Tag Archives: centru

Care-i următorul „escu”?

sa votam cu1.1

Acum ceva ani, profesoara de istorie ne provoca pe toți din clasă: „Ceaușescu – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. Care-i următorul <<escu>>?”. Am terminat orele cu respectiva și tot Băsescu a rămas președinte. Nu avea contracandidat. Poate doar dacă PSD-ul îl arunca în luptă pe Geoanescu, dar atunci istorie ne priva de ani buni de glume cu „dragostea mea”.

Acum se doresc alegeri prezidențiale. Alegeri ce vor face cu adevărat istorie. Dacă nu omitem că suntem în 2012 putem spune că o să avem alegeri Apocaliptice. Dar ca românii să aleagă alt „escu” în 2012 trebuie să demisioneze Băsescu, ori românii să plece din Piața Universității și să protesteze la sursa durerii. Da, protestele anti-președinte se fac la Cotroceni, nu la Teatrul Național din București. Eu înțeleg simbolistica locației, dar Băsescu nu merge prea des la TNB. Nu? Dar hai să ne imaginăm că mâine apare Băsescu la TV (la Antena 3, ha!) și spune:

Deoarece 10.000 de români au protestat, s-au bătut cu jandarmii, au adresat cuvinte injurioase la adresa mea, și au vandalizat un chioșc de ziare din Piața Unirii, chioșcul meu preferat, am decis să demisionez. Da Gâdea,  nu te mira, și Badea ștergete de bale.”

Și începe campania electorală. Candidează, iar, Băsescu (vrea revanșa), Antonescu (din partea USL-ului care o să supraviețuiască în imaginația mea, spre surprinderea scepticilor), Mugur Isărescu (asta că tot are un capital de imagine mare), Dan Diaconescu (pentru că nici nu știți ce pierdeți!) și Dan Voiculescu (pe el nu îl mai pun în fotografie pentru că e clar că îl votează doar angajații lui, de frică). Vadim Tudor nu mai poate. De, motive medicale.

Am observat că la români nu prea merge cu doctrinele. Nu are importanță și nu contează că X, ori Y sunt de stânga, dreapta, conservatori, liberali, social-democrați, monarhie etc. Românul știe ce vrea: „taxe mici, prețuri mici, benzină ieftină, salarii mari, autostrăzi, fără taxa auto, ș.a.m.d.”. Plus libertate. Se pare că protestatarii simt o lipsă acută de libertate. Totuși, pentru cei care fac politica după manual, care e doctrina cerințelor de mai sus? E clar că românul nu are cultură politică pentru că acasă nu învață așa ceva, în general nu are de la cine, la școală cine să o predea? și pragul vârstei de 18 ani înseamnă carnet auto și bețivăneală legală, nu dreptul de a vota. Acum cred că înțeleg de ce vor unii libertate. Cineva  nu îi lasă să învețe cum e cu doctrinele și inevitabil se câștigă alegeri tot pe pungi și voturi cumpărate. Atunci da, LIBERTATE!

Ne întoarcem la alegerile noastre fictive din 2012. Băsescu abia mai face 10%. A pierdut un capital de imagine important și a început să fie nepăsător. Mai mult trage partidul de el, acesta fiind ajuns de oboseală. Următorul: cine crede că Antonescu e (cel) mai bun? Așa inocent, cu părul Pronto Pămătuf, ascunde mulți draci și el, doar se vede cu câtă înverșunare trage de piciorul scaunului de la Cotroceni. Un liberal decent ar avea cuvintele la el, nu pânza fierăstrău. 10% și Antonescu.

Mugur Isărescu. În ciuda faptului că suntem un neam ce nutrește o ură mare pentru bănci și bancheri, Isărescu pare apreciat, dorit. Poate pentru că e de 20 de ani în aceeași funcție. Dar și asta te pune puțin pe gânduri. Deci 10% și lui. Urmează Dan Diaconescu. Atâtea aș putea să spun despre el și echipa lui de „profesioniști”, dar nu am timp și spațiu, așa că să îl lăsăm pe Salvatorul Poporului Român în plata celor 10%. De Dan Voiculescu am spus deja că nu are rost să mai vorbim.

Așa că doamnelor și domnilor cine primește restul de 60% din voturi? Eu optez pentru Florin Călinescu, pentru că:

- a fost membru PNL dar și-a dat seama de mizeria doctrinară ce colcăie pe acolo așa că a spus sincer „adio” politicii. Asta înseamnă că știe ce vrea de la viață;

- spre deosebire de ceilalți candidați are umor. Și un discurs pe limba fiecăruia;

- știe când să renunțe. D-aia nu mai avem emisiuni cu Călinescu la TV. Pentru că și-a dat seama că o să ajungă gazda vreunei porcării precum „Acces Direct”, „Drept la țintă”, ș.a.m.d. Deci nu;

- pentru că e cu „escu”;

- de ce nu? Zice lumea că le mai bea. Măcar să fie asta problema lui, o tu! neam de abstinenți;

Așa că, vă invit la urne. Care-i următorul „escu”?

Popularity: 6%

Un text lung şi fără titlu.

Acum mai bine de o lună de zile am trimis un mail Agenţiei pentru Protecţia Copilului pentru că o mamă îşi folosea (şi încă o mai face) copilul la cerşit. În centru la Unirii, în fiecare zi, la Mc ori Intersport stă cu pruncul de câteva luni şi cerşeşte. La ultimul viscol din Bucureşti era zăpada de două degete pe copil în cărucior aşa că…

…Am fost pasat între 3-4 sucursale ale Agenţiei pentru Protecţia Copilului pe motiv că zona Piaţa Unirii nu e în Sectorul X, că eu (cel care face sesizarea) nu e din Sectorul în care are loc infracţiunea, că nu e nimeni la ora 14:00 la sediul central, că… Până la urmă am trimit un mail la sediul central şi am rugat să mă anunţe când se apucă de treabă şi ajung la un rezultat. E destul de uşor de anticipat pentru toată lumea că femeia aceea încă mai cerşeşte folosind un copil, şi Agenţia pentru Protecţia Copilului face…

…Ore bune de muncă pentru familia Columbeanu. Cum au auzit că Irina Columbeanu e terorizată de mamă/tată, cum au demarat o investigaţie, supun copilul la teste, analizează situaţia, etc. Şi Irina Columbeanu e importantă, doar e copil, dar Irina are şanse aproape de 0 să ajungă vreodată să moară de foame ori să facă infracţiuni pentru mâncare. În schimb, copilul de la Unirii o să fie învăţat de părinţi să fure, să mintă, să înşele pentru a mânca. Şi peste 15 ani “eroii de forum” vor scrie IAR mare sub pseudonimele lor viteze: “mamă ce îmi vine să îi omor pe toţi! Dacă îmi dai o armă îi omor pă toţi că ne-au nenorocit ţara!”. Ţara nu o nenoroceşte o etnie, şi dacă prin marele absurd o face, află că tu contribuabilule supărat plăteşte 238471217 de instituţii să se ocupe de problema asta. Banii tăi se duc pe apa Dâmboviţei pentru că Agenţii, ONG-uri (mai ales astea cu câinii care nu recunosc faptul că sunt inapţi şi nu pot gestiona situaţia maidanezilor), partide nu îşi fac treaba. Eu plătesc să fiu apărat, altfel nu mai dau nici un ban şi am pretenţia să fiu lăsat să îmi fac singur dreptate. Anarhie…

…Şi am ajuns să nu mai am la ce să mă uit şi ce ziare să citesc. Aveam şi eu un singur post TV pe care ţineam cutia deschisă cu orele: Realitatea TV. Şi nu mă deranja nici PreaCunoscătoarea Monica Tatoiu. Mă bucuram când o vedeam pentru că mama mi-a spus în copilărie: “Să te bucuri de omul mai prost ca tine”. Dar au ajuns demni de Disney Chanel. Garcea-i zilnic pe la ei de zici că îi fac campanie electorală pentru alegerile la care urmează să se facă de Pârţag, şi ştirile despre Monica şi Iri durează de la 10 minute la 2 ore. Halal televiziune de ştiri. Şi până acum mă refugiam în paginile ziarelor, mai ales în umorul şi sarcasmul publicaţiei Naţional. Dar vorba aia, “toate se strică”. Când era Julius pe acolo, împreună cu Boanchiş, Tache şi cine mai scria, era un deliciu să răsfoieşti paginile Naţionalului. Dar acum încearcă prostia cu sarea, prin titluri bombastice, teme de tabloid şi umor ieftin. Cât o mai rezista Boanchiş pe acolo? Că într-un astfel de format numai Bichir dă bine…

…Şi nu numai creta tâmpeşte. Se spunea în topor că profesorii înebunesc de la prea mult praf de cretă. Evenimentul de astăzi îmi demonstrează că şi profesorii de sport pot avea probleme la Înalta Curte de Aberaţie. Vă rog să vă imaginaţi cât am putut să râd când nepoata mi-a povestit următorul dialog: “Domn profesor, de ce nu facem sportul afară? E cald.” “Nu. S-au anunţat cutremure la ştiri!“. Şi să nu uit faptul că ghiozdanul unui copil de 8 ani, într-o zi de marţi, e plin cu 15 cărţi-caiete-culegeri-căcaturi. Din 5 cărţi-caiete-culegeri la matematica, Iris a deschis azi doar două. Pe restul le-a plimbat pentru aprofundarea scoliozei.

Popularity: 12%

Bambi e siliconat, dar cântă ca un…

Trebuie să recunosc faptul că de cele mai multe ori o caut cu lumânarea. De exemplu, în această seară am ţinut morţiş să cumpăr cadouri de Crăciun din zona Unirii. Puteam foarte frumos să aleg Zăbrăuţi, Dragonul Roşu, ori  Metrou Gara de Nord, dar am preferat o etichetă mai centrală.

Dacă eşti orb (ceea ce face greu de citit acest text), surd, ori pur şi simplu arestat la domiciliu, înseamnă că nu ai habar de concertele organizate de Sorin Oprescu în Buricu` Bucureştiului. Exact în parcul Unirii, în fiecare seară, cântă nişte cântăcioşi. De la populară – comercială – bălării – alte bălării, până la exasperarea celor care locuiesc în zonă.

Astăzi (adică ieri, dacă e trecut de ora 12) am avut incomensurabila onoare să mă plimb prin Centru pe ritmul pieselor interpretate de fetele Bambi. Nu ştiam ce mă gâdilă atât de bine la ureche, dar când am auzit versurile “Plângeam când îi vedeam…”, mi-am dat seama că sunt inegalabilele. Fetele cu craci lungi, silicoane-n tot şi nume de desen animat pueril: Bambi.

“Hai să mergem aproape de scenă te rog. Vreau să văd dacă sunt urâte în realitate!”, îmi spune Adelina în timp ce mă trage de mână spre centrul parcului. Te poţi opune unui sondaj atât de important? Nu avea rost să îi spun că sunt poze cu Bambi pe google, doar ştim cu tonţii cât de fofoşopate sunt.

“Toată lumea mâinile sus! Da! Aşa! Hai, toată lumea, această seară e pentru noi!”. Cam aşa urlau cele două pe scenă, şi lumea era… de ce să mint, destul de entuziasmată pentru un concert cu intrare pe coca-moca. Dansa un pensionar, dar cred că de vină era şi frigul, dansau cei mici sub 5 ani, şi fanii trupei. Pentru că dacă nu avea fani, nu supravieţuia parodia asta de craci.

Studiul Adelindian a avut următoarea concluzie: “aia brunetă e crăcănată, siliconată şi are dinţii strâmbi, iar blonda o lălăie ca pe manele şi are părul cât tot corpul. Apropo, bruneta de ce nu şi-a reparat dinţii, înaintea…?”. Pentru că probabil face mai mult job cu sânii decât cu dinţii. Eu ştiu? Se numeşte marketing.

Am supravieţuit acestui concert minunat organizat de Primărie, şi dacă aveţi de gând să chemaţi trupa Bambi la nuntă, botez, divorţ, înmormântare (trebuie să te asiguri că mortul nu se mai trezeşte), cele două cântăcioase crăcănate şi despuiate îşi scurtează fustele pe orice ritm şi stil: de la clasicele lălăieli, până la arăbească, turcească, grecească, lautărească şi tot ce se mai termină în -ească.

Petrecere numa` de bine!

Popularity: 15%

Vama Nouă. A patra zi: Un Porsche şi un handmade

Mă trezesc, stau pe un scaun în faţa camerei şi îmi fumez ţigarea pe septembrie. Fac o scurtă retrospectivă:

- Vama Veche e plină de maşini, traficul de pe Strada Principală fiind mai intens ca în centrul Ploieştiului;

- cineva a venit în Vamă cu un Porsche 911;

- la magazinul Handmade se vând papuci Puma;

- meltenii de pretutindeni (Bucureşti, Suceava, Argeş, etc.) vin să mănânce şaorma în Vamă;

- fafaştoacele dansează pe AC/DC îmbrăcate ca de Balul Bobocilor;

- mâncarea e mai scumpă cu 1-2 lei;

- ieri, berea Tuborg la 0,5 era 4 lei. Azi e 5;

- nudiştii nu au nici un stres;

- muzică bună se mai ascultă (non-stop) în “El Comandante” şi “La Piraţi”;

- la buticuri dai (auditiv) de Puya şi Connect-R;

- ieri era plaja plină de căbănuţe ale editurilor româneşti. Azi nu mai sunt. Ce vă spune asta despre valul de “cultivatori” care apare în Vamă?

- meltenii îşi aduc prietenele ieftine cu maşinile scumpe în Vamă;

- a fost ieri control OPC. Vama rezistă;

Ne vedem şi anul viitor acolo?

Popularity: 6%

Visul meu minte nu are!

Înainte să adorm setez televizorul pe un program dedicat ştirilor sportive. Şi ca orice program sportiv care se respectă, 90% din ştiri sunt mondene (ce fotbalist cu ce casnică a mai făcut neşte amor din dragoste). Aseară subconşientul meu a fost tulburat de o ştire în care se preciza numele Bombey Sexy, Iulia Tăbăcaru. De acolo visul meu a luat o întorsătură dramatică:

Continuarea pe www.NebuniiDeLaRadio.ro

Popularity: 1%

Un Craciun luuuung!

Era 24 decembrie, ziua lu` Cristi (pe aceasta ocazie ii urez din nou LA MULTI ANI! si WE`RE FOREVER BLOWING BUBBLES!), eram in fumurile Backstage-ului, umeziti de vin rosu, si din senin ne bate o foame, ne reamintim ca ne e foame si trebuie sa mancam ceva cald. Fast-food sa fie, doarece pe langa faptul ca e calda si rapida (redundant), mai are si E-uri multe si cancer. Mai multe intr-unul. Si batem drumurile si nimic.
Ajungem de la Unirii in Ghencea si nimic de mancare si nimic deschis. De acolo ne riscam spre Apaca, unde nu vom gasii nimic…de mancare si de intors acasa. Idea era sa comandam ceva pentru acasa. Nimic. In seara de Craciun toti inchid. Daca imi doream o pizza sau shaorma de Craciun sigur nu primeam, norocul meu a fost ca mi-am dorit o plimbare prin frig. Asta am primit.
Infometati, ne intoarcem o parte buna din drum pe jos, acompaniati de cainii cartierului, caini aflati in compania babelor cartierului.
Ajunsi in casa pornim in urmarirea (pe internet) a restaurantului/fast-food-ului inca deschis. Nimic mancabil. Am dat peste ceva cu Hindu/Bangladesh Funky-Food, dar nu vreau sa am Hacaheana in farfurie nici daca traducerea inseama “Struto-camila in sos de lapte batut de soarta”. Nu vreau. Chinezii nu mai aveau nici Ling-Cea-Puc, Farfuri-a-Goal-a si nici Jumari-Ly Praji-Ty. Nimic de mancare. Trebuie sa revin la vechile obiceiuri si sa ii cer Mosului dulciuri.
Am adormit dupa ce am devorat tot ce nu era de sarbatoare in frigider si am adormit nu inainte sa imi iau doza de calciu de pe pereti.
Dimineata m-am trezit devreme spre a ajunge acasa sa il prind pe Mos de barba, sa ii spun ca orice are in traista, daca nu e calda, cu ketchup si nu miroase frumos nu merita. Dar pana acasa am prins ultimul taxiu. Era si ultimul din cartier dar probabil si ultimul din viata mea.
Rambo de la volan arata ca ultimul client “La Cateaua Lesinata”, si conducea ca si cum s-ar ocupa cu degustarea de acolo. Ii platesc cursa in avans + spaga, deoarece nu are rost sa ma complic si in fond cu banii dati in avans putea sa ma colinde tot Bucurestiul. Ce face Schumi? “Frate nu e nici un politist pe aici! Fi atent ce fac io mancatias (legat)”. Si in mijlocul intersectiei frumusete de cerculete, si rotocoale si vuiete “WOW FRATE!E SUCAR NU?”…aveam centura pusa, ochii inchisi si ma rugam sa treaca un Jeep al Ambasadei Americane sa ne izbeasca si sa opreasca Disneyland-ul si pe Mickey Mouse-ul de la volan. Pe Drumul Sarii mergea din bordura in bordura doar sa imi arate ca el e Regele Soselelor. Ma intreaba de unde isi poate cumpara o “litruta” de vodka ca ii e sete. Ii spun apasat ca pana la mine nu gaseste. Imi era frica, daca va degusta langa mine?
In fata blocului parcheaza cu derapaj si scartait de roti. Sunt impresionat pana la a incaruntii. Cobor si invat sa merg din nou.
In fata blocului imi imbratisez masina, pentru ca ea nu face cerculete in intersectii si nici macar de fum, si frigiderul pentru ca el mereu are ceva bun de mancare. Mosu` era langa brad, beat si bolborosea ca l-a parasit Craciunita pentru unu…Colum…bea..nu?

CRACIUN FERICIT!

Popularity: 1%

Amintirile au luat Fire. (partea 1)

Era cam acum un an, pe vremea asta. Dar erau multe diferente. In primul rand eram mai mic cu un an, aveam plete+dreduri+par scurt (o mixtura in capul meu), geaca de piele cu tinte, lantul meu, raiati trecuti prin toate barurile si multe tricouri cu Ramones, puse unul peste altul. Cristi era imbracat cam la fel, doar ca el mereu a tinut sa aiba o infatisare 30% serioasa.
Bateam la pas Lipscani-ul, cu o pereche de tenesi mai mult rupti, decat intregi, dar nu imi era frig. Pe atunci faceam recorduri de pahare de vin fiert in Fire, pentru ca mereu se gasea cineva sa ne mai ofere unul. Eram fericiti, clasa a 11a, nici un stres, nici o bataie de cap, nu ne incarcam capu` cu lucruri neimportante.
Ce sa mai povestesc? Cand eram alergati pe strada de “unii” oameni? Sau cand rupeam afise?
Eram la inceput. De abea ne cumparaseram chitarile si eram gata de treaba. Nu ne interesa ca nu stiam un acord, noi faceam coveruri Ramones, Sex Pistols, Stooges. Am lasat pe altii sa imi explice ce e punk-ul in timp ce eu stiam de acasa dar pastram linistea. Nici nu cred ca am explodat vreodata, rareori zicand “Frate asta e trupa?!”. Incepeam sa cunoastem lume. Imi placea sa fiu intrebat “ce iti place asa mult la asta?”…era ceva nou…ieseam din tiparele contemporane.
Ce frumos era cand ne adunam 10-15 oameni, uneam masutele din Fire, si trageam o petrecere ad-hoc, cu mese pline de bere si vin. Nu ne cunoastem intre noi, dar la sfarsit plecam toti imbratisati si fericiti. Acum realizez ca trebuia sa plang dupa fiecare plecare. Mai trecea o zi.
Am sa continui aceste depresii de 50 de ani…la 18.

Popularity: 1%