… nu am mai vorbit de mult timp. Se pusese mult praf pe tine sub pat, şi a fost cam greu să te scot printre cutiile de pizza şi de bere, dar am reuşit. Nici nu o să îţi dai seama la ce lucrez acum. Exceptând şomeria. Fiind ultimul an de facultate mă ocup de Lucrarea de Licenţă. Nu că sună minunat? Habar nu ai ce e aia facultate, nu? Doar am încetat să îţi mai scriu din… stai ca datez în funcţie de revistele Playboy de sub pat… aham, noiembrie 2008. Nasol.

Să îţi spun pe scurt. La capătul unor ani în care am învăţat totul despre lifturile din facultate, automatele de cafea şi am numărat câte inele de aur are secretara, a sosit momentul să dau examenul suprem. Adică să fac o Lucrare de Licenţă. Şi mă ocup de ea de ceva timp. De 4 zile chiar. Nu că-i mult?

Duminică seară am lăsat baltă glumele proaste ale lui Bendeac şi am spus: “mă culc devreme că mâine mă apuc de Licenţă!”. M-am pus în pat, am dat play la nişte seriale şi am adormit imediat… cam pe la 4 dimineaţa. Nu face nimic, o să beau o cafeluţă studenţească înainte să plec la facultate.

Problema e că am fost sabotat de telefonul mobil. Am uitat să îi programez soneria şi am dormit până la 12. Deci am ratat cursurile. Curat ghinion. Lasă că învât acasă. Deci despre ce am de făcut? Radio… bun, păi să încep documentarea. Şi am urmărit filmul Radio cu Cuba Gooding Jr. Păi cum altfel să aflu mai multe despre radio? Problema e că deja era ora de ieşit la bere, şi nu pot renunţa la puţinul timp de relaxare pentru învăţătură. Nu pot rupe balanţa, nu?

Marţi m-am trezit pe la 11 şi eram ameţit complet. Aşa că am hotărât să îmi dreg mahmureala cu metoda medicinală “cui pe cui”. Doar nu vroiai să îmi pută gura a murături şi zeamă de varză, nu? Am ajuns la facultate pe la ora 15 şi am rămas plăcut impresionat de devotamentul exemplar al profesoarei la care dau licenţa. A luat o foaie de hârtie şi a scris pe ea tot ce aveam nevoie: bibliografie, schemă, etc. În ciuda faptului că mă uitam la foaie ca naziştii la Hitler în roz, am decis să nu îmi dezamăgesc profesoara. Era prea implicată. I-am spus chiar atunci, în aceea zi de marţi, la ora 15:32, “Doamna Profesoară, mă duc chiar acum la Bibliotecă. Unde e?”. Am coborât în subsolul facultăţii, am deschis emoţionat uşa pe care scria Bibliotecă, şi am intrat. O tânără îmbrăcată în latex şi cu un bici în mână mi-a făcut un semn din deget şi ma chemat lângă ea. Mi-a pus în braţe cartea de radio şi a început să mă lovească încet la… stai că visam. De fapt tânăra era îmbrăcată foarte decent şi ma întrebat cu un aer rece: “ce vrei?”. I-am spus numele autorului şi în 20 de secunde aveam cartea în braţe. “Mulţumesc. Vroiam să mă asigur că o aveţi. Mâine vin la studiat. Vă mulţumesc.”

Miercuri a intervenit ceva foarte important. Berea la Cămin. Nu pot refuza o bere în compania colegilor căminişti. Nu se ştie când ai nevoie de ei, şi ei de tine, nu? Aşa că am plecat pe la o oră la ei şi am ajuns acasă pe la ora 20. Ce să mai înveţi după atâta socializare? Aşa că am făcut un duş de două ore şi am adormit. În cadă.

Astăzi eram pornit pe treabă. La 10 eram în picioare. Mi-am pus hainele frumoase pe mine şi am plecat la facultate, cu gândul că până seara nu mai ies din bibliotecă, ori de la cursuri. Acolo situaţia era diferită. Am fost întâmpinat în uşa instituţiei de Adrian şi Robert, doi studenţi silitori şi oneşti, care mi-au spus că proful nu este, şi cel mai probabil biblioteca a luat foc. Dar nu ştiau dacă aia din Alexandria sau din Hyperion. Aşa că am purces spre o socializare intensă la un restaurant cu profil select de crâşmă. Am servit câteva ape cu hamei şi am decis că de mâine…

Problema e că acum câteva ore am decis să fac masă musculară, şi am pus mâna cu tupeu pe haltere, gantere şi prăjituri. Am tras atât de intens de mine că am făcut ruptură musculară. Atât cât am. Şi nu mai pot de dureri la mâna stângă. Scriu cu dreapta, dar pe stânga cine o ţine în dureri? Aşa că mâine nu are rost să mă mai duc la facultate. Vrei să mă aolesc pe acolo şi să cobor nivelul intelectual al colegilor prin prezenţa mea ineficientă?

Sâmbătă deja o am rezervată unei socializări mai intense, de grup. Să văd dacă printre beri se deschide şi subiectul licenţă, poate mai prind ceva. Şi duminică? Păi duminică e păcat de la `mniezo să munceşti, dar poate după filmul de seară şi trei ore de Solitaire…

Hai că trecem şi de asta. Sau prin asta.

Popularity: 5%