Tag Archives: ceafa

Radu Groza a fost bătut la ceafa goală!

Supărată că iubitul se întoarce acasă în fiecare seară mirosind a studio și pseudo-cântărețe, Roxana Nemeș a hotărât să îl bată pe Radu Groza de față cu toată lumea bună. Așa că, în jurul orei 3:30, într-un club din București, Roxana Nemeș l-a pus pe tot Radu Groza pe picioarele ei și a început să îl pălmuiască la ceafa goală, de îi tremurau bojocii bietului impresar. Cei prezenți în club au rămas sidefați și nu și-au imaginat că Radu poate să iasă din casă la ora aia.

Roxana Nemeș a declarat imediat tabloidelor că: „nu e posibil așa ceva. Adică eu vin de la Cuca-Măcăii să mă fac cântăreață pentru el, suport luni bune de chirie prin București și acum el îmi face d-astea?! Lasă că vede el bătaie ardelenească. Păi dacă nu eram eu, el nu era cu mine!”

Radu Groza nu a dorit să comenteze evenimentul fiind pedepsit și trimis acasă. De asemenea, pe surse am aflat că Radu nu mai are voie să facă nici o cântăreață timp de 6 luni.

Vestea bună este că Roxana Nemeș mai lansează o piesă. Dacă vreți să o ascultați mergeți în bucătărie, spargeți toate vasele și urlați: „Hit the neck/ Hit the goiter/ You are sexy/ I am hotter”.

Mai jos avem dovada clară a bătăii aplicată de Roxana Nemeș:

Popularity: 4%

Eu când vreau să…

… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…

Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.

Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.

Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…

Popularity: 8%