Ceausescu @ Numa' de bine.eu

Care-i următorul „escu”?

January 22, 2012 Horhe No comments

Acum ceva ani, profesoara de istorie ne provoca pe toți din clasă: „Ceaușescu – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. Care-i următorul <<escu>>?”. Am terminat orele cu respectiva și tot Băsescu a rămas președinte. Nu avea contracandidat. Poate doar dacă PSD-ul îl arunca în luptă pe Geoanescu, dar atunci istorie ne priva de ani buni de glume cu „dragostea mea”.

Acum se doresc alegeri prezidențiale. Alegeri ce vor face cu adevărat istorie. Dacă nu omitem că suntem în 2012 putem spune că o să avem alegeri Apocaliptice. Dar ca românii să aleagă alt „escu” în 2012 trebuie să demisioneze Băsescu, ori românii să plece din Piața Universității și să protesteze la sursa durerii. Da, protestele anti-președinte se fac la Cotroceni, nu la Teatrul Național din București. Eu înțeleg simbolistica locației, dar Băsescu nu merge prea des la TNB. Nu? Dar hai să ne imaginăm că mâine apare Băsescu la TV (la Antena 3, ha!) și spune:

„Deoarece 10.000 de români au protestat, s-au bătut cu jandarmii, au adresat cuvinte injurioase la adresa mea, și au vandalizat un chioșc de ziare din Piața Unirii, chioșcul meu preferat, am decis să demisionez. Da Gâdea, nu te mira, și Badea ștergete de bale.”

Și începe campania electorală. Candidează, iar, Băsescu (vrea revanșa), Antonescu (din partea USL-ului care o să supraviețuiască în imaginația mea, spre surprinderea scepticilor), Mugur Isărescu (asta că tot are un capital de imagine mare), Dan Diaconescu (pentru că nici nu știți ce pierdeți!) și Dan Voiculescu (pe el nu îl mai pun în fotografie pentru că e clar că îl votează doar angajații lui, de frică). Vadim Tudor nu mai poate. De, motive medicale.

Am observat că la români nu prea merge cu doctrinele. Nu are importanță și nu contează că X, ori Y sunt de stânga, dreapta, conservatori, liberali, social-democrați, monarhie etc. Românul știe ce vrea: „taxe mici, prețuri mici, benzină ieftină, salarii mari, autostrăzi, fără taxa auto, ș.a.m.d.”. Plus libertate. Se pare că protestatarii simt o lipsă acută de libertate. Totuși, pentru cei care fac politica după manual, care e doctrina cerințelor de mai sus? E clar că românul nu are cultură politică pentru că acasă nu învață așa ceva, în general nu are de la cine, la școală cine să o predea? și pragul vârstei de 18 ani înseamnă carnet auto și bețivăneală legală, nu dreptul de a vota. Acum cred că înțeleg de ce vor unii libertate. Cineva nu îi lasă să învețe cum e cu doctrinele și inevitabil se câștigă alegeri tot pe pungi și voturi cumpărate. Atunci da, LIBERTATE!

Ne întoarcem la alegerile noastre fictive din 2012. Băsescu abia mai face 10%. A pierdut un capital de imagine important și a început să fie nepăsător. Mai mult trage partidul de el, acesta fiind ajuns de oboseală. Următorul: cine crede că Antonescu e (cel) mai bun? Așa inocent, cu părul Pronto Pămătuf, ascunde mulți draci și el, doar se vede cu câtă înverșunare trage de piciorul scaunului de la Cotroceni. Un liberal decent ar avea cuvintele la el, nu pânza fierăstrău. 10% și Antonescu.

Mugur Isărescu. În ciuda faptului că suntem un neam ce nutrește o ură mare pentru bănci și bancheri, Isărescu pare apreciat, dorit. Poate pentru că e de 20 de ani în aceeași funcție. Dar și asta te pune puțin pe gânduri. Deci 10% și lui. Urmează Dan Diaconescu. Atâtea aș putea să spun despre el și echipa lui de „profesioniști”, dar nu am timp și spațiu, așa că să îl lăsăm pe Salvatorul Poporului Român în plata celor 10%. De Dan Voiculescu am spus deja că nu are rost să mai vorbim.

Așa că doamnelor și domnilor cine primește restul de 60% din voturi? Eu optez pentru Florin Călinescu, pentru că:

- a fost membru PNL dar și-a dat seama de mizeria doctrinară ce colcăie pe acolo așa că a spus sincer „adio” politicii. Asta înseamnă că știe ce vrea de la viață;

- spre deosebire de ceilalți candidați are umor. Și un discurs pe limba fiecăruia;

- știe când să renunțe. D-aia nu mai avem emisiuni cu Călinescu la TV. Pentru că și-a dat seama că o să ajungă gazda vreunei porcării precum „Acces Direct”, „Drept la țintă”, ș.a.m.d. Deci nu;

- pentru că e cu „escu”;

- de ce nu? Zice lumea că le mai bea. Măcar să fie asta problema lui, o tu! neam de abstinenți;

Așa că, vă invit la urne. Care-i următorul „escu”?

Popularity: 6%

Bienvenue en Ainamor!

October 21, 2011 Horhe No comments

Un francez simpatic şi boem, pe Pro TV, în faţa unei case ţigăneşti, undeva prin România: “îmi place arhitectura tipic românească. Este surprinzător faptul că se finalizează acoperişul şi apoi restul clădirii. Minunat!”. Da, România este o ţară minunată, neapreciată nici măcar de compatrioţii avizi de multiculturalism, dar dacă noi nu ne apreciem ţara, măcar să o vindem frumos în ochii străinilor. Poftiţi vă rog, în România, şi vă bucuraţi de tot.

Nu doar casele ţigăneşti încep cu acoperişul suspendat şi apoi continuă cu “trupul” clădirii. Casa Poporului a fost ridicată în jurul scaunului lui Ceauşescu. De asemenea, atunci când va apărea o cruce mare de fier deasupra Casei Poporului, să nu vă minunaţi. E începutul Catedralei Mântuirii Neamului. În ţară, oriunde apare un acoperiş de hală industrială, nu este un patinoar suspendat, ci începutul unui Mall. Şi culmea, în oraşul Buşteni a fost construită o cruce la 2291 de metri altitudine. În ani a venit şi Muntele Caraiman sub ea.

Lucrurile “pe invers” nu se rezumă doar la arhitectură în România. P-aicişa se mai practică şi sexul în reluare. Uneori se începe cu orgasmul şi se continuă cu preludiul. De aceea, multe femei se plâng că nu mai ajung la preludiu şi porcul adoarme până la giugiuleală. Tot legat de relaţia bărbat – femeie, sunt zone în ţară unde bărbatul, mai întâi, îşi bate femeia, apoi o cere de soţie, şi o iubeşte până aceasta îi pune detergent în vase. Nu trebuia invers? Străinii numesc asta Sindromul Stockholm, dar noi nu credem în aşa ceva. Şi mai sunt unele care rămân gravide, nasc, şi apoi se întreabă cine-i tatăl. Probabil sarcina îţi ţine mintea ocupată şi nu poţi să te întrebi multe.

Viaţa socială e tot “pe invers”. Dacă totul merge bine lumea nu e mulţumită, şi dacă totul merge prost poporenii dansează în Piaţa Revoluţiei. Protestele au un uşor iz ironic. Vezi protestele Noua Dreaptă împotriva homosexualilor: bocanci de piele, uniforme asortate şi muşchi încordaţi. Nu că te pune pe gânduri? Şi mai am un exemplu: de cele mai multe ori, oamenii se documentează despre aleşi după ce au pus ştampila.

Exemplele ar putea continua, dar nu vreau să le răpesc plăcerea străinilor boemi, avizi de descoperiri ştiinţifice-fantastice.

România e o ţară minunat de ciudată. Trebuie să ieşi din ea ca să simţi cu adevărat că ai vizitat-o.

Popularity: 5%

Povestea Celui cât Trei Purceluşi şi Personalităţile de Aur!

January 05, 2011 Horhe 1 Comment

Dragi copilaşi, băieţei şi fetiţe, în această seară (ori dimineaţă dacă munciţi de la vârsta asta, şi staţi pe bloguri) am să vă spun povestea Celui cât 3 Purceluşi şi Personalităţile de Aur.

A fost odată ca niciodată, că dacă nu era să fie aveam buletinele de vot mai subţiri şi poezii mai puţine, un Purceluş cât trei purceluşi. Şi el avea trei personalităţi, de aur, care se schimbau în funcţie de cum bătea/sufla vântul.

Cu mulţi ani înainte, Purceluşul avea personalitate artistică, şi o ducea foarte bine. Avea o casă din fîn, moale şi confortabilă, lux pe care îl întreţinea cu o serie de poezii şi laude bine plasate. De la codiţa învârtoşată mai jos. Acolo. Problema este că a sosit vremea schimbării şi Purceluşul a trebuit să se lepede de hăinuţa cu chipul Favoritului, de poeziile lăudăroase şi de pupat codiţa. A lăsat în bătaia vântului schimbării până şi căsuţa de fîn.

A purces agresiv spre un nou val şi a adoptat o altă personalitate: capitalistă. S-a mutat în casă nouă, de lemn, cu vedere la Cotroceni. De acolo a aşteptat şi a tot aşteptat…

Într-un final a trebuit să se mute din nou. Un nou val de schimbare l-a forţat să îşi schimbe atât personalitatea cât şi casa. A ales să se mute într-o casă din: cărămidă, beton, lemn, B.C.A., fier beton, etc. Constucţia îi reflecta personalitatea complexă.

După mulţi ani de huzurit, şi sperat că va ajunge să aibe căsuţa mare şi frumoasă de la Cotroceni, Lupul cel Rău al Justiţiei a venit să îi sufle căsuţa frumoasă. Purceluşul a reacţionat agresiv şi a aruncat cu un pahar de apă pe Lup. Dar Lupul nu era Vrăitoarea cea Rea din “Vrăjitorul din Oz”, aşa că a supravieţuit. Atunci, Purceluşul a încercat să îl atace verbal pe Lup cu o serie precisă de insulte şi caracterizări, dar cum Lupul avea Şcoala Vieţii nu a păţit nimic.

Nervos de îi ieşea şoricu` prin pantaloni, Purceluşul a apelat la o ultimă tactică de apărare. A aruncat cascheta Lupului pe jos, iar apoi şi-a legat cârnaţii de casă.

Am încălecat pe ea de treabă şi până la această oră nu ştiu ce s-a întâmplat…

Morala? Porc să fii, noroc că eşti.

Popularity: 5%

Eu când vreau să…

May 31, 2010 Horhe 2 Comments

… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…

Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.

Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.

Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…

Popularity: 8%

Vrăjeală!

March 24, 2010 Horhe 6 Comments

Bună ziua locuitori ai planetei Pământ Divin, numele meu este George Poker şi sunt atât de ezoteric şi supraponderal că pot să văd Aura. Aura este sora mea. Deci o văd, deci am putere de nu mai încap în salopeta magică.

Tocmai m-am întors de la Convenţia Mondială a Paranormalilor şi Harry Potter-ilor din blocul P12. Zis şi Hogwarts de Pantelimon. A fost foarte interesant, iar schimbul de numere de telefon şi experienţă a fost incredibil de… divin. A durat trei ore să schimb numărul de telefon cu toate adevăratele fete şi nepoate ale Mamei Omida, iar cu Maria Câmpina am schimbat nişte telefoane Nokia furate în Piaţa Obor şi două clanţe suflate cu argint viu.

Singurul personaj ezoteric de sex masculin de la convenţie, cu excepţia Prea-Paranormalului-Eu, a fost Leonida Bucium. Ţin să precizez asta deoarece doamnele se uitau la el ca la femeia cu barbă. Trebuia să mai apară şi Buni Cocar, dar nu a reuşit să pătrundă trupesc în conferinţă din cauza unei probleme de sănătate. Cică i “se rupe” de convenţie.

Problemele de bază discutate la întâlnire au fost:

- cum afectează, deloc, criza economică industria datului în ghioc;

- dacă există sau nu fantoma lui Ceauşescu;

- unde e magia neagră şi dacă e adevărat că a fost văzută spunând măscări la OTV;

- cât o să mai râdem de impozitarea vrăjitoarelor;

- pe câţi ne doare în putere de România;

După ce am terminat toate astea, în 15 minute, am tras următoarele concluzii:

Magia e mişto, mai ales atunci când nu e înţeleasă de nimeni şi noi facem bani.

Pişcoturile au fost reci, şi cafeaua sărată. Dar pariez că iar a pus aia mică a lui Omida, Libia, sarea-n bucate pe cafetieră.

Până la viitoare ediţie, mulţumesc paranoicilor pentru că îmi sporesc puterile paranormale.

P.S. – Mai jos o poză cu mine, Leonida Bucium şi Maria Câmpina. Ce sweet sunt. Să mă pupe ezotericele din MISA.

Popularity: 3%

.Eu în 4006

March 16, 2010 Horhe No comments

Îmi făcusem planuri mari pentru Apocalipsa din 2012, dar se pare că nu se mai ţine. Cred că din motive economice. Aşa de rea e criza asta economică de nici Sfârşitul nu ni-l permitem. Nu face nimic, oricum Finalul “pe bune” are altă dată: 4006! Bine şi atunci, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. Dar ce o să se aleagă de oameni, România şi de mine până atunci?

De mine e clar că o să se aleagă “praful şi pulberea”, asta deoarece sunt sigur că o să trăiesc 1.500 de ani… dar 2.000 e prea mult. Blogul meu? Probabil în 4006 o să ajung şi eu într-un final pe primul loc în Zelist, asta după ce am făcut link-exchange cu toată Europa de Est, iar blogroll-ul meu va ajunge cât cartea de telefoane.

Cuvântul Meu Tivi va ajunge la un incredibil număr de 17 episoade (în ritmul actual de muncă), ceea ce este o performanţă la fel de notabilă precum ceea a realizatorilor “Tânăr şi Neliniştit”. Apropo de serialul ăsta, producţia americană se va termina cu o lună înainte de Apocalipsă (episodul 1 milion şi ceva) din motive de “dacă nu am fost vizionaţi până acum, ce mai contează o lună?”.

Ce altceva o să mai fie în 4006? Kiwi Legendaru`! El o să mai fie. Poate chiar preşedinte. Al României. De ce? El reprezintă românul de rând, ăia 75% care votează cu salamul… pardon… în 4006 se vor da fructe exotice pentru voturi.

Până în 4006 Steaua, Dinamo şi Rapid nu se vor mai afla în Liga I “a lu` stră-stră-stră-nepotul-lui-Mitică”, campioana naţională fiind Avântu` Flacăra Bragadiru. În cruntul an al Apocalipsei, neamul lui Gigi ar venera poza Războinicului, singurul capabil să îi scoată din stână… şi să îi bage la loc. Borcea? A sfârşit tragic într-o explozie de butelie, iar Copos… lumea crede că încă mai conduce echipa Rapid, împreună cu Elvis şi Ceauşescu.

Băsescu nu o să mai avem. Dar stră-stră-stră-nepoata lui Cocobacilica o să candideze pentru postul de “secretară de partid” în cadrul PSED, Partidul Social de Extremă Dreaptă. Cocobacilica poartă numele primului copil al cuplului Eba-Sida.

Şi tot în 4006, adepţii revoluţionari ai religiei badeaism (mulţi rău! mulţi şi deştepţi) vor demara un război civil între ei şi poliţişti, ţigani, cocalari, moguli. Zeul religiei va fi un motan cu aură roşie-cărămizie-comunistă.

Vă doresc un 4006 fericit.

P.S. – Sfârşitul vine prin potop. Deci problema transpiraţiei şi mirosului din autobuze va fi rezolvată.

Popularity: 2%

Tag Archives: ceausescu

Bienvenue en Ainamor!

Povestea Celui cât Trei Purceluşi şi Personalităţile de Aur!

Eu când vreau să…

Vrăjeală!

Sondaj de bine:

Horhe e de bine și aici:

Reclame de bine: