mână lui Marinică şi se aruncă asupra ei cu tot râtul şi bojocii din dotare. Se linse pe tricoul pătat, trase un râgâit şi spuse:
- Bună… îmi aminteÅŸte de Frăţia Åžaormei.
Va ÅŸaorma!
…
Popularity: 4%
